Drumeție de vis in Cheile Nerei

TIPĂREȘTE

Pentru aceasta vara, ne-am gândit să ne petrecem concediul in Munții Banatului.

Ne-am cazat la Sasca Montana unde am găsit o casa de închiriat numai pentru familia noastră de 4 persoane. Am hotărât să petrecem in aceasta zona 5 zile, iar traseul pe Cheile Nerei sa fie obiectivul principal.

Gazda ne-a recomandat sa începem trasul prin chei pornind din Poiana Logor și încheind in Sasca Romana. Acesta ne-a dat numărul de telefon al unui localnic care oferă servicii de transport cu microbuzul până la intrarea pe traseu. Am avut parte de o vreme nesperat de buna pentru luna iulie.

La ora 8 ne-am îmbarcat in microbuz, iar la 8:40 eram la Poiana Logor. Am inceput cu un traseu ușor, de încălzire, până la Lacul Dracului, lac carstic, format prin prăbușirea tavanului unei peșteri. Avea o culoare turcoaz, tulburătoare. Se spune că cine intră în el nu mai iese. Am făcut poze și am luat o pauza de masa.

La ora 11 eram întorși la indicatorul de traseu, bandă roșie, pregătiți pentru Cheile Nerei. Ni s-a parut ciudat că pe indicatorul spre Cantonul Damian timpul era estimat de la 4,5h la 7h (probabil că limita maxima se referă la condiții de vreme rea).

Am trecut pe la Ogașul Porcului - La Cârlige - Cantonul Damian. Traseul a fost variat, cu diverse forme de carari, majoritatea prin padure, dar și pe pereții de stanca, tăiați probabil cu dalta și ciocanul, carari care puneau în umbră "Caminito del Rey", care ne impresionase cu ani în urmă în Spania/Malaga. Jos era Nera, verde-albastra, calma sau fremătătoare, deasupra era cărarea dăltuită în stâncă și chiar scurte tuneluri de trecere. Cablurile prinse pe stâncă ne-au dat siguranță și nu am avut motive sa ne temem. Pe alocuri cărarea era chiar pe malul Nerei și se simțea miros de briza cu alge și scoici. Au fost chiar și porțiuni de cărare cu nisip de râu.

După 3,5h am ajuns "La Cârlige" unde traseul traversează vadul Nerei. Apa era până la genunchi, calda, adevărată binecuvântare pentru picioarele încinse in bocanci. Ne-am descălțat și, vedete de cinema, făcute de Andrei care ne filma de pe mal, am trecut Nera sub razele fierbinți ale soarelui. Daca până acum cărarea a fost pe malul stâng al Nerei, tocmai am trecut pe partea dreapta, tot la umbra pădurii.

După atâtea ore, rezervele noastre de apa s-au terminat. Ne-am pus mare speranță într-un izvor despre care citisem că există la cantonul Damian. Am ajuns aici după 4 ore și jumătate, adică timpul minim notat pe indicator. Ultimii 100 de metrii, până la canton, i-am parcurs pe o cărare care abia se zărea între ierburile înalte cat noi. Ne-am uitat în jur și nu am găsit izvorul deși era prezent un indicator. Niciun susur de apa, niciun semn că prin iarba de un metru jumătate este un izvor. Am fost dezamăgiți pentru că setea începuse să se facă simțită și era sâcâitoare.

Am plecat mai departe spre podul Beiului. Setea ne presa pe toți și am mărit pasul, într-o liniște care nu ne este caracteristică. Din fericire, după jumătate de oră am zărit o inscripție "Izvor" și o cărare clara care cobora pe malul râului. Băieții au coborât rapid și ne-au făcut semnul victoriei, pentru că un izvoraș amenajat țâșnea de sub stâncă la un metru de apa Nerei. Probabil când râul este umflat, izvorul este acoperit de ape. A fost cea mai bună apa de izvor băută in viața noastră, fara exagerare. Evident că senzația era sporita de setea noastră, dar cu adevărat a fost o apa binecuvântată, rece și buna, care ne-a readus energia și voioșia.

După încă o jumătate de oră, am ajuns la Podul Beiului, unde ne-am odihnit pe o bancă la umbra. Spre dezamăgirea noastră, care speram sa găsim ceva amenajat aici (terasa/rulota/izvor), am găsit doar o masa cu 2 bănci și o hartă a zonei ce ne-au determinat să poposim pentru o vreme. Trebuie spus că de la Cantonul Damian la Podul Beiului, drumul a fost drept, un fel de drum forestier mai îngust. Nu ne așteptăm ca de la podul Beiului drumul sa continue tot pe cărări asemănătoare cu cele din Chei, adică înguste cu suișuri și coborâșuri, cu pietriș, râpe, cărare pe stâncă. In plus, am întâlnit aici tunelurile despre care citisem. In ultimul și cel mai lung tunel cioplit in stâncă, ne-am aprins lanternele și ne-am întâlnit cu un "bunic" al aricilor, patronul tunelului.

Ultimul segment de traseu, spre Sasca Romana, a fost o zona umbroasă, întunecată, un fel de tunel format din coroanele arborilor in partea de sus si rădăcinile lor în partea de jos. Clar era un tunel săpat de om într-un deal prin mijlocul arborilor cu trunchiuri deformate, ca într-un episod din "Stăpânul inelelor". Foarte interesant acest tronson, ca din povești, păcat că fotografiile făcute cu telefonul nu redau fiorul și frumusețea locului.

Am ieșit apoi în dogoarea soarelui, aproape de un lan de porumb și am realizat că am ajuns la civilizație. Totuși mai aveam ceva de facut, pentru ca finalul unei călătorii impresionante sa nu fie banal. Un pod ancorat cu fire groase de fier ruginit și cu podele ici-colo șubrede, cat sa nu-l traversezi fluierând, a încheiat traseul nostru început dimineață la 8:40. Trecuseră 10h de mers și 23 km de cărări care ne-au pus la încercare genunchii. Dar ce frumos, ce imagini rare, parca ireale, care te fac sa realizezi măreția naturii!

Am mulțumit lui Dumnezeu că ne-a ajutat sa încheiem voioși și sănătoși încă o drumeție de neuitat. La capătul traseului, șoferul de microbuz ne aștepta să ne ducă la cazare, așa cum stabilisem la începutul zilei.

Detalii tehnice:

- Poiana Logor - Lacul Dracul: 1h 40' (bandă albastră)

- întoarcere 15' bandă albastră către intrare pe traseul Cheile Nerei.

- bandă roșie către Cantonul Damian, 4h 40'

- Cantonul Damian - Podul Beiului, 1h, bandă roșie

- Podul Beiului - La tunele - Sasca Română, 1h, banda rosie

- timpii nu includ pauzele intermediare

- vreme foarte buna, călduroasă, uscata, nivel redus al apelor Nerei.

- transport cu microbuzul Sasca Montana - Poiana Logor la dus și Sasca Romana - Sasca Montană seara. Dacă aveți nevoie, va pot trimite în particular numărul de telefon.

- participanți: 4 persoane (2 x 47a ni & 2 x 20 ani);

- echipament obligatoriu: bocanci, jambiere/pantaloni lungi, bete de tracking, mănuși (in funcție de vreme - pelerina de ploaie).

- izvor la Ogașul Porcului și la jumătatea distanței Canton Damian - Podul Beiului

---

VIZUALIZĂRI: 2841 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI