Craciunul in Spania

TIPĂREȘTE

La multi ani! / ¡Feliz Navidad!

La multi ani si numai bine pentru anul in care tocmai am intrat!! Sa va dea Domnul sanatate si multe bucurii!

Doresc sa va impartasesc si voua ceva din ceea ce se simte aici, pe meleaguri iberice, de sarbatori. Sa va transmit bucuria cu care acestea sunt intampinate, ca, de altfel, in aproape toata lumea. Sa va povestesc cum sarbatoresc spaniolii Craciunul si care este spiritul general in aceasta perioada a anului.

Anul acesta se simt mai mult decat oricand urmarile crizei. In anii anteriori luminile erau instalate pe strazi inca de la sfarsitul lunii octombrie. Exagerat, da. Cu totii comentam cum ca sarbatorile de iarna s-au transformat in ceva exagerat de comercial, in care strategiile de marketing erau folosite la maxim pentru a “invita” oamenii sa cheltuiasca. Anul asta am observat ca abia pe la sfarsitul lunii noiembrie au inceput sa fie instalate. Mai bine. Se pierdea oarecum din spiritul Craciunului.

Spaniolii nu au Mos Nicolae. Intodeauna am facut comparatie intre sarbatorile lor si ale noastre. Ciclul incepe la noi cu Mos Nicolae si se termina de Sf. Ion. La ei e mult mai scurt, ca sa zic asa: incepe de Craciun si se termina de Boboteaza, ziua Regilor Magi, cu mult mai importanti aici decat Mos Craciun.

In afara de marfurile frumos colorate si luminate, expuse din timp in vitrine, si asteptand cumparatori, spiritul sarbatorilor se simte la maxim pe 22 decembrie: ziua loteriei de Craciun. In fiecare an se creaza o expectativa enorma in ceea ce priveste acest eveniment, care se tine de an de an, din 1812. Un bilet costa 20€, dar se vand si “participaciones”, adica fractiuni de bilet, care pot fi de 3,5, 10€, etc. Premiul cel mare consta in 400.000 euroi, dar important este ca se dau foarte foarte multe premii. In dimineata zilei de 22 decembrie toata lumea este atenta ori la televizor, ori la radio, ori (daca esti la munca) pe net, si incepand cu pranzul, stirile te emotioneaza, mai ales atunci cand vezi ca premiile merg la oameni mai nevoiasi. Traditia este ca loteria sa se plateasca. Altfel nu castigi, spune o vorba din batrani. In cazul in care hotarasti sa-i faci cadou cuiva drag un bilet de loterie, de obicei acesta iti va da altul “la schimb”, cu alt numar.

Tot in aceste zile se dau “cosurile” (“las cestas”) de Craciun. Desi, in ultimii ani, firmele au redus sumele alocate pentru aceste cadouri. Criza, bat-o vina. Eu am intrat in campul muncii aici, in Spania, asa ca nu cunosteam acest obicei la noi. Imi aduceam aminte de pungile pe care le primeau parintii mei de sarbatori pentru noi, copiii, cu dulciuri si portocale. Dar, in perioada 1990-2000, chiar nu auzisem de cadouri de Craciun din partea firmelor. Asa ca, in 2001, la primul meu serviciu aici, am primit un pachetel cu doua sticle de vin, ceva conserve de fructe de mare, asparag, turoane (dulciuri tipice), etc. Dar, pe langa asta, am castigat, in urma unui concurs de o saptamana sau doua (cu obiective), adevaratul cos de Craciun. Un cos enorm de care mi-a fost atat de drag incat nici nu l-am desfacut in prima zi :) Un picior de jambon uscat, de-ala bun, carnati si salamuri de cateva feluri, cateva sticle de vin, sidra si wisky, conserve de toate felurile, bomboane si ciocolata, etc., etc., etc. O minunatie! Un asemenea cos iti “rezolva” o buna parte din cumparaturile pe care tre’ sa le faci in aceasta perioada, cum se zice pe aici.

Pe langa cos, si cina de Craciun. Platita tot de firma.

De-a lungul timpului am lucrat la vreo 4-5 firme. Uneori pentru cina se rezerva un restaurant scump si luxos, alteori ne-am platit chiar noi masa, intr-un loc mai modest… Insa sunt obiceiuri foarte inradacinate si respectate cu sfintenie, fie ca e pe mai multi sau mai putini bani.

Si… vine Craciunul!! Seara de ajun este, poate, cea mai importanta seara din toate sarbatorile de iarna. Prilej de a fi si a te bucura alaturi de cei dragi. Craciunul impreuneaza din nou, ca si la noi, familii intregi. Se pregatesc mese lungi, frumos ornate, si… se mananca bine. La toate mesele mele din seara de ajun cu si printre spanioli am servit: cardon (sau anghinare americana, din cate am citit, ca nu gaseam traducerea deloc), o planta pe care eu nu o mancasem in viata mea, insa foarte buna. Iti pregateste stomacul (zic ei) pentru ceea ce va urma. Asparagul este, de asemenea, foarte obisnuit pe masa de Craciun. Se mai fac aperitive din coada de rac, un fel de pasta cu maioneza, si chiar si salata de boeuf, care se numeste “ensaladilla rusa” la ei (a noastra e mult mai buna :), desi ei spun acelasi lucru despre a lor, hehe…

Dupa care incepe festinul. Intai fructe de mare, la greu. Nici nu le stiu toate denumirile in romana, pentru ca acasa n-am mancat decat o singura data, in Constanta, intr-o vacanta, cand deja locuiam aici. Crevetii sunt regii si cei mai accesibili tuturor buzunarelor. Fierti sau la gratar, cu sos sau fara sos, sunt o minunatie. Pacat ca de vreo 3 ani am alergie la fructe de mare:(Nu stiu altii cum sunt, insa spaniolii sunt innebuniti sa suga capetele crevetilor (ce urat suna in romana :)), asa, zgomotos (hehe, nu neaparat, am glumit), cica acolo e cea mai buna zeama din crustaceu. De obicei se mananca cu mana. Se mai mananca si crabi, scoici, sepie, langusta, stridii si multe alte moluste, ale caror nume nici macar nu le gasesc in romana (ca m-am straduit, sa stiti :)). Se pregatesc farfurii speciale in care sa se aseze “cojile” si resturile, si boluri cu apa sau servetele umede ca sa te poti spala/curata pe degete.

Dupa care se poate bea un “granizado”, o bautura racoroasa facuta, de exemplu, cu sampanie, lamaie si suc de lamaie, turnat peste gheata maruntita. Ma rog, nu stiu daca e asa peste tot, insa eu de-asta am dat. Era buna pentru a te odihni un pic dupa atata mancat, si a mai face ceva loc.

Ultimul fel, inainte de desert, depinde de regiune sau/si de fiecare. Poate fi curcan la cuptor, umplut sau nu cu fructe uscate, purcelus de lapte sau, in zona noastra, faimosul miel de lapte, pregatit la cuptor numai cu ulei si sare, si care ti se topeste in gura de fraged ce e. De obicei, nu se face numai carne, ci si peste, pentru ca intotdeauna se gaseste cineva care mananca mai usor. Pestele de la felul final este ori platica, ori biban, ori merluciu. Ca regula generala, evident. Se face tot la cuptor si se serveste cu ceva sos eventual, sau doar cu sosul care se desprinde in tava.

Pentru cei care mai pot face inca loc in burtica urmeaza desertul: “el turrón” este desertul Craciunului prin excelenta. Un fel de ciocolata cu fructe uscate, de multe feluri (exista si ca un fel de pasta tare, cam ca halvaua). Se rupe in bucati si se pune pe tavite si farfurii, unde sunt prezente pe tot timpul sarbatorilor. “Mantecados, mazapanes, polvorones…” – toate acestea sunt dulciuri tipice de sarbatori, facute, multe din ele, cu miere si migdale.

La capitolul bauturi: beau si spaniolii, beau, da’ parca nu ca pe la noi :) Vin rosu (noi bem Lambrusco de obicei, chiar daca nu-i spaniol), vin alb la peste (Albariño din Galicia se afla pe multe dintre mesele de Craciun) si sidra, vinul usor de mere de care v-am povestit cand v-am vorbit de Covadonga. Pisca un pic la limba, e spumos si usor dulce. Iar la desert se da pe lichioruri: de cafea, de “plante”, etc. Si, bineinteles, sampania, spaniola daca se poate, sau mai bien zis catalana (“cava”). Atat de mandri sunt ei cateodata incat afirma sus si tare ca aceasta “cava” este mai buna si decat sampania frantuzeasca. Lucrul acesta nu trebuie neaparat interpretat ca si negativ: ei doar tin la cultura lor si cred, de multe ori, ca ce-i al lor, e cel mai bun!!

Cei mai in varsta continua seara jucand carti!! Da, da, asa cum ati citit. Sau jocuri de masa. Pana noaptea tarziu. Iar daca sunt foarte credinciosi, merg la 12 noaptea la “Misa del Gallo” (“Slujba cocosului”, adica de la miezul noptii).

Spre deosebire de noi, spaniolii nu asculta muzica in timp ce mananca, de exemplu. Si nici dupa ce termina de mancat. Ceea ce duce cu gandul si la nuntile lor: intai masa, doua-trei ore mananci in continuu, fara muzica pe fundal, numai vorbind cu vecinii de masa, iar dupa – dansul, inca 2-3 ore si gata nunta!!

Ei pun mare accent pe reunirea familiei, vorbesc, povestesc, mai ales cand nu s-au vazut de ceva timp… Petrecerile noastre li se par zgomotoase si nu prea se dau in vant dupa ele.

Cei mai tineri ies, dupa cina in familie, sa continue “fiesta” cu prietenii, in oras (sau sat).

In ziua de Craciun cam acelasi lucru. Masa mare, mancare, dar lipseste ceva. Lipseste masa pusa toata ziua si usa deschisa… Ca sa te poata vizita rudele, vecinii… Ca la noi adica. In fine, cate bordeie, atatea obiceie!

Cat despre cadouri si Mos Craciun…, ei au regii lor, si sustin sus si tare ca societatea se americanizeaza si nu le place, chipurile, insa tot ei sunt cei care cumpara cadourile pentru copii si de Craciun, pe premiza ca asa cei mici au mai mult timp sa se joace cu jucariile primite (Regii vin abia pe 5 noaptea, si la 2-3 zile dupa, incepe scoala). Asadar, din ce in ce mai multi spanioli il respecta si pe Mos Craciun.

Al meu baietel e cel mai norocos, cum zice el: amestecam Mos Nicolae, de fapt Sf. Andrei intai, dupa nume, Mos Craciun, Regii, plus ca e si ziua lui chiar de Boboteaza; adica pe 6 ianuarie se trezeste nerabdator sa vada ce i-au adus regii, face o pauza de cateva minute, si cere cadourile de ziua lui :) Si-l mai cheama si Ioan, asta desi spaniolii nu obisnuiesc sa sarbatoreasca zilele de sfinti, ca si noi, iar Sf. Ion in Spania e la sfarsitul lui iunie. Dar noi le tinem pe toate, spre bucuria lui si spre nemultumirea buzunarelor :)

Urmeaza ziua de Los Santos Inocentes, un fel de 1 aprilie de la noi. Adica ziua pacalelilor. Aceasta rememoreaza copilasii omorati din ordinul lui Irod, in Iudeea (sper sa nu ma insel), care voia sa scape de pruncul Iisus. Drept sa va zic, nu am inteles niciodata legatura intre simbolistica acestei zile si felul in care se serbeaza aici. Poate stie cineva si ne explica. Evident, intodeauna exista cineva care nu-si aduce aminte de aceasta zi. Eu, anul trecut, am iesit in Piata Mare din sat, nerabdatoare sa-l vad pe Casillas!!! Primaria umpluse cutiile postale ale tuturor cu o brosurica in care se anunta vizita acestuia!! Eu am crezut si tare m-am mai mirat cand am vazut piata goala. M-am invartit 10 minute, tot tot o aparea cineva :) pana mi-am dat seama ca nici macar nu luasem la socoteala posibilitatea unei astfel de glume, desi stiam ca era ziua pacalelilor.

Daca incercati sa cautati informatii pe net, veti vedea ca peste tot se vorbeste de colinde si “aguinaldo” (rasplata pentru cantatul colindelor). Ei bine, in cei aproape 11 ani ai mei aici, niciodata nu am vazut sau primit vreun copilas cantand colinde din casa-n casa. Nici macar din cei ai familiei. Si nu am stat numai in oras. Pentru ca se spune ca, de obicei, la oras aceste obiceiuri se pierd. Daca aceasta traditie se pastreaza in vreo zona a Spaniei, eu nu am avut norocul, din pacate, sa o traiesc pe viu. Asa ca, de cativa ani, ne tot chinuim sa suplinim dorul de colinde cu copiii nostri, ai familiilor de romani sau mixte, invatandu-i sa cante, sa recite poezioare de-ale noastre, sa stie si ei, macar un pic, ce inseamna Craciunul romanesc.

Urmeaza Revelionul. Pentru multi spanioli, e mai putin important decat seara de ajun si Craciunul propriu zis. Meniul asemanator. De remarcat cele 12 boabe de struguri pe care trebuie sa le inghiti, efectiv, la miezul noptii, cand se dau “las campanadas”, adica ultimele 12 batai de ceas inainte de a trece in noul an. Aceasta traditie are o origine amuzanta si cu motive… economice: se pare ca pe la inceputul secolului trecut (1909 cred), a fost un an cu o buna recolta vitícola. Ca sa poate vinde mai usor strugurii, agricultorii au raspandit zvonul ca o boaba de struguri mancata la miezul noptii va aduce noroc. Atata s-a raspandit obiceiul, incat astazi in nicio casa lipsesc strugurii in seara de Revelion. Obiceiul produce un amuzament general, pentru ca, daca boabele sunt mari si cu samburi (de obicei sortimentul tata vacii), te poti ineca usor si nu reusesti nicidecum sa mananci cele 12 boabe in 12 secunde. Drept pentru care piata ofera conserve micute, cu 12 boabe fiecare, fara piele si samburi, pentru a facilita ingurgitarea :)

Pentru multi tineri, Revelionul este ocazia de a petrece cu prietenii, dupa cina in familie, in asa-numitele “Cotillon”-es. Contra unei sume de bani, ai bauturi la discretie intr-un local pe care il alegi in prealabil.

Am uitat sa mentionez decorul obisnuit in aceste zile: bradul obligatoriu, ca si la noi, ghirlande pe usi sau la ferestre…, si “el belén”, adica o “sceneta” cu figurine care reprezinta nasterea lui Isus. In multe case sau magazine gasim adevarate opere de arta. Cei care le fac se aprovizioneaza din timp cu muschi de padure, betisoare, si multe alte materiale, iar rezultatul este pe masura, in functie de priceperea si rabdarea fiecaruia.

De asemenea, in multe sate si orase, se prezinta si un “belen viviente”, adica format din persoane, care interpreteaza rolurile aceleiasi scene. Unele sunt chiar emotionante. Bineinteles ca astfel de reprezentari (mai mult cele cu statui) se afla expuse, an de an, in centrul orasului/satului, astfel incat lumea sa le poata admira in voie.

Dupa Revelion ni se da un mic ragaz pana pe 5, ajunul zilei Regilor Magi. Acestia vor veni in noaptea dintre 5 si 6 ianuarie si vor lasa cadouri copiiilor cuminti si nu numai. Iar celor mai putin cuminti, in loc de nuiaua lui Mos Nicolae, carbune. Care carbune este comestibil in ultimii ani. Adica facut din zahar ars sau eu stiu ce altceva dulce. Copiii pregatesc un pahar de apa/lapte si ceva dulce. Al meu exagereaza, pentru orice eventualitate: 3 pahare cu lapte si 3 biscuiti pentru cei 3 regi, si 3 pahare cu apa (cu pai inclus) pentru cele 3 camile. Le aseaza pe la usa, pe la geamuri, sa nu carecumva sa intre printr-un loc si sa vada Majestatile Sale ca nu-i asteapta cu o mica atentie.

Pe 5 seara se organizeaza “las Cabalgatas”: adica in aproape fiecare oras/sat ies Regii Magi cu pajii lor la plimbare in calesti (sau un camion kitch, dupa posibilitati :)), si arunca in continuu bomboane celor mici, in chiote de veselie. Ies copiii ca la noi la colindete, cu pungi pregatite, asa ca, pe fiecare 5 ianuarie, daca nu adunam 2-3 kile de bomboane, nu adunam nimic… Mai este si cate un rege sugubat care arunca asa, cu forta, astfel incat eu am capatat un cucui de toata frumusetea anul trecut. Bine ca nu m-a nimerit in ochelari. Riscurile meseriei.

Oricum, incerci sa ai grija, pentru ca nu e cazul sa pici in ridicol, precum cucoana pe care am vazut-o la tv acum cateva saptamani, si care pierduse procesul impotriva regelui Baltazar (de prin Madrid, cred), un emigrant vai mama lui, care-si scosese niste banuti cu acest rol, si care-i daduse cu o bomboana in cap sau mai stiu eu unde. Noroc ca judecatorul a vazut penibilul situatiei: cucoana ceruse ca “regele” sa fie trimis in tara lui, pentru ca acesta nu avea acte, insa functionarul, cu un emotionant spirit de sarbatori, a decis ca “originea regilor nu este bine definita, deci n-ar sti in ce tara anume sa-l trimita pe bietul om”. In fine, fiecare cu pasarica lui!

Mi-ar placea sa merg intr-un an sa vad “cabalgata” din Madrid. Se retransmite in direct in fiecare an si e o adevarata sarbatoare. Melchior, Gaspar si Baltazar fac deliciile miilor de copilasi care, inca, simt cu adevarat spiritul sarbatorilor de iarna.

La noi in sat Primaria organizeaza, in fiecare an, cand se termina parada, o intalnire face-to-face cu regii. Al meu copil il alege mereu pe Baltazar, asa-l atrag pe el cei de alte natii… fapt care pe mine ma bucura, evident. Regele il ia in brate pe copil si are rabdare sa-i intrebe, pe fiecare in parte, cum il cheama, daca a fost cuminte si ce vrea sa le aduca in noaptea urmatoare. Si e o nebunie, credeti-ma!! Tot satul, cu mic cu mare, e in strada.

In ziua de Boboteaza, cand si ei sarbatoresc Epifania, iar e prilej de reuniuni familiale. Desertul tipic este “roscón”-ul de Reyes, un colac dulce, care in ultimii ani se cumpara si nu se mai face in casa, pregatit cu frisca sau cu fructe confitate (am inventat cuvantul?) si in care se introduce o figurina. Cel care o gaseste, va avea noroc tot anul. Intotdeauna am comparat-o cu pita pe care facea mamaia mea tot de Boboteaza si-n care baga un ban. Aceeasi traditie aproape.

Cu ziua de los Reyes Magos se termina sarbatorile de iarna la spanioli. Depinde, firesc, si de zona, si de familie, insa in linii generale, cam asa petrec ei.

Inchei, cred ca v-am cam plictisit cu atata palavrageala. Si va urez toate cele bune inca o data. Sunt bucuroasa ca v-am “cunoscut”, pentru ca pentru mine AFA inseamna, asa cum v-am mai zis, printre altele, si una dintre portitele spre… acasa. Multumesc si La Multi Ani!!

Webmaster, va rog: http://www.youtube.com/watch? v=L6_nZapQyps&feature=related (colind spaniol)

---

VIZUALIZĂRI: 4315 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI