O zi in judetul Covasna

TIPĂREȘTE

Judetul Covasna sau „Tinutul Conacelor” este unul din cele trei judete din Romania cu o populatie de nationalitate maghiara numeroasa. In limba maghiara Covasna se pronunta similar si se scrie Kovaszna (cu primul a cu apostrof). Populatia maghiara este net majoritara in judet. Conform wiki dupa recensamanatul din 2011 aici locuiesc circa 220.000 locuitori, ponderea maghiarilor fiind de 73%. In acest cadru, evident ca principala limba de comunicare aici este maghiara, dar atunci cand saluti in limba romana, ti se va raspunde politicos tot in romana si vei putea continua discutia fara probleme in limba romana.

Cea mai mare parte a judetului este acoperita de munti si depresiuni, care continua in judetele invecinate. Relieful si situarea depresiunilor in arcul interior al Carpatilor de Curbura face ca in zona sa se inregistreze temeperaturi de obicei mai scazute decat in majoritatea zonelor tarii. Astfel in dimineata urmatoare plimbarii pe care o prezint, desi eram abia la inceput de octombrie, aveau sa se inregistreze -2 grade Celsius si sa fiu nevoit sa dezghet parbrizul masinii, iar muntii din jur aveau cusme albe...

Cei mai inalti munti din judet sunt Muntii Harghita in NV, Muntii Nemira in NE si Muntii Vrancei in E care ajung la 1777 m altitudine in Varful Lacauti, chiar la granita cu judetul Vrancea.

Judetul Covasna are resedinta de judet la Sfantu Gheorghe (CV) si nu in orasul statiune Covasna, cum poate ar crede unii. Al doilea oras al judetului ca marime este Targu Secuiesc, avand si el rang de municipiu.

Informare

In judetul Covasna fiinteaza mai multe centre de informare turistica. Eu am ales sa ma documentez de la cel din Targu Secuiesc, situat in strada Curtea 21 19 la nr. 1, in centrul orasului, intr-o piata cu sens giratoriu. Intrarea nu este pe strada propriu-zisa, care este o ulita ingusta neasfalatat, ci dinspre sensul giratoriu. Aici, la Centrul Info Turistic din Targu Secuiesc, am intalnit un tanar domn, roman, care s-a bucurat sa ma aiba ca oaspete. Am primit cateva informatii, dar mai ales pliante si harti, care ma interesau pentru ce aveam de gand in continuare.

Am rasfoit putin documentatia, care a completat-o pe cea pe care o parcursesm deja, din alta sursa, un sait care te invita sa inveti sa prepari celebri kuertoeskalacs sau cozonaci secuiesti, sa descoperi arta sculpturii in panuse, sa afli cum se construiesc butoiaele la o dogarie, negresit sa bei palinca (atentie soferi!), sa decorezi turta dulce, sa vizitezi o mofeta si o moara de apa si sa vezi cum se coace celebra paine locala cu cartofi, sa vizitezi cetati sau bine cunoscutul Lac Sfanta Ana. Pai nu suna interesant?

In aceste conditii nu va povestesc despre cele trei orase principale ale judetului - Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc si Covasna -, ci va invit la o plimbare pe coclauri.

Traseul ales (distante si timpi cf waze):

Targu Secuiesc – 12 km, 15 min - biserica fortificata Ghelința – 8 km, 5 min – dogaria Harale – 14 km, 15 min – mofeta Hatuica –18 km, 30 min - Ika Vara (cetate) Cernat – 32 km, 40 min - Pensiunea Lucia Sfantu Gheorghe vezi impresii.

Ghelința

Din Targu Secuiesc am urmat DJ121 pana dupa localitatea Catalina, de unde am virat stanga pe DJ121F si pe un drum foarte bun am ajuns lesne in Ghelința (Gelence, in maghiara), intrarea in localitate facandu-se printr-o poarta secuiasca, era sa spun maramureseana. Panorama frumoasa cu Muntii Vrancei inzapeziti. In dreapta undeva pana in centrul localitatii viram catre Biserica Fortificata Romano-Catolica Sf. Emeric. Biserica, zugravita in alb, se pare ca dateaza din secolul al XIV-lea (anul 1330). Este inconjurata de ziduri groase ca o adevarat cetate. Fresca exterioara, destul de degradata, reproduce imaginea Sf. Iacob si secvente din legenda regelui Ladislau. Biserica se afla pe lista monumentelor UNESCO.

In intersectia cu miniparculet de langa biserica este bustul lui Szent Imre, despre care din pacate nu stiu a va spune ceva.

Harale

Urmam o scurtatura prin Ghelnita, care intalneste in curand DC7, pe care il urmam pana in satul Harale, care tine tot de comuna Ghelința. Drumul este asfaltat, in stare buna, exista insa ceva denivelari si curbe nesemnalizate. La prima intersectie de drumuri in cruce din localitate, unde se termina si asfaltul, trebuie sa virati stanga, tot drum neasfaltat.

Mai ca imi venea sa ma intorc ca nu gaseam dogaria, pentru care venisem pana aici. La o intersectie de ulicioare, vad in sfarsit un chip omenesc. Era Barna Szoeke, dogar, care impreuna cu talal sau, Tibor Szoeke, au adus in atentia turistilor dogaria lor. In sat aproape toate gospodariile aveau cate o dogarie, aceasta era meseria de baza asatenilor din Harale. Astazi numai o singura dogarie cea a familiei Szoeke este vizitabila si functionala. Oamenii, deosebit de ospitalieri, m-au invitat in curte. In spatele acesteia era atelierul de dogarie. Aici dl Tibor produce butoaie, coveti, putini, galeti si multe alte produse din lemn pentru care si-a creat o piata de desfacere in Romania si in Ungaria. Dl Tibor in varsta de vreo 60 de ani a transmis arta acestui mestesug si fiului sau dl Barna, de vreo 40 ani, asa cum la randul sau o mostenise.

Dupa ce mi-a prezentat ce tipuri de lemn se folosesc si in ce scop, apoi uneltele din atelier, dl. Tibor s-a asezat in pozitia de lucru si a inceput sa faca o demonstratie despre cum se scobeste in lemn si se construieste doaga. Ar fi fost in stare sa imi arate tot procesul tehnologic, care continua cu formarea prin incalzire si inmuiere, aici este arta adevarat, apoi cum se slefuieste si aproape gata. Simplu, nu? S-o credeti Dumneavoastra! Este o meserie, care necesita experienta, iar aici este ridicata la rang de arta. Povesteste si munceste cu atata placere, ca a fost greu sa il intrerup din reprezentatie.

La sfarsit gazdele au vrut sa ma serveasca cu o palinca, dar am fost nevoit sa refuz politicos.

Hatuica

Din Harale se poate ajunge pe scurtatura la Hatuica, asa de-a dreptul peste deal, dar am fost avertizat sa nu ma hazardez ca drumul e impracticabil pentru masini. Asa ca am facut cale intoarsa pana in Ghelința si apoi pe DJ121F via Catalina spre Hatuica. Drumul ok.

Hatuica (Hatojka in maghiara) este un sat mai mare decat anteriorul si tine de comuna Catalina. Este bogat in ape minerale. Se spune ca in sat nu gasesti apa dulce!

In centrul localitatii, virati 100 metri stanga catre o constructie noua care sare in ochi. Aici se gaseste o pensiune, o mofeta si o baza de tratament. Din pacate am gasit-o inchisa pentru ca era luni. Apa de la Hatuica este bogata in carbonat de sodiu, calciu si magneziu si are un gust sarat. Se poate si consuma sau imbutelia.

Mofeta este construita chiar deasupra izvorului mineral. Originea cuvantului este latina ’mephitis’ si inseamna emanatie puturoasa. Aici sunt emanate gaze de dioxid de carbon, rezultate ca urmare a unei activitati vulcanice, care gaze se folosesc la mofeta, unde cei ce urmeaza cura recomandata de medic stau pana la nivelul indicat de medic si pentru durata recomandata in mofeta in patura de aer cu continut foare ridicat de bioxid de carbon. Deschis de marti pana vineri intre orele 10 si 18.

In zona sunt multe mofete, cele mai cunoscute fiind cele din statiunea Covasna.

Cernat

Continuam pe DJ121F, drum asfaltat, dar partial sinuos care isi schimba orientarea brusc catre nord-vest si se termina in DN 11, adica in europeanul ce leaga Onesti - Targu Secuiesc – Brasov. Aici cotim pentru cativa metri pe DN si apoi imediat dreapta intr-o intersectie mare, bine semnalizata, catre Cernat pe DC4. De fapt exista Cernatul de Jos si Cernatul de Sus si apoi drumul continua mai departe in Muntii Bodocului.

Dupa ce traverseaza satele, la un moment dat drumul nu mai este asfaltat, dar mai avem doar cateva sute de metri pana la Ika Vara sau Cetatea Ika. In fata noastra in varful unei culmi apare cetatea. De fapt arata mai degraba ca un turn. Drumul se bifurca aici si exista si un panou indicator care prezinta trilingv Drumul Nemirei pe care ne aflam si cateva sageti indicatoare catre cetate si catre moara, pentru ca putin mai sus este si o moara de apa, dar drumul devine noroios si m-am hotarat sa las masina langa panou si sa urc pe jos doar la cetate. Drumul Nemirei este lung de 230 km. Parcurge zona Trei Scaune, conacele si cetatile din zona, precum si zona de izvoare minerale. Interesant!

Se traverseaza doua podete din lemn apoi, poteca urca hotarit catre varful dealului. Urcusul nu este greu, se ajunge in circa 10 minute sus, langa cetate. Am intalnit aici o mireasa care facea poze pentru evenimentul fericit din viata ei.

Cetatea Ika a fost construita in secolul al XIV-lea cu rol strategic de aparare. Astazi nu a mai ramas decat turnul de care va povesteam, turn care este in stare foarte buna si se pare un reper important in zona. Turnul se mai numeste Turnul Ciunt.

Legenda spune ca la baza turnului e ingropata o comoara, continand aur și diamante, pazita de doi cocosi fantastici, unul negru si unul rosu. Acestia nu dorm niciodata simultan si apara cu ferocitate comoara prin... cantec. Cantecul cocosilor inchide poarta turnului si astfel turnul nu poate fi cucerit.

Mi-a placut cetatea (turnul) aflate in spectrul de culori ale toamnei.

Aici se termina mini-tura in judetul Covasna. Sunt locuri unde mi-ar placea sa mai revin, sa extind plimbarea cu vizitarea altor obiective si sa pot beneficia si de un ghid. Fie spus, aceasta este realizabil, daca se organizeaza excursia din timp prin Centrul de Informare Turistica.

Calatorii frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3550 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI