Pe un picior de plai...

TIPĂREȘTE

Asa cum am promis in momentul cand am scris despre Pensiunea " Tata Lice ", vreau sa descriu in cateva cuvinte cadrul natural in care se afla localizata pensiunea precum si obiectivele turistice care pot fi vizitate.

Astfel, daca privelistea nu este una spectaculoasa, pot spune fara nici un fel de rezerva ca este una extrem de pitoreasca, atat datorita vechimii caselor care se gasesc aici cat si a formelor de relief, prin trecerea de la regiunea de deal spre cea de munte specifica Muntilor Siriului (cu aceasta ocazie am aflat de la gazdele mele ca pe bancnota de 10 RON este o casa tipica de Chiojdu care se afla expusa la Muzeul Satului). Din punct de vedere geologic se pare ca zona a fost in urma cu milioane de ani fund de mare care, datorita miscarilor tectonice, s-a ridicat, in momentul de fata geologii gasind numeroase relicve.

Asadar, in primul rand se poate vizita Satul Catiasu. Drumul spre sat se face ajungand la drumul principal din comuna, iar de aici urmand indicatorul, inca 5 km de mers pe jos (sau cu masina). Daca vreti sa mergeti cu masina, neaparat sa mergeti cu una cu garda inalta, drumul fiind foarte prost. De asemeni, sa luati destula apa, deoarece din momentul in care se iese din drumul principal, nu veti mai gasi nici o fantana, singurul loc unde se poate face popas fiind aproximativ la jumatatea drumului, intr-un chiosc de lemn amenajat. Drumul nu este foarte greu, atat doar ca se urca de la o diferenta de nivel de cca 600 metri cat are Chiojdu pana la aproximativ 1400 de metri, unde se afla Catiasu (daca nu ma insel, cam la aceeasi inaltime este si Sinaia). De-a lungul drumului o sa aveti un prilej excelent de reflexie si introspectie, linistea deplina nefiind deranjata decat de catre o masina ratacita sau de un nechezat de cal. Noi am avut norocul ca preotul din sat sa ne ia cu masina cand mai aveam de mers o bucata buna de drum, cu acesasta ocazie, cu bunavointa dansului, vizitand biserica din sat, o cladire care desi nu este veche decat de cca 25 de ani, este frumos construita din solzi de lemn suprapusi. Cand ajungeti in sat, rezervati-va ceva timp sa puteti admira in liniste privelistea patriarhala care vi se ofera, satul fiind plin de case vechi, marea majoritate a locuitorilor fiind oameni in varsta.

Un alt obiectiv care l-am vizitat este reprezentat de Trovantii de Chiojdu, care se gasesc raspanditi peste tot in arealul localitatii. Se pot vedea atat pe drumul principal, cand se merge spre Catiasu, unde s-a amenajat chiar si un loc de joaca pentru copii, cat si pe dealurile dimprejurul pensiunii. Despre ce reprezinta ei, cum s-au format si mitologia legata de aceste pietre nu o sa insist, acest lucru facandu-se deja in sectiunea speciala rezervata Muzeului Trovantilor de la Costesti. Numai ca spre deosebire de cei de la Costesti care se afla grupati, aici ei se gasesc te miri unde. Ca un sfat, incercati sa nu mergeti pe traseul pe care vi-l indica Tata Lice, este un traseu nemarcat, accidentat (chiar foarte accidentat la un moment dat) si care se infunda in maracinis la un moment dat. Este foarte usor sa te ratacesti iar pericolul de accidentare este destul de ridicat. Mai bine va recomand urmatorul traseu: se iese la drumul principal, se merga pana se ajunge la indicatorul care arata spre Catiasu, iar de acolo se mai merge inca cativa zeci de metri, pana unde o sa se vada pe partea cu indicatorul o minihidrocentrala. Acolo se face la stanga, se traverseaza Basca Chiojdului pe un pod suspendat, se face dreapta si pe prima ulita intalnita se face la stanga, iar acolo se va tine drumul principal, la bifurcatia drumului facandu-se iar dreapta. Este un drum lejer, care trece prin livezi de pruni si care este folosit si de localnici cand merg cu vacile la pascut. La un moment dat se va ajunge la o rapa care reprezinta o " crapatura " in scoarta, sus putandu-se vedea trovantii care stau atarnati pe marginea unei rape. In functie de perioada din an in care mergeti, e posibil sa nu ajungeti pana la ei pentru ca se fac stane (asa cum a fost cazul acum) si nu se poate trece de sarma. Si sa nu incercati sa fortati trecerea pentru ca am vazut caini ciobanesti mioritici, nu ca cei de expozitie (daca intelegeti ce vreau sa spun...).

Un alt obiectiv de vizitat il reprezinta Catunul Poienile, accesul spre el facandu-se, de asemeni, de la soseaua principala, urmand indicatorul. Aici se afla un lac de turba care, din pacate, nu exista in mometul in care am fost noi, datorita lipsei precipitatiilor din vara aceasta.

Ca obiective mai indepartate la care nu am ajuns mai sunt Cascada " La Sipot " care, din poze si din discutiile cu preotul din Catiasu (care de origine este din Siriu), nu se compara cu Cascada de la Casoca despre care deja am scris in urma cu ceva timp. Singurul obiectiv care merita, intr-adevar, de batut drumul (sunt 16 km) este Lacul Vulturilor si Poarta Vanturilor, unde se poate ajunge exclusiv cu o masina cu tractiune integrala. Din pozele pe care le-am vazut, este un peisaj extraordinar care ramane de vizitat la momentul oportun.

In incheiere cred ca zona Chiojdu-Colti-Alunis se poate incadra perfect ca si cadru natural de inspiratie pentru poezia noastra nationala (destul de controversata prin mesaj), Balada Mioritei. Si pentru ca tot este un reprezentant de frunte al zonei noastre, rog moderatorul sa ataseze urmatoarea melodie: Benone Sinulescu-Cat e Siriul de mare

---

VIZUALIZĂRI: 4305 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI