Recomand un apus de soare pe Varful Vanturis

TIPĂREȘTE

Inainte sa organizez drumetii ma documentez mult. Chiar daca revin in locuri cunoscute, pot descoperi detalii noi. Informatiile le gasesc pe harti verificand detalii sau in postarile altor turisti pe blogurile acestora. Astfel am descoperit ca si in arhi-cunoscutul Bucegi exista locuri inca neatinse de mine, dintre acre unele spectaculoase si putin cunoscute si umblate. Cum acesta este un criteriu convingator, nu mi-a trebuit mult sa pun la acle o drumetie inedita, una la cea de seara, usoaar si cu o perspectiva de exceptie.

Pentru cei ce vin cu masina, primul reper ce trebuie atins este Cabana Dichiu, situata in Saua Dichiu, in Muntii Bucegi. Ea este accesibila vara din DN71 pe DJ713 sosea asfaltata 8,8 km, iar iarna din DN71 pe DJ714 drum neasflatat 21 km, dar nivelat, superb toamna daca e uscat, prin padure, plus inca 3 km pe DJ713A, drum asflatat, mai putin la trecerea podetelor unde este inca in lucru. DJ713 si DJ713A se intalnesc chiar langa cabana. Cabana Dichiu este situata la altitudinea 1596 metri si merita sa incercati aici placinta cu branza si stafide vezi impresii.

Destinatia noastra Varful Vanturis este punctul cel mai inalt al muntelui din dreapta, pe care a venit de-a coasta DJ713. Citind cu atentie o harta mai detaliata aflam ca exista o poteca nemarcata ce pleaca de langa cabana si urca pare-se pe drumul cel mai drept catre varf. Studiind pe teren situatia, am identificat aceasta poteca stand cu fata catre Vanturis in parcarea cabanei. Pe vreme senina cu vizibilitate buna se poate aborda acest traseu care pare ca la inceput urmeaza o curba de nivel ascendenta totusi, urmand ca apoi sa urce pe platoul inierbat al muntelui, acest sector iesind din spectrul vizual avut in parcare.

Eu va propun un traseu mai facil. Pentru aceasta continuam pe DJ713 cu masina (sau pe jos) inca 2,4 km de la Cabana Dichiu (1.596 m) pana in Saua Vanturis (ca. 1.700 m) pe drum asfaltat cu serpentine, inchis iarna circulatiei auto. Chiar in locul unde soseaua face o curba la stanga si se termina parapetii de piatra din stanga drumului, se formeaza un drum secundar de pamant catre Stana Vanturis (1.723 m). Recomand parcarea masinii pe pasunea inierbata. Din acest drum secundar exista inca doua poteci de urcare pe varf. Conform hartii studiate una pleaca de langa stana si alta din apropierea seii unde am parcat, traseu pe care il voi descrie. Ambele ar trebui sa fie marcate cu punct rosu.

Dificultate: traseu usor

Durata: urcare 45 minute, coborire 20 minute

Marcaj: punct rosu, aproape inexistent

Recomandare importanta: Datorita lipsei marcajului evitati parcurgerea acestui traseu pe ceata sau vreme nefavorabila. Orientarea poate ridica probleme serioase, chira daca este un traseu scurt.

Orele 17:20 – start.

Continuam in lungul drumului de pamant ce duce spre stana. Suntem cu ochii dupa marcaje, dar nu vedem niciunul. Tocmai aici unde trebuie la un moment sa schimbi directia sa parasesti un drum conturat si sa te inscrii pe o poteca firava, ar fi fost necesar un stalp indicator cu sageti si marcaj. Cascam bine ochii catre dreapta drumului pentru a identifica pe unde ar trebui sa urcam. Zarim o mica vaioaga si pare-se o poteca. Ar fi semne de luat in seama. Parasim drumul lat de pamant si ne indreptam catre acea mica vale alimentata probabil cu apa unui parau numai atunci cand ploua sau cand se topesc zapezile.

Aici incepe urcusul propriu-zis. Chiar daca se pot intrezari unele poteci pastorale prin iarba inalta, noi trebuie sa urmam firul acestei vai seci. Din configuratia terenului si a hartii este deja evident ca suntem pe drumul corect. Abia pe la jumatatea urcusului un marcaj punct rosu aflat pe o piatra certifica alegerea facuta. Aceasta vale este urcusul cel mai rezonabil catre platoul din varful acestui munte. Din cand in cand ne uitam in urma noastra si admiram peisajul care se deschide tot mai larg asupra celei mai intinse parti a Platoului Bucegilor, iar masina parcata se vede tot mai mica. Varful de atins este in stanga vaii pe care ne-am incadrat, ceea ce ne face sa incercam incet incet sa parasim firul acestei mici vai catre stanga printre tufe de afine (de acum trecute) si un soi de jnepenis foarte pitic. Ajungem cu un mic efort pe coama muntelui. Ei, da, si aici ar fi fost bun un stalp indicator cu marcaj. Urmam harta de pe telefon pe poteca imaginara din iarba cat mai aproape de muchia abrupta a muntelui. Parca ne vine sa ne oprim, dar harta sip anta inca usor ascendenta a muntelui ne dau dovezi ca nu suntem inca pe varf. Dupa vreo 10 minute ajungem langa placuta metalica care atesta ca suntem la cota cea mai inalta a acestui munte.

18:05 - Am ajuns pe Varful Vanturis la cota 1.925 m. Si inca ceva: am ajuns taman la tanc. Nici macar aici in varf nu apare marcajul punct rosu, dar ce mai conteaza. De fapt, conteaza, repet, in special pentru vreme cu ceata. Sa conteaza chiar foarte mult.

In curand urma sa inceapa spectacolul apusului de soare. Este timpul pozelor. Patru drumeti @Mika, @mihaelavulpe, eu si cu tata ne alegem locurile cele mai favorabile din sala imaginara de cinema caci nu mai era tipenie de om pe aici.

Pentru inceput ne aruncam privirea la poalele muntelui urcat si identificam Poienile de sub Vanturis (ca. 1.700 m) in care se distinge clar Stana Vanturis (1.723 m) si mai mult se ghiceste langa un brad locul unde este imprejmuita intrarea in Avenul din Clinul Vanturisului (1.743 m) . Mai in jos este Valea Izvorul Dorului pe care este un traseu spectaculos (tot punct rosu) catre Cascada Mare a Vanturisului (1.170 m) si Cascada de Jos (1.020 m) . Traversam valea cu privirea si marcam Coltii lui Barbes situati pe partea sudica a Varfului cu Dor si jos de tot in Valea Prahovei se vede orasul Sinaia.

Incepem turul de orizont asupra Platoului Bucegilor cu varfurile vizibile de pe Varful Vanturis (1.925 m). Perspectiva este una minunata. Pozitionarea varfului deschide una dintre cele mai frumoase si largi perspective din Muntii Bucegi.

Trecem in revista varfurile din extremitatea estica a platoului aflate pe buza abruptului prahovean din plan apropiat catre cel departat: Varful cu Dor (2.030 m), Furnica (2.103 m), Piatra Arsa (usor mai interior, 2.044 m), Jepii Mari (2.071 m), Jepii Mici (2.154 m, denumirea lor nu este data de inaltimea varfurilor, ci de a jnepenilor), Caraimanul (2.384 m, in dreapta caruia se recunoaste Crucea Eroilor Neamului, langa care s-a construit acum un heliport), Costila (2.490 m, cu al sau releu inconfundabil de la mare distanta) .

Pornim cu privirea catre stanga si inchidem spectrul nostru vizual bucegian cu Vf. Obarsiei (2.405 m) , care face legatura cu linia de varduri din extremitatea vestica, de deasupra abruptului branean.

Din plan departat catre apropiat de data aceasta, insiram cu privirea Vf. Batrana (2.181 m), Strungile Mari si Mici despartite de Saua Strunga cu forma inconfundabila a literei U, Vf. Tataru (1.998 m) . Jos la poalele acestuia descoperim o parte din lacul de acumulare Bolboci. Ce fain era cu aproape 40 ani in urma fara acest lac, situat pe cursul Ialomitei.

Ascutim privirea si o facem roata pe crestele care inconjoara Bucegii. La est Muntii Baiului cu a lor creasta golasa, iar dupa ei Muntii Ciucas, la nord-vest creasta stancoasa si ingusta ca o spinare de brontozaur a Muntilor Piatra Craiului, iar la vest in niste culori SF Muntii Leaota.

Pe aceasta directie ramanem blocati cu telefoanele minute in sir sa vedem cate noaste de portocaliu si rosu cunoastem. Soarele incepe sa apuna dupa Muntii Leaota. The show!

Nu stiu aici sa mai detaliez precum varfurile muntilor. Bate putin vantul, suntem echipati cu geci de vant sau hanorace. Doar suntem pe Varful Vanturis!

Portocaliu, mai portocaliu, pe un fond tot mai usor intunecat. Clic! Clic! Clic! Zeci de poze. Dar, tzeapa! Acum cand se apropia momentul culminant, telefonul s-a descarcat. Imi venea sa urlu in pustietatea tot mai intunecata. Am inchis telefonul si l-am repornit dupa 1 minut. Aproape fara speranta. Dar, dar, ce sa vezi, este magie, este apusul de pe Varful Vanturis, si energii nebanuite i-au dat forta bateriei telefonului pentru a surprinde momentul lui portocaliu aprins, lui portoca-rosu, lui rosu. Discul soarelui ne-a rasfatat in seara asta ca bonus pentru faptele bune ce le facusem peste zi. Asa era regia piesei! Superba demonstratie de culoare.

18:30 - Cand se mai vedea ultima virgulita portocalie din discul solar, ne-am ridicat fundurile din iarba si am pornit prin lumina crepusculara la vale, spre masina. Trebuia sa ne miscam repejor, cat inca se mai vedea cat de cat ceva, intrucat orientarea poate juca farse aici. E drept ca retinusem repere, directii, dar nu era cazul sa ne fortam norocul mai mult decat era cazul. Am coborit pe acelasi drum pe care la intoarcere am mai decsoperit 2 semne punct rosu pe vaiuga seaca. Ca si inexistent marcajul.

Pe ultima portiune, dupa iesirea din valcel, am taiat-o de-a dreptul peste galmele inierbate. Am facut poze si la coborire.

18:50 – Am ajuns langa masina mai repede decat am crezut. O ultima poza cu 3 extraterestrii cu becuri in loc de capete incheie frumoasa aventura bonus pe Varful Vanturis!

Tusti in masini si la Cabana Dichiu cu noi!

Daca am devenit plictisitor cu amanuntele, imi cer scuze, sper sa fi citit si voi mai pe sarite. Am pus mult suflet in detaliile acestei bucurii inedite de sfarsit de zi.

Numai de bine si daca va tenteaza sa prindeti o seara cu vizibilitate buna in zona, Varful Vanturis este varful corect.

---

VIZUALIZĂRI: 2019 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI