Un albastru infinit – Ochiul Bei şi mult verde crud - Cascada Beusnita

TIPĂREȘTE

Revenind la obiectivele Parcului National Cheile Nerei-Beusnita, a doua zi am pornit din Oravita, prin Potoc catre Podul Bei, punctul de pornire a trei trasee turistice: Cascada Beusnita, La Tunele si Lacul Dracului, ultimul traseu fiind insa dificil si lung. La Lacul Dracului se poate ajunge insa pe un alt traseu, mai scurt, pentru care am optat noi si despre care voi scrie intr-o postare viitoare.

Desi drumul care leaga orasul Oravita de Potoc a fost asfaltat anul acesta, am avut surpriza sa descoperim ca nu e „ca-n palma” pe toata lungimea lui de 20 km. Podul Bei este „poarta de intrare” in parc si aici se plateste taxa de acces de 5 lei/ persoana.

Am parcat masina la intrare si am pornit pe jos catre cascada Beusnita. Se poate urca si cu masina pana la pastravaria Valea Beiului, pentru cei care sunt mai comozi, insa pe drumul forestier se merge destul de incet, astfel incat se poate castiga maxim o jumatate de ora.

Traseul dureaza circa 2h30 min, intr-un peisaj mirific, accesibil tuturor persoanelor, atat familiilor cu copii mici, cat si persoanelor in varsta. Atentie insa la vipere, care sunt destul de frecvente in aceasta zona, una a traversat cararea chiar in fata mea.

Prima oprire a fost la circa 2,6 km de punctul de plecare, dupa 30 minute, la cascada La Vaioaga, situata pe partea dreapta a drumului, care nu poate fi ratata deoarece exista indicatoare. Am coborat cativa metri pe o cararuie printre copaci si am„aterizat” intr-un peisaj de basm, cu o cadere spectaculoasa formata de raul Bei in drumul sau spre Nera. Agitatia apei cristaline ce aluneca vijelios peste pietre si cade ca o perdea densa alba, se sfarseste la baza, formand un ochi turcoaz de apa limpede in care se oglindeste cerul si pestii inoata linistiti, in perfecta armonie cu verdele crud al muschiului și al frunzelor.

Am admirat culoarea incredibila a apei, pe care nu am intalnit-o decat pe aceste meleaguri, precum si limpezimea acesteia, dupa care ne-am continuat drumul si dupa 20 de minute (1,7 km), am ajuns la Pastravaria din Valea Bei. Din acest loc, chiar si cei care au urcat cu masina, ni s-au alaturat, pe jos, in drumul catre Lacul Ochiul Bei.

Dupa 30 de minute de mers pe carare prin padure, am ajuns in alt loc desprins din basme, Lacul Ochiul Bei. Ascuns in padure, ne-a fermecat cu transparenta, dar mai ales culoarea inconfundabila a apei din zona, albastru turcoaz. In aceasta zona se pot face poze foarte reusite, lacul putand fi inconjurat si din orice unghi l-ai privi, culoarea apei este spectaculoasa. Lacul, cu o adancime de maxim 3,6 metri, nu ingheata niciodata, temperatura sa ramanand mereu constanta intre 4 si 8 grade.

Bineinteles ca pentru o asemenea frumusete a naturii, trebuie sa existe si legende, cea mai cunoscuta fiind urmatoarea: se spune ca in acest loc domnea un bei hain care avea un fiu nespus de frumos, cu ochi albastri. Baiatul, aflat la vanatoare, s-a indragostit de fata unui pastor, iar beiul, impotrivindu-se, a aranjat ca aceasta sa fie ucisa. Tanarul a plans atat de mult, incat din lacrimile sale s-a format lacul, ce are culoarea ochilor sai. De altfel, lacul are forma unui crater oval sau a unui ochi cu diametrul de circa 20 metri. Sfarsit de durere, tanarul s-a aruncat in lac, iar fata s-a transformat in raul Beusnita.

Se spune ca daca petreci cateva minute in jurul acestuia, stresul si agitatia dispar, iar daca romanii ar trece macar o data pe an prin aceasta zona, ar fi mult mai sanatosi, iar depresia, ar disparea. Ce pot spune eu este ca intr-adevar, locul acesta iti da o liniste interioara si in acelasi timp, simti ca te incarci cu energie, privindu-l.

Am pornit apoi spre punctul final al traseului nostru, cascada Beusnita, desi am fost informati de cunoscatori ai zonei, ca aceasta este„seaca” , caderea de apa fiind destul de rara si timida, cu atat mai mult in aceasta vara secetoasa.

Cararea serpuieste prin padure si prin luminis, circa 1 km si ajunge intr-un alt loc ce incanta sufletul si privirea, de aceasta data in culoarea verdelui crud, data de stancile pline de muschi cu numeroase cavitati formate de scurgerea apei.

Intr-adevar, cascada Beusnita era„seaca” insa ne-am bucurat de faptul ca am putut patrunde in cavitatile formate si am privit-o de foarte aproape. Caderea de apa se numara printre cele mai inalte din tara, are 15 metri si s-a format in urma dizolvarii substratului calcaros al solului modelat in forme extrem de interesante odata cu trecerea timpului. Legenda spune ca apele spumoase ale cascadei reprezinta voalul de mireasa al pastoritei indragostite de fiul beiului.

Ne-am intors apoi, pe acelasi traseu, cu un popas la pastravarie, unde se poate servi atat pastrav cat si produse din carne. Intregul traseu dus-intors, in ritm normal, cu mici pauze, l-am parcurs in circa 5 ore.

Ajunsi in punctul initial de plecare, Podul Bei, am pornit pe un alt traseu, mult mai scurt, de cel mult 1 ora dus-intors, prin zona numita „La tunele” , un alt loc magic al cheilor Nerei.

---

VIZUALIZĂRI: 997 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI