Traseul eco-didactic al Sării – Sovata

TIPĂREȘTE

Vizita din această toamnă în stațiunea balneoclimaterică Sovata a constituit pentru noi o reușită din punct de vedere turistic. Pe lângă vremea destul de bună de toamnă care ne-a însoțit, peisajele naturale au fost cele care ne-au bucurat privirile și sufletul. Documentându-mă înainte de această minivacanță am descoperit informații despre amenajarea unor trasee în zona lacurilor din Sovata și am decis să urmăm o asemenea cale turistică. Am fost încântați de plimbarea prin pădure și de panourile informative de pe traseu. Dar să purcedem la drum...

Itinerarul trece prin următoarele puncte: Lacul Aluniș, Pârâul Sărat, Lacul Mierlei, Lacul Șerpilor, Lacul Ursu. Lungimea traseului este de 970 m (fără devierea spre Turnul de belvedere), iar diferența de nivel de doar 50 m.

Intrarea pe traseu se face de lângă restaurantul Ciuperca Mică, coborând pe aleea de lângă Lacul Ursu. Aici descoperim primul panou cu informații și harta traseelor – pătrundem în Parcul Ecoturistic „Drumul Sării”. Ne aruncăm privirea asupra Lacului Ursu, lacul helioterm cel mai mare și mai cald din lume, a cărui oglindă de apă e pigmentată de frunze arămii. Întâlnim prima planșă care ne prezintă speciile de arbori caracteristice zonei: carpenul, gorunul și fagul. După ce depășim restaurantul Club Dracula (vezi impresii) întâlnim o pasarelă de lemn care ne permite să observăm Lacul Ursu de la înălțime, dar și să ne dezvăluie doar o mica parte din peisajul autumnal care urmează pe traseu.

Ne continuăm plimbarea spre stânga și ajugem imediat pe malul Lacului Aluniș, un lac nu foarte întins, format în anii '70, mai puțin sărat. El se află cu 4 m mai jos decât Lacul Ursu astfel că surplusul de apă din acesta se scurge în Aluniș. Aici a fost amenajat un ștrand Mica depresiune, o dolină, în care se află Lacul Aluniș oferă imagini superbe de toamnă oglindite în apa lacului. Apa lacului e înconjurată de o împletitură de nuiele care oferă un aspect plăcut. Altă planșă ne arată trei specii de păsări care trăiesc în zonă: ciocănitoarea, huhurezul mic și silvia cu cap negru.

Mergem pe o alee pavată cu piatră cubică pe lângă Lacul Aluniș după care urmează traseul propriu-zis prin pădure. O pancartă de mari dimensiuni ne înfățișează schița traseului și punctul în care ne aflam atunci; de altfel, astfel de indicatoare vom întâlni în toate punctele principale ale traseului. Parcurgem Valea Frumoasă, de-a lungul Pârâului Sărat. Frunzele care au o paletă coloristică fără sfârșit atârnă în copaci, plutesc în aer, îmbracă solul. Suntem pe moment singuri între arbori, doar foșnetul naturii mângâiate de un vânt ușor se aude, alăturat clipocitului ușor stârnit de firicelul de apă sărată. Traversăm punți și podețe de lemn, citim un nou panou (despre Papucul Maicii Domnului, limaxul albastru al Carpaților și planta medicinală numită Omag), urmărim dansul unei veverițe printre crengi.

Priveliștea se limpezește, ieșim într-un spațiu larg, e Valea Sării, un teren salifer oarecum mlăștinos, loc unde Pârâul Sărat iese din pădure. O platformă de vizitare facilitează observarea craterelor rotunde pline cu apă sărată și urmărirea firului de apă cu tentă roșiatică.

Din Valea Sării începe un urcuș ușor pe o cărare acoperită cu frunze ruginii. Printre crengi zărim o nouă platformă de lemn și culoarea albă a solului – am ajuns la „Muntele de sare”; coborâm treptele de lemn prevăzute cu balustradă spre o sărătură care se scurge pe o pantă. Vegetația s-a adaptat condițiilor de mediu și crește nestingherită în acest sol salifer. Privim cristalele de sare care se formează pe ghindele căzute la pământ; în această zonă ne întâlnim cu mai multe persoane care efectuau traseul.

Ascensiunea ușoară continuă, iar odată ajunși pe creastă avem la picioare pe fundul unei depresiuni Lacul Mierlei. Ne odihnim pe o bancă de lemn în mijlocul Naturii. Lacul Mierlei s-a format în anii '50 prin dizolvarea depozitelor de sare din subteran, rezultând astfel un lac cu o apă foarte sărată. Oglinda lacului e acoperită aproape integral de frunzele căzute din copaci; pe maluri zărim filoane albe de sare. O platformă solidă de lemn, pe mai multe etaje – formând chiar un mic amfiteatru, ușurează accesul spre malul lacului. Observăm treptele cu balustradă, panourile cu informații și reguli, coșurile de gunoi prevăzute cu saci de plastic, sistemul de iluminat și supraveghere video.

Din zona Lacului Mierlei deviem puțin de la Traseul Sării pentru a ajunge la Turnul de belvedere, situat la doar 250-300 m distanță, în preajma unui drum forestier. Construcția rotundă din lemn de stejar și brad, bârne frumos asamblate, are 28 m înălțime și trei etaje de belvedere (primul are și băncuțe pentru odihnă). Am găsit ușa deschisă, vizitarea este gratuită, iar programul zilnic de funcționare este: 10.00 – 19.00. Urcăm pe scara în spirală până la ultimul nivel unde găsim și o planșă circulară atașată parapetului care ne ajută să identificăm principalele puncte de interes. Panorama e superbă, culorile toamnei îmbracă pădurea și împrejurimile. Privim către punctul cel mai înalt al zonei – Vârful Cireșel (910 m), către orașul Sovata, către hotelurile înalte din stațiune. Parcă nu ne putem dezlipi de frumoasele peisaje privite de la înălțime; câțiva nori se adună și o perdea subțire de ploaie udă pădurea, astfel că restul traseului îl parcurgem pe un sol umed.

Ne întoarcem la Lacul Mierlei de unde începe un urcuș scurt, tersat în trepte. Curând găsim o platformă largă și o alee-ponton situate lângă Lacul Șerpilor. Nivelul acestui lac cu apă sărată a scăzut în timp astfel că acolo s-a format o mlaștină. Bogăția florei și faunei de aici a condus la amenajarea acestui punct numit Școala din Pădure, construcții de lemn (bănci, banchete, pontoane largi) asigurând spațiul desfășurării unor lecții în natură.

Poteca tematică continuă să șerpuiască printre arbori, pașii noștri deranjând covorul de frunze așternut pe un pat de pietriș. Un panou informativ și un loc de relaxare ne iese în cale înainte de ultima etapă a traseului: o serie de trepte care ne aduc exact pe aleea de promenadă din jurul Lacului Ursu.

Scurte detalii privind proiectul. Proiectul cu finanțare europeană, intitulat: „Drumul Sării Sovata - Reabilitare şi extindere infrastructura de vizitare a rezervaţiei naturale Lacul Ursu şi arboretele de pe sărături” s-a desfășurat în perioada 2011-2015, valoarea sa depășind 1 milion de Euro. Au fost amenajate trasee turistice, s-au amplasat panouri documentare (faună și vegetație), au fost construite podețe, alei din lemn, foișoare, locuri de odihnă. Suprafața acoperită de proiect cu lucrări și amenajări depășește 80 de hectare. Infrastructura de vizitare se încadrează în tendința generală de protejare a mediului înconjurător, materialele utilizate integrându-se foarte bine în peisaj. Rezultatul este datorat unei echipe de specialiști din diverse domenii: ingineri, arhitecți peisagiști, biologi, ecologi, geografi, istorici, meșteri tâmplari și dulgheri.

Concluzii și recomandări. Deși întins pe un spațiu relativ restrâns, traseul turistic combină o serie întreagă de elemente de interes care să te incite să descoperi următorul popas/priveliște. Drumul parcurs nu e deloc dificil, varietatea reliefului aducând atât episoade de mers lejer, dar și câteva ascensiuni ușoare (poate spre mediu pentru anumite persoane). Vă recomand încălțăminte adecvată pentru drumeție, eventual bețe de trekking, apă și ronțăieli, iar în timpul verii o șapcă/pălărioară. Noi am parcurs traseul în aproape 2 ore, cu tot cu opririle dese pentru fotografii și urcarea în turnul de belvedere. Vă recomand o plimbare pe acest traseu eco-didactic, e distractiv, relaxant, interesant.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 4010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI