Drumetie AFA Eco Pro Natura in Muntii Bucegi

TIPĂREȘTE

Ziua a doua actiunii “Si noua ne pasa” prezentata aici vezi impresii a functionat pe principiul imbinarii placutului cu utilul. Ne-am propus o drumetie pe Platoul Bucegilor, dar am luat si un banner de la actiunea din ziua anterioara cu noi, ca sa protestam pasnic pe unde e de protestat. Unde? Acolo unde Natura este ranita!

Putin mai sus de Cabana Dichiu (1.596 m alt.) baza noastra de cazare pentru o noapte si locul unde ursul nu ne-a vizitat sau a nu a stiut sa deschida portbagajul masinii cu mancare este Varful Dichiu 1.713 m altitudine. Pe o proeminenta (inainte de varf pa stanga) este o cruce mare luminata noaptea. Am urcat pana la ea, pe jos, pret de circa 10 minute, sa ne facem antrenamentul lejer de dimineata. Am admirat Muntele Vanturis, pe care il colindasem ca huhurezii, am pozat, ne-am aruncat privirea in vale pana la Sinaia, am stat in picioare chit ca langa cruce erau 2 banci si … am coborit inapoi la cabana.

De la Cabana Dichiu ne-am miscat cu masina pe Transbucegi pana la Muntele Nucet cativa km. Am luat in spate rucsacelul cu provizii de apa si …. gata de a purcede la traseul:

Muntele Nucet (1.770 m) – Saua Laptici (1.850 m) – Valea Izvorul Dorului (ca. 1.700 m) – Muntele Nucet

Dificultate: usor

Durata: 2 ore, mers de voie

In alcatuirea traseului am luat in considerare revenirea dupa ziua anterioara in Saua Laptici, elementul comun pentru cele 2 zile petrecute pe Platoul Bucegilor. Alt criteriu important a fost vremea superba de toamna, nesperat de calda (ca. 15 grade Celsius) pentru sfarsit de octombrie la altitudinea de peste 1700 metri. Nicio amenintare de ploaie, nicio amenintare de ceata.

Traseul reprezinta pe harta in mic triunghi. Au raspuns prezent cei ce ultima noapte au fost vizitati de fantoma cu catalige, asta e alta poveste insa. Pe numele si nick-numele lor @mihaelavulpe, @Mika, eu si tata, care la etatea de 75 ani, a facut sute de genuflexiuni cu o zi in urma si mii de pasi in aceasta drumetie ca sa isi intretina conditia fizica pentru alte trasee mai serioase.

10:25 start. Pana la Laptici @mihaelavulpe ne-a intitulat “turtles”, din nu stiu ce film de desene animate cu 4 testoase, pe care eu nu il stiu. Am parcurs vreo 2 km pe marginea soselei alpine, la pas, de voie.

10:55. In Saua Laptici, la a doua excvatie, daca o numim prima pe cea unde protestam in grup mai mare deunazi, am desfasurat banner-ul cu mesajul “NU raniti Parcurile Naturale”. Am studiat putin terenul si am vazut ca drumurile imaginare incepute din cele 2 excavatii nu pot comunica decat daca se rade de pe fata pamantului un mic mototoi (varfulet proeminent) sau daca se trece printr-o zona acum usor mlastinoasa.

Platoul Bucegilor – este preponderant o pasune alpina intinsa. Iarba si verde. Iarna – alb valurit de micile diferente de nivel si vaiuge. Primavara – full de branduse care scit capsorul firav, clopotei, gentiene si multe alte flori. Platoul pare drept si lin, dar in realitatea este usor ascendent de la sud catre nord. Zona de sosea, din p[roximitatea acesteia si a telecabinei este vizitata de sute de turisti in zilele placute. In Masivul Bucegilor sunt insa si trasee in care vizitatorii se filtreaza si intalnesti preponderent pe cei cu km in picioare si kg in rucsaci. Exista si zone foarte salbatice in caldarile glaciare nordice sau pe brane nemarcate unde ajung cei cu experienta montana mai mare (sau asa ar trebui). Bucegii sunt superbi, dar pacat ca sunt asa de populati. Sau scuze, rectific, pacat sunt asa de accesibili acelor romani care…... isi bat joc de Mama Natura.

Whatever – ma gandesc cu groaza cum va arata platoul Bucegilor peste 5 ani sau 10 ani. Ba chiar si la anul in toamna! Dar noi sa ne facem treaba si sa speram ca micul bolovan urnit (si) de noi se va rostogoli si se va transforma intr-un trovant cum frumos scria @mihaelavoicu.

A propos chiar sunt trovanti in jud Dambovita pe raul Bizdidel vezi impresii).

Etapa a doua a traseului nostru, a doua latura a triunghiului, ar fi putut urma marcajul banda rosie care traverseaza soseaua alpina in Saua Laptici. Testoasele de noi am preferat sa mergem pe “nemarcat”, asa pe direct, prin pasunea alpina si sa scurtam putin drumul. A fost o decizie inspirata. Pasii nostri au trecut pe sau printre galme / un fel de musuroaie inierbate si moi, (exercitiu pentru glezne) pe poteci ciobanesti. Am trecut si o vaiuga secundara de parau cu o apa asa de limpede, cum numai la munte poti vedea.

Eram pe iarba in mijlocul Platoului Bucegilor si admiram varfurile de pe extremitatea estica a masivului muntos: Varful cu Dor, Furnica, Piatra Arsa, Jepii Mari, Jepii Mici, Caraiman, Costila – si ce rapa ascund in spatele lor (!). Continuam pe orizontul nordic unde se remarca Obarsia in spatele caruia era Bucsoiul, Bucura si Omu (dar care nu erau vizibili). Pe latura vestica am trecut in revista Doamnele, Coltii Tapului, inconfundabila Saua Strunga, iar spre sud Nucetul si in apropierea noastra Valea Izvorul Dorului. In curand a intrat in perimetrul nostru vizual si poteca marcata, bine marcata, banda rosie, care serpuia pe malul raului insotita de stalpi indicatori metalici montati foarte des, lucru bun pentru vreme fara perspectiva larga (ceata, viscol).

11:40. Jos in Valea Izvoul Dorului eram practic la baza partiilor de schi care coboara de la Varful cu Dor si Furnica si a instalatiilor de teleschi aferente, in apropierea cabanei Valea Dorului, acum inchisa. Suntem aproximativ la cota 1.700 si la intersectia de drumuri Valea Dorului – Bolboci (cruce galbena), Varful cu Dor – Valea Dorului – Laptici – Padina (banda rosie) si la capatul superior al spectaculosului traseu punct rosu pe Valea Dorului cu continuare spre Coltii lui Barbes sau si mai in jos catre salbaticile caderi de apa ale Vanturisului, mai putin cunoscute publicului larg.

In aceasta imporanta intersectie de drumuri am gasit un mega depozit de lemne si piatra parasite in natura, pe pajistea alpina. Am mai vazut stationata si o masina care tocmai a coborit pe un drum interzis circulatiei auto. L-am abordat pe sofer spunandu-i ca aici nu trebuia sa ajunga pe roti si ori juca bine teatru ori era limitat mintal (ceea ce nu cred) pentru ca spunea cu convingere si nonsalanta ca a venit pe un drum public si ca semnul de interzis se refera sa nu circule pe iarba, nu pe drumul pietruit! Pe cat de serios, pe atat de tragic!

Asa ca in cateva minute am derulat din nou banner-ul ”Nu raniti Parcurile Naturale” si am mai facut niste poze cu el desfasurat.

Valea Dorului era seaca, doar pe alocuri ramasese apa baltita si … inghetata! Incredibil, dar adevarat. Gheata la 20 grade! Pun poza.

Desi am avut initial in intentie sa coborim pe Valea Dorului catre Lacurile Vanturis pe punct rosu, dupa cateva minute am facut cale intoarsa, caci in lipsa apei de pe vale, probabil ca in locul oglinzilor de apa ale celor 2 lacuri am fi gasit fundul uscat al laculetelor.

De la punctul de intersectie ne-am incadrat pe cea de-a treia latura a triunghiului nostru, marcaj cruce galbena catre Muntele Nucet. Traseul urmeaza drumul forestier pe care venise masina de care am amintit si urca lin pana la soseaua asfaltata.

12:20 cap de linie, inchis triunghiul.

Ne-am bucurat toata ziua de vreme senina si calda, de un cer albastru impecabil si de o plimbare de voie (puteti sa ii spuneti si mars de protest tinand cont ca am pozat cu mesajele noastre eco).

La sosea ne-am urcat in masina parcata regulamentar, pe care am intors-o regulamentar, adica unde era permis si am pornit la vale, via DJ713A de la Cabana Dichiu, via intersectie Zanoaga catre Sanatoriul Moroieni, prin padure. Am facut foarte multe popasuri, caci am strans conuri de brad, am admirat culorile toamnei, dansul frunzelor, ne-am si jucat cu ele sau am admirat peisajele unde privelistea se deschidea larg din nou catre Cariera Lespezi si Muntii Leaota. Drumul DJ713A este dupa interesctia Zanoaga neasfaltat, dar bine nivelat.

O zi superba pe Platoul Bucegi! Sau in general in Bucegi! Care a venit dupa alta zi superba in Bucegi plina cu actiuni Pro Natura.

Numai de bine! O toamna bogata tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 746 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI