Muzeul Olandez in aer liber - cartea de povesti ilustrata a istoriei civilizatiei olandeze

TIPĂREȘTE

Dacă te nimeresti vara in Olanda vei constata că anotimpurile se-nvălmasesc in devălmasie ,,asa că, la cucurigul unui olandez vecin, iubitor de pet-uri mai… diferite (eu il numesc coq-au-vin :) ce să vezi, soarele pe cer, cerul albastru de Voronet, so, tusti din casă… incotro? Nu prea departe, că fiind marti, stiti, 3 ceasuri (vânturi) rele... ok... cap-compas destinatie prin păduri, zonă de petrecut zi de vară până-n seară având in vedere că, pe lângă Muzeul in aer liber, in acelasi areal mai există, poate mai putin celebru, Burgers’ Zoo. Acu’ să nu credeti c-o să mâncati ceva burger din animal sălbatic, pur si simplu asa se numeste “dinastia intemeietoare” :). Rezervati-vă o zi si pentru asta, intrarea e mai scumpută, bate de 20euro, dar dacă veniti si cu mostenitorii… nu se poate rata, noi l-am preferat pe primul dar zic zau de trei ori că nu-l iert nici pe-ăsta!

Openluchtmusem, unul dintre cele mai decente cuvinte in olandeză!

Revenim la oile noastre căci, desi nu e specific zoo, vom intilni si mioare. Ce are diferit acest muzeu in aer liber? Păi, e ca o carte cu povesti ilustrate atât de, nu neapărat frumos cât veridic iar veridic-ul, stim cu totii, nu e musai frumos… o să-mi aduc aminte ce-am spus acum, zic spus pentru ca eu mai degrabă va povestesc decât scriu. Nah, asta e când ai pareri despre tine! :)

Când mi s-a spus unde vom merge am zis, eh, un fel de Muzeul satului de la noi… gresit!

Baza conceptului nu ar fi foarte diferita dar realizarea, transpunerea… mai avem de schimbat sau gasit o linie originala!

Ulterior, am inteles ca mai aproape ar fi Muzeul satului de langă Sibiu!

Bun, ajungem in ditai parcarea, parcăm contra sumei de 6 euro tocmai lângă o curiozitate (pt. mine) de automobil electric care trăgea “benzina” din priză. Drăgut!

Lăsam câte 16 euro de bască la case si pătrundem intr-un soi de hol mare unde e o expozitie de carte si alte souveniruri cu vânzare dar si pliante gratuite de prezentare in olandeză, engleză, germană si franceză. Luam pliante si iesim in… natură.

Un parc-pădure imens, 44 hectare. Primul lucru de care dau cu ochii e un tramvai, vechi de-o suta de ani, aflăm ca te poti fâtâi cu el, preţ de şase staţii, pe o linie circulară de aproape 2 km. La următoarea vizită, asta voi face prima dată, un tur complet cu tramvaiul apoi te dai jos la fiecare una-două statii, in functie de numărul de obiective si zona de interes.

Rar mi-a fost dat să văd un loc unde distractia si educatia se impletesc atât de armonios, asta in conditiile in care oferta e chiar pentru toate categoriile de varstă, o istorie a civilizatiei olandeze prezentată intr-o manieră incantătoare. Pustimea experimentează ce făcea mamaia lu’ mam’mare in bătătura, am vazut copilasii mulgând vaci de placaj, i-am vazut murdari de aluat si plini de faină, sunt si mini-ateliere de joaca imaginativ-creative. Plansele cu explicatii succinte, aflate in fata fiecărui obiectiv, sunt in olandeză, germană si engleză... Exista si Personaje “Vii”, sunt voluntari, bine pregătiti si binevoitori.

Primul popas este la Westerstraat Amsterdam, o clădire mare care adăposteste vechea cafenenea “La matusa tanti Stien” (1974), un oficiu postal (1957) si o pensiune pentru muncitorii turci (1970), mostre de viată autentică din districtul Jordaan. La Cafeneneaua Old Amsterdam precum si la pensiunea pentru turci, audio bate video până sa vezi ceva, un ecran mare ruleaza fie cantece gen Edith Piaf (mult acordeon dar ce placuut...) fie imagini cu muncitori turci, nu mai siu, sonorul te cam năuceste…

Desi nu ne dor picioarele luăm tramvaiul, de dragul lui si al “nasului” cu fluieriscă, până la prima.

Aici am un soc : peronul e plin cu pitici de gradină, stiti kitsch-urile alea de năpădiseră gradinile vilelor parvenitilor nostri. Ne clătim retina cu o gradină castelană aranjată in stilul ras. tuns si frezat, probabil dat si cu ceva fixativ si brusc, ne trezim intr-o altă lume, bananier cu banane, portocal cu portocale, arbore de cafea, ce mai, junglă deasă, luxuriantă si o minunatie de casă –model specific vechilor Indii olandeze (Indonezia), circa 300.000 de locuitori care au fost repatriati de-a lungul a 20 de ani, intre 1945 si 1965. Se zice ca destui dintre ei nici nu văzuseră Olanda până atunci.

Incă usor buimăciti, iesim la lumină si văd in zare o tanti cu naframă care se tinea de-o bicicletă. Apropiindu-ne, văd ca-I vorba de o misionară si, de-aici incolo se te tii, parcă eram la Muzeul figurilor de ceară, de un verosimil teribil si, vorba ceea, nu erau vedete.

Intrăm intr-unul din cele mai spectaculoase locuri, populate din plin cu “vedete” incremenite, marime naturală, extrem de sugestive. Este o mini-stradă din Tilburg-ul anilor 1870-1970 cu 4 case ce reflectă nivelul de trai a patru generatii de proletari oropsiti.

Poposim, pe rand, intr-o casă bântuită de consecintele dramatice ale epidemiilor nemiloase, mortalitatea infantilă era in floare, o cameră mortuară cu detalii reproduse până la cinism (să vezi un cosciug cu un prunc, chiar dacă stii ca-I butaforie…. brrr), un soi de maternitate rurală cu nelipsitele moase comunale, cu tăticu in sala de asteptare, doctorul la birou, să vedeti poza cu pacientul făcând baie in cadă, eu am avut clar senzatia ca e administrare de bai reci intru calmare, probabil in loc de lobotomie!

Toate cele 4 case de pe mini-ulită te transpun intr-un ciné-vérité care necesită un popas urgent in faimoasa fabrică de bere, urmatorul obiectiv. Asta, dupa parerea mea, e un mare fâs. E cam cum e intrarea-piramidă de la Luvru. Termopane, inox, aluminiu, povestioare inramate, doi zevzeci, unu’ freacă niste butoaie cu bere, altul iti dă să gusti o “monstră” in cel mai penibil degetar de plastic ever, bere cu guler, desigur =)) Sigur, pe urma treci la partea cu ovăz, hamei si ce-o mai fi pe-acolo dar la mine deceptia o fost atât de mare incât am traversat, atenti sa nu ne calce tramvaiul, la o pub-café-berărie mai lumească unde numa’ pretul ne-a crescut pulsul in rest analizele au iesit bune.

Intăriti, am luat praful in picioare (ăstia au si ceva praf pe ulite, pentru autenticitate) si am oprit mersul la o fermă, musai să vă uitati la poze, cu 2 două găini gatlejate la intrare, o vacă de placaj pe care o pustoaică o mulgea de zor, o vizitatoare purta o cobilită, o pereche de ismene intinse la soare, era si ceva spray de bălegar... Nota 4, veniti la toamna!

Un moment de reculegere in biserica protestantă, deloc mică dar care compenseaza prin simplitate, chiar austeritate. Am luat loc in ultimul rand de bănci, uitandu-mă spre… amvon, cum i-o fi zicând, sper sa nu mă afuriseasca nimeni, Are si orga, o fi functională? mira-m-as!

Ajungem si la o zonă mai tehnică, sa-I zic, adică pe mine mă lasă cam… răcorică . E vorba de depoul de tramvaie si o hală cu trăsuri, postalioane, harnasamente pe pereti, m-am uitat dupa John Wayne, erau cativa mătăhalosi dar prea blonzi…

Auzim chiote de copchii, grupuri venite cu clasa, cu diriga, multe tricouri portocalii, desigur, doar suntem in Olanda, se vedea flacara mare, intr-un hambar era fierăria si dom’ fierar presta la forjă. Noi, care am crescut la foale, ne-am uitat de sus si ne-am… tirat că era tirajul mare :)

In functie de ce ferme sunt deschise puteti experimenta torsul lânii, pus cartofi, preparare branză, facut franghii, etc

Venind amiaza peste noi, am pus de-un popas.

Cel mai important loc de tras sufletul si de băgat la ghiozdănel este restaurantul specializat in pofferjes (un fel de gogosele pudrate cu zahăr). Noi am preferat clătite cu bacon, cu branză respective cu mere. Scump, tată, scump : primele două, 8,50 euro, aia cu mere “doar” 6,50. Si vorbim de o clatită, e drept, intinsă cat farfuria dar subtirică. Un suculet la sticlută de 0,2 era 2,50. Tot in zona asta avem o brutărie-patiserie de unde ies niste valatuci de arome, deloc subtile cu vizitatorul infometat.

Trecem pe langa atelierul foto, pe langă hambarul rotarului, păi ce, nu suntem noi sătui de cărute? Acelasi dezinteres l-am manifestat fătis fată de zona de grajduri dându-ne coate in fata extazului unora vis-à-vis de ceva căcăreze de oaie.

In schimb, am oprit la tesătorie, nu dorul ne-a mânat in luptă ci faptul că la razboaiele de tesut lucrau “vietăti”, harnice si urâtele, deci sigur nemăritate. Ni se cam luase de manechine, altfel foarte veridice si bine plantate in decorul aferent, intr-o bucătărie de epocă erau pană si cojile langă cartoful pe jumătate curătat iar intr-un dormitor auster se itea de sub pat, oala de noapte. Apropos de dormitoare, mai bine zis loc de dormit, am văzut că se dormea si in... perete, ca să zic asa, un soi de sertar urias, ascuns de o perdea, si acela era patul. Oamenii ăia cred ca nu auziseră de claustrofobie.

Ultima zona vizitată e o adevărată desfătare, un lac minunat populat cu plante de apă si cârduri de ratuste, un pod numa’ bun de tras in poză (pe el) si, desigur, la piece de resistence, marca inregistrata, morile de vant.

Ce faci cand plouă? Unu, iti blestemi soarta, doi, iei tramvaiul fara cai, incălzit, te pui la geam stergi cu maneca geamul aburit si tragi o tură lungă cat domeniul de mare, in statiile dese cobori si, ori join the group ori join a little joint, dar palmat si mai departe un pic desi, bag seama ca băstinosii au nasul infundat, nimeni nu se strofoca…

Bineinteles că nu am vazut tot, dar n-am vrut sa preiau din ghiduri, am povestit strict ce-am vazut, poate 2/3 din obiective, cu indulgenta. Daca e timp frumos merită o zi intreagă. Mergeti cu copiii in week-end-uri si/sau in vacantele scolare, ale lor, desigur, atunci se organizeaza o multime de activitati care sunt si instructive, ii tin si ocupati, numa’ ceva haine de schimb sa aveti :)

Retineti, pe langa Muzeul in aer liber si vecinul Burgers’s Zoo mai avem si Parcul national Veluwezoom, tot la nord de Arnhem, 4600 de hectare. O zonă binecuvantată!

Parcare : 6 Euro

Intrare : adulti, 16 Euro, copii 4-12 ani, 12 Euro

Program : 1 Aprilie - 1 Noiembrie, de la 10 la 17

Iarna : program special

•Adresse : Schelmseweg 89 NL - 6816 SJ Arnhem

•Site : openluchtmuseum.nl

---

VIZUALIZĂRI: 3020 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI