Targu Secuiesc - un oras plin de istorie si traditie

TIPĂREȘTE

Urmatoarea nostra minivacanta a fost decisa de cateva puncte pe care le-am avut in vedere, adica, sa nu fie o zona aglomerata, sa nu fie foarte departe de casa (nu voiam sa facem mai mult pe drum decat la locul de destinatie, asa incat avand in vedere reclama mare care s-a facut anul acesta judetului Covasna: “Visit Covasna! Safe place!” am inceput cautarile. Am incercat Targu Secuiesc dar alegerea finala avea sa fie Sfantu Gheorghe, orasul de resedinta al judetului Covasna, dar despre asta mai tarziu, dar si aproape de Brasov, deci nu foarte departe de Bucuresti. Dar noi am ales sa ajungem in Sfantu Gheorghe prin Targu Secuiesc, mai precis ruta Bucuresti-Focsani (o noapte la soacra mea) - Lepsa (cu o scurta oprire sa vedem cum mai stau lucrurile si pe acolo) – Ojdula – Targu Secuiesc.

In Targu Secuiesc am facut si o rezervare la un restaurant, dar ne-am oprit si ceva timp sa cunoastem putin din oras.

Putin pe scurt insa despre oras, este al doilea ca marime din judetul Covasna si are o populatie de circa 18000 locuitori (din care se para 90% sunt maghiari) si atestat documentar la 1407, pentru ca din anul 1472 sa fie ridicat la statutul de oras regal de regele maghiar Sigismund, avand dreptul de a tine targuri saptamanale.

Am parcat masina in centrul orasului, langa parc, insa in acea zi nu se platea parcare deoarece tocmai se amenaja un targ. Parcul se numeste Gábor Áron, in onoarea acesui luptator pasoptist. Gábor Áron a fost ofiter in armata maghiara si s-a remarcat prin fabricarea a 90 de tunuri folosite de trupele maghiare. A fost ucis in lupta la Chichis (judetul Covasna) de trupele rusesti la varsta de 31 de ani. In parc se afla la loc de onoare statuia lui alaturi de unul dintre tunurile sale. In parc se mai gasesc si niste panouri metalice in care sunt prezentate diverse personalitati, cum ar fi de exemplu actorul Tompa Sándor.

Majoritatea caselor care se gasesc in acest perimetru apartin secolului XIX avand in vedere ca orasul a trecut printr-un incendiu devastator in 1834. Parcul poate fi considerat si centrul orasului, de unde perpendicular pe aria parcului pleaca o multime de stradute numite curti, acestea fiind in numar de 72. Sunt interesante, vechi, cu un farmec aparte, transportandu-te parca inapoi in timp.

Si spre una dintre aceste curti ne-am indreptat si noi, mai precis, Curtea 12 nr. 1, la etajul 1 al unei case cu pridvor rotund numita Casa Finta. Interesul meu pentru aceasta adresa era Muzeul farmaceutic pe care speram sa il vad. Muzeul poate fi vizitat doar cu ajutorul angajatului de la Oficiul de Informare turistica (asa cum am aflat de la magazinul de suveniruri), insa spre ghinionul nostru, oficiul era inchis la acel moment si un afis postat pe geam spunea: “Sunt pe teren!” , asa ca muzeul ramane pe alta data, sau poate altcineva va ajunge pe acolo si va povesti. Ca sa starnesc interesul potentialilor vizitatori, am sa spun ca materialul expus aici se datoreaza medicului Boga Olivér, reprezentand aparatura a doua farmacii din Targu Secuiesc, aparatura provenind din anii ’50 la care a mai adaugat colectia sa private dar si obiecte provenind din donatii. Expozitia a fost deschisa in 2008 (initial un alt sediu). Si ca o informatie generala, se pare ca in Romania exista 23 de muzee farmaceutice.

Foarte aproape de acest muzeu, mult mai bine semnalat se afla Muzeul Breslelor, aici am intrat insa doar in curte, am admirat ceva exponate si am avut regretul ca nu am avut suficient timp la dispozitie sa vizitam si muzeul.

Asa cum spuneam, casele din aceasta zona provin majoritatea din secolul XIX, si ca un element interesant, multe dintre ele au balcoane din fier forjat, adevarate dantelarii in fier.

Printre cladirile care se evidentiaza in Piata Gábor Áron este Casa de Cultura Vigadó, construita in perioada 1902-1904, o cladire impresionanta, cu balcon din fier forjat, impodobit cu flori. Pe cladire se regaseste si stema orasului din anul 1902. Casa de cultura are o sala de teatru de 400 locuri si o sala de conferinte de 150 locuri.

O alta cladire imresionanta aflata in aceeasi zona este Primaria, o cladire ridicata la 1907 ce a fost mai intai Casa de economii si ajutor, apoi sediul PCR, astazi este sediul administratiei locale.

Una dintre casele ce au rezistat incendiului este si Casa Rosie, care are si o placuta ce o mentioneaza ca obieciv istoric, o casa din secolul XVIII.

In apropierea parcului se gaseste Biserica Romano-Catolica, o constructie inceputa in 1701, dar a varei piatra de temelie s-a pus in 1722, constructia fiind finalizata dupa aproximativ sapte decenii. Biserica a fost sfiintita in 1796, insa de atunci a trecut prin multe incendii, cutremure, dar comunitatea se ingrijeste, astfel incat se poate spune ca domina piata cu maretia ei.

Si nu puteam parasi zona fara sa mentionez Muzeul Papusilor, despre care a povestit atat de frumos colegul nostru @qvadratvus aici vezi impresii

Ne-am indreptat spre restaurant (nu este prea departe, dar am preferat sa lasam masina cat mai aproape), asa ca am parcat din nou masina (de data aceasta cu plata, 1 leu ora), langa un alt mic parculet unde se afla un cinema dar si o terasa draguta, am mai admirat o cladire spectaculoasa care acum adaposteste sediul ANAF dupa care ne-am indreptat spre restaurant, dar despre asta data viitoare, si sper sa va tenteze sa vizitati acest micut dar primitor oras.

---

VIZUALIZĂRI: 6189 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI