Sapanta - Cimitirul Vesel

TIPĂREȘTE

Daca tot eram prin nordul tarii, ne-am abatut din drum pentru colegii care nu fusesera niciodata la Sapanta si am mers sa vizitam vestitul cimitir. Din DN19 se face o sosea la dreapta si la cateva minute de mers se ajunge in comuna. Este foarte aproape de Sighetul Marmatiei. Exista destule indicatoare care ne-au indrumat catre cimitir.

Sincera sa fiu si eu vroiam sa il revad, caci din copilarie, aminitirile erau mult prea sterse. Dar pana sa ajungem la cimitir am admirat bisericile maramuresene care pentru mine au un farmec aparte; facute din lemn si cu turle foarte inalte si ascutite.

Se plateste intrarea, dar nu am primit un bilet propriuzis, ci o mica iconita. Primul lucru care mi-a sarit in ochii, a fost culoarea crucilor. Toate sunt din lemn au o mica sculptura daca o pot numi asa in partea de sus si toate sunt albastre. Localnicii chiar se lauda ca ar fi o nuanta unica de albastru. Mica sculpura din partea de sus a soclului fiecarei cruci reprezinta o scena din viata de zi cu zi a satenilor; torsul, taiatul lemnelor, tesutul sau aratul. Pe acest fond albastru, cu vopsea in nuante de rosu si alb in special sunt trecute firesc numele si anul mortii defunctului dat si o mica poezie satirica, intr-un stil simplu, popular, despre obiceiurile persoanei respective. Unii recunosc ca au fost betivi, altii ca si-au inselat nevasta, altii ca erau puturosi. Despre femei se zice ca au fost cicalitoare, sau lenese, sau ca nu faceau mancare buna. Versurile sunt un pic mai greoaie, au o rima mai putin poetica, dar daca stam si ne gandim ca toate au fost scrise de un singur om, care era mesterul satului este de inteles. Versurile par a fi scrise chiar de cel care este ingropat acolosi un lucru este comun in aceste versuri; regretul ca au murit.

Cimitirul este cunoscut sub numele de Cimitirul Vesel, dar mie sa va spun drept nu mi-a prea venit sa rad. Noroc cu colegii care stiau mai mult de gluma in asemenea loc, decat mine. Desigur sunt de acord ca este ceva unic in tara, poate chiar in lume, dar totusi...

Exista cruci vechi dar si unele mai noi care mai decare mai ciudate, care parca nu mai respecta stilul. Probabil acum sunt mai multi mesteri care le realizeaza. Fiind o atractie turistica in zona, cimitirul este foaret bine ingrijit, si arata ca un muzeu in aer liber. Multe cruci sunt atat de vechi incat vopseaua s-a uscat si a cazut, si textele nu mai pot fi citite.

Ce mi-a placut in comuna a fost modul in care satenii isi vand creatiile populare; le insira pe gard. Camasi si cergi, palinca si carnati, ... toate sunt in fata curtilor la strada, pentru ca orice turist sa stie ca sunt de vanzare. Preturile sunt mari pentru cei obisnuiti cu tesaturile industiale si nu stiu cat de grau se tese la razboi. Dar toti ne-am cumparat cate o sticla de palinca cum rar avem ocazia sa bem; tare de iti ia foc stomacul.

---

VIZUALIZĂRI: 5245 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI