În afara cetății - Lazaret

TIPĂREȘTE

Zi de crăciun 2018. O zi tipică, cu sarmale, vizite pe la biserică, neamuri, timp liber de petrecut cu copilul, odihnă, plămbări la Târgul de Crăciun, cam atât. Cele două zile libere adică prima și a doua zi de crăciun nu au fost suficiente pentru a face o ieșire, un sejur pe undeva. Dar las că recuperez eu, vorba mea, iar până atunci ce ar fi să continui cu prezentarea Sibiului altfel adică am ajuns în locuri din afara cetății, iar istoria acestor locuri este atât de fascinantă pentru mine și sper... și pentru alții.

Ideea de a continua cu serialul mi-a venit ieri atunci când am avut ceva treabă în zona gării-Lazaret și astăzi după ce m-am săturat de sarmale, vin roșu și altele asemenea servite de Crăciun, voi continua.

În secolul XIII, în locul unde se află în prezent Gara CFR Sibiu și Autogara, călugării dominicani au construit o mânăstire la ceva distanță de oraș. În 1241 omul lui Ginghis Han pe nume Subotai care era un mongol a făcut o vizită aici iar în loc să scrie un articol AFA a încendiat tot complexul monahal și a vrut să intre și în oraș. Dominicanii fiind oameni pașnici și cu multă răbdare au reconstruit tot complexul dar nu s-au gândit că în 1432 o să aibă loc o altă vizită cel puțin la fel de ostilă ca vizita mongolului. De această dată a venit turcul. Pot să zic că nu prea a rămas nimic întreg după vizita turcului. Între timp cetatea Sibiu a devenit puternic fortificată cu cele patru incinte ale sale, iar șefii ordinului dominican de atunci însfârșit și-au dat seama că locul unei noi mânăstiri ar trebui să fie în interiorul cetății. Așa s-a născut mânăstirea nouă în locul unde se află acum biserica Ursulinelor.

După ce călugării dominicani s-au mutat în cetate au rămas ruinele mânăstirii și câteva clădiri încă folosibile. Într-o perioadă din epoca medievală în care suferința era la ordinea de zi și nu prea exista leac pentru boli în aceste clădiri s-au amenajat adăposturi pentru oameni nevoiași și bolnavi, s-au amenajat inclusiv leprozerii. De aici provine numele cartierului Lazaret chiar dacă în prezent din fericire nu mai există aceste boli atât de fatale în epoca medievală.

Din tot ansamblul monahal a rămas în picioare doar o capelă despre care voi povesti în următoarele rânduri. Din 1872 sibienii pot circula cu trenul este și anul înființării gării. În spatele gării spre râul Cibin a început construcția unui cartier care și-a păstrat numele Lazaret. Este un cartier de case dar ulterior s-au construit și blocuri de locuință, fabrici și biserici. Cartierul se întinde până la autostrada A1 dar nu are intrare directă pe acesta. Circulând mai departe pe sub A1 se poate ajunge în Gușterița odinioară localitate de sine stătătoare și se poate vizita Biserica Fortificată Săsească de aici.

Accesul este destul de simplu. Din Piața Unirii se va circula pe Bulevardul Corneliu Coposu, se va trece peste Podul Gării și sîntem acolo în Lazaret. Cartierul se învecinează cu Centrul Istoric (S-V) cartierele Lupeni și Reșița (N-V) Cartierul Trei Stejari (S-V), Cartierul Borscărie și Zona Industrială Est (S-E și E), și Gușterița și A1 (N-E)

Din punct de vedere turistic cel mai important și mai vechi obiectiv turistic este Capela Crucii. Este de neratat pentru orice turist de Sibiu. Clădirea în sine a gării este interesantă datorită vechimii în rest neatractivă pentru călător. După ce trecem de podul gării vom găsi două biserici ortodoxe una mai veche și una mai nouă, ambele foarte frumoase și încărcate mai mult sau mai puín de istorie. Dacă mai avem timp vom trece pe sub A1 și vom vizita Gușterița (aste e deja alt cartier) și biserica fortificată săsească. Din Gușterița ne vom putea urca la singurul loc de belvedere de unde se poate admira orașul de la înălțime.

Capela Crucii

Denumirea capelei provine datorită crucii de piatră de 7 m înălțime sculptată în 1417 de către sculptorul Peter Lantregen. Grupul statuar reprezentând pe Isus răstignit a fost amplasat în biserica dominicanilor înainte de distrugerea efectuată de turci. După atac crucea a rămas îngropată în ruine, dar a rămas intactă. În 1683 crucea a fost din nou ridicată și s-a construit o boltă deschisă deasupra acestuia. În 1755 s-a construit capela. Clopotniță a fost adăugată în 1882. În secolul XX timp de 50 de ani capela a fost îngrijită de polonezi romano-catolici refugiați. În prezent capela este administrată de comunitatea romano-catolică din Sibiu, de fapt acolo am găsit și recunoscut o persoană care lucrează și la catedrala din centru.

Capela micuță pe care am găsit-o deschisă publicului este renovată frumos atât în exterior cât și în interior. Este declarată monument istoric încă din anii 50 secolul trecut. În exterior biserica este împrejmuită cu un gard din fier forjat. Clopotința se ridică deasupra navei centrale. Pe peretele bisericii găsim informații despre monumnent iar pe ușă despre programul de vizitare și slujbele ținute aici. Vizita se poate efectua zilnic până după amiază în cazul meu fiind ajun de crăciun până la ora 13.00.

Intrând am găsit o angajată care tocmai mătura. Probabil aceeași angajată este și cea care descuie și încuie, vinde obiecte bisericești la intrare și poate fi și ghid. Nu știu dacă tot ea trage clopotele dar îndrăznesc s-o cred și pe asta. Obiectivul principal din interior fără doar și poate este crucea lui Peter Lantregen. Este atât de impozant în capela mică încăt nu mai observi și restul de mobilier, statutete, orga și tablourile de pe pereți care reprezintă Calea Crucii. Orga este una foarte mică pe măsura capelei.

Recomand din suflet vizita la acest lăcaș de cult este ceva deosebit, merită!!

Gara Sibiu

Pentru călătorii sibieni anul 1872 a fost unul deosebit, din acel an puteau să circule cu trenul. Prima clădire a gării era mică, ulterior era necesară o adăugire, astfel clădirea a devenit mai încăpătoare. În prezent vom găsi o clădire care se întinde pe toată latura Pieței 1 Decembrie 1918 (Piața gării)

Experiențele mele de aici sînt dinainte de a achiziționa primul autoturism asta prin 1993, de atunci mă uit mai mult din exterior sau văd liniile de tren de pe podul gării. Gara în sine, terminalul pentru pasageri este una simplă dar e totuși a noastră sibienilor așa că o prețuim așa cum este.

Biserica Sfântul Nicolae

Trecând dincolo de gară deasupra liniilor CFR peste Podul Gării (se poate și pe jos existând trotuare) pe partea stângă a Căii Gușteriței vom găsi ceva frumos, este vorba despre biserica care poartă hramul lui Sfântul Ierarh Nicolae. Este o biserică istorică construită pe vreme de război, mai exact al doilea război mondial. Construcția a avut loc între anii 1941-1952. Stilul arhitectural este cel bizantin. Din punct de vedere financiar întreaga biserică a fost construită din donațiile enoriașilor ortodocși așa că mulți locuitori al cartierului Lazaret au devenit ctitori. În prezent am găsit o biserică bine întreținută deschisă publicului, o pictură interioară curățată, și o anexă superbă cu multe arcade construită la stânga lăcașului de cult. Ceea ce am mai înțeles că în cadrul bisericii există și un seviciu social pentru locuitorii în vârstă al cartierului precum și multe activități pentru copii. La clădirea anexă nu am insistat prea mult cu pozele, tocmai avea loc o înmormântare.

Recomand și la acest lăcaș de cult vizita din punctul meu de vedere datorită greutăților întâmpinate la construcție, este un monument.

Biserica Intrarea Maicii Domnului

Dacă tot am relatat data trecută că de biserici nu se duce lipsă, un exemplu concret este Intrarea Maicii Domnului în biserică aflată visavis pe partea cealaltă a străzii Calea Gușteriței. Aceasta s-a construit între anii 2000-2004. Stilul arhitectural este la fel cel bizantin biserica dispune de o turlă în mijloc; i este construită pe un plan de bază în formă de cruce. Se intră dinspre Calea Gușteriței pe sub turnul clopotniță destul de impozantă. Nu am putut intra în interior, doar în curte, o să încerc să atașez un foto din alte surse.

Pentru turiști, Lazaretul rămâne un cartier istoric nu departe de centru, recomand vizita.

---

VIZUALIZĂRI: 1102 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI