Casa cu blazoane - Chiojdu

TIPĂREȘTE

Cea de-a doua zi a minivacanței noastre în Ținutul Buzăului avea înscrisă în program și vizitarea renumitei Case cu blazoane din comuna Chiojdu, o construcție veche de aproape trei secole, recent și superb restaurată de Uniunea Arhitecților din România, actualul său proprietar.

Din Buzău până în comuna Chiojdu sunt 71 km. Pentru noi, care ne aflam în Bâscenii de Jos, lângă "Voronețul Buzăului" - Biserica "Sf. Nicolae" - drumul a fost cu mult mai scurt. Pentru cei 17 km pe care îi aveam de parcurs - prin Calvini, Cătina și Corbu - până în centrul comunei Chiojdu, ne-au fost necesare doar câteva minute. Autocarul ne-a lăsat pe șoseaua principală, în fața primăriei. Școala purtând numele unui fiu al satului - istoricul Constantin Giurescu născut la Chiojdu (în 1875), precum și Monumentul Eroilor locali jertfiți pentru țară în Primul Război Mondial, sunt alte puncte de reper pentru a ajunge la Casa cu blazoane. Un drumeag lateral asfaltat, îngust, foarte scurt, duce la poarta de lemn cu acoperiș de șindrilă, încadrată de doi stâlpi de piatră. Curtea, în pantă, este pavată cu piatră. În partea stângă se află renumita Casă cu blazoane, albă, cu acoperiș tot de șindrilă, iar în partea dreaptă o altă construcție, mai mare, care găzduiește un punct de informare și spații pentru conferințe, expoziții și ateliere culturale.

Casa cu blazoane poate fi vizitată doar cu programare telefonică (0785.645.076 sau 0737.030.006) duminica între orele 10.00-16.00, iar în celelalte zile între orele 10.00-17.00. Intrarea este liberă.

De programarea vizitei noastre s-a ocupat ghidul, o veche cunoștință a celui care ne-a primit, ne-a prezentat obiectivul, ne-a plimbat prin încăperile casei și a încercat să ne răspundă la toate întrebările.

Despre Casa cu blazoane

Casa cu blazoane este o fostă locuință țărănească, fără a se cunoaște cu exactitate începuturile sale. Sfârșitul sec. XVIII o găsește în proprietatea lui Oprea Izbășoiu, om cu stare, care a renovat și a extins casa în 1823-1828. Adăugându-i blazoanele, stucaturile interioare și toate celelalte elemente decorative de mare rafinament, casa a devenit o frumoasă şi cochetă locuinţă boierească, un reper arhitectonic pentru întreaga zonă, el împreună cu familia, apoi urmașii săi locuind acolo mai bine de 100 de ani. Începând cu jumătatea secolului trecut, casa a schimbat mai mulți proprietari, pentru ca în cele din urmă să ajungă o ruină. Așa cum era, un tânăr localnic a cumpărat-o de la ultimii proprietari, doi bătrâni, cu intenția de a o renova. Cheltuielile estimate fiind peste puterile sale, noul proprietar vinde casa ruinată Uniunii Arhitecților din România care - cu fonduri europene nerambursabile accesate (4.981.617 lei din totalul de 6.319.249 lei) dă viață Casei cu blazoane, acest monument istoric de importanță națională. Din iunie 2015, Casa cu blazoane - muzeu al artei tradiționale din Munții Buzăului, deschis vizitării, face parte dintr-un Complex Cultural, gazdă pentru evenimente specifice și tabără de vară pentru studenții de la facultățile de arhitectură.

Curatorul muzeului este chiar ultimul fost proprietar, tânărul care a salvat Casa cu blazoane de la ruinarea sa totală cedând-o Uniunii Arhitecților din România.

În umbra pomilor din curte, în fața casei-muzeu, Florin Drăgulin - fostul proprietar, dar și șef al șantierului de renovare - cel care a văzut renăscând această bijuterie arhitecturală, ne-a povestit că în zona Chiojdu mai sunt numeroase astfel de bijuterii arhitectonice, dar cea în fața căreia ne aflam a devenit celebră datorită blazoanelor de deasupra intrării principale. Cel din mijloc reprezintă vulturul bicefal, simbol al împăraţilor bizantini, blazon care a aparţinut familiei Cantacuzinilor stabilită în ţările române după căderea Bizanţului, la 1453. Ne-a mai spus că dacă nu ar fi fost preluat de Uniunea Arhitecților din România, acest monument de arhitectură românească tradiţională ar fi dispărut.

Casa cu blazoane din Chiojdu seamănă într-o anumită măsură cu o culă oltenească. Este masivă, gândită probabil nu doar pentru locuit, ci și pentru apărare în caz de pericol, de aceea în istoricul ei se amintește de presupunerea că ar fi găzduit într-o perioadă de timp o garnizoană. Casa este decorată cu stucaturi unice în România. Beciul este construit din piatră masivă pe care este aşezat parterul construit din bârne din lemn de stejar îmbinate cu piatră şi cărămidă. Se spune că la construirea acestei case nu s-a folosit deloc ciment, ci numai lemn, piatră si cărămidă, iar ca liant doar nisip şi var.

Restaurată cu tehnicile din trecut, folosindu-se și cele câteva materiale originale care s-au mai putut recupera (stâlpi de foișor, grinda superioară din lemn de stejar decorată cu coarnele de berbec și discul solar, stucatura modelată în 1826), casa-muzeu impresionează în special prin cele 8 blazoane care decorează foișorul, elemente decorative care au dat numele acestei case-monument. Trei sunt plasate pe latura din față (cel din mijloc reprezentand vulturul cantacuzin), trei pe partea opusă scării și două pe partea dinspre stradă, cea cu scara.

Vizita la Casa cu blazoane

După expunerea introductivă, turul nostru a început cu încăperea de la parter, din dreapta fațadei. Aparent, aici nu e mare lucru de văzut. Doar niște panouri cu fotografii și texte care ilustrează aspectul construcției de dinainte de restaurare, precum si instantanee din cele mai importante momente ale refacerii edificiului. Se mai poate observa robustețea grinzilor de stejar, precum și masivitatea zidurilor de piatră care mențin o plăcută răcoare în interior.

Cu acces tot din exterior, coborând câteva trepte, se ajunge în pivniță, locul în care acum este etalată o colecție etnografică, diferite obiecte de uz gospodăresc sau legate de îndeletnicirile țăranilor moșneni din zona Chiojdului. Aproape de ieșire, pe un perete, sunt expuse mai multe fragmente din vechea stucatură a casei.

Pentru a ajunge în foișorul de la etaj, a trebuit să urcăm treptele unei scări exterioare, din piatră. După cum am menționat, foișorul este decorat cu 8 blazoane vizibile din curte, elemente care dau unicitate construcției, datând de la refacerea din 1823. Momentul refacerii casei este imortalizat într-o inscripție plasată deasupra ușii: "Leat 1823 Iun 28". În foișorul din care se deschide privirii o frumoasă perspectivă asupra dealurilor înconjurătoare, am putut admira coloanele din lemn salvate din vechea structură, îmbinările lemnului și grinda decorată cu diverse simboluri.

Holul lung și îngust, cu ornamente în tavan și o scoarță țărănească pe perete, flancat de patru încăperi, se termină într-o dependință poligonală, și ea decorată cu stucaturi în tavan și la ferestre, un spațiu dotat cu bănci și măsuță, foarte potrivit pentru socializare.

Toate încăperile pot fi admirate doar din ușă. Prima încăpere, un fel de cameră de zi, este mai mare, cu bârne de lemn în tavan, cu ferestre cu stucaturi în partea superioară și cu nișe în care sunt așezate, decorativ, vase din argilă. Podeaua din lemn este acoperită cu o scoarță țărănească, viu colorată. O ladă de zestre pictată, un cuier, un divan, precum și o oglindă cu ramă din lemn completează aranjamentul camerei de zi. Pe langă toate acestea, patru manechine etalează frumoase costume populare specifice zonei.

Celelalte încăperi, mai mici, sunt amenajate ca dormitoare. Toate au mobilier alcătuit din paturi cu tăblii înalte, unele sculptate și dulapuri - unul dintre ele având oglindă mare montată pe o ușă. Scoarțele țărănești acoperă podelele, paturile și chiar pereții. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit pe unul din pereți un covoraș țesut, cu același model cu unul pe care îl aveam și noi, acasă, în copilăria mea. Cu aceeași țesătură erau îmbrăcate și două perne mari, de decor.

Am întrebat de când și de unde provin toate obiectele care decorează încăperile Casei cu blazoane, iar răspunsul a fost că întreg mobilierul, precum și toate obiectele de decor sunt donații ale locuitorilor din zona Chiojdu. Sunt obiecte vechi, recondiționate, prin care s-a încercat refacerea atmosferei de secol XIX a unei case țărănești instărite.

Personal, mi-a plăcut foarte mult Casa cu blazoane, povestea ei, aspectul exterior și modul cum a fost decorată și aranjată în interior. Mi-a plăcut și primirea pe care ne-a făcut-o fostul ultim proprietar, actualmente curator al muzeului.

În final, trebuie sa subliniez un amănunt. Despre Casa cu blazoane s-a afirmat că este casa reprezentată pe bancnota de 10 lei. După ce am vizitat Casa cu blazoane din Chiojdu, după ce am pozat-o din mai multe unghiuri, am avut curiozitatea să compar fotografiile mele cu imaginea de pe bancnotă. "Seamănă, dar nu răsare! " - ar zice românul. Înclinația acoperișului nu este aceeași, scările de piatră sunt amplasate în cealaltă parte a fațadei, foișorul este de zid, ornamentat cu blazoane și nu din lemn, asemenea oricărui cerdac de la casele țărănești, iar din foișor sunt practicate în zidul casei cu totul alte deschideri pentru uși sau pentru ferestre.

---

VIZUALIZĂRI: 930 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI