O alta manastire deosebita

TIPĂREȘTE

Manastirea Brancoveanu este foarte cunoscuta si de-a lungul timpului s-au scris multe randuri despre ea, motiv pentru care, la sfarsitul lunii august, cu ocazia unui week end petrecut la pensiunea Roua Muntelui despre care am scris, nu puteam sa nu mergem sa o vizitam, fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din Tara Fagarasului. Este situata in comuna Sambata de Sus, intr-o micuta statiune climaterica cu acelasi nume. Inainte de a-mi asterne propriile impresii, vreau sa fac un scurt istoric al acestui lacas de cult, desigur, dupa ce m-am documentat parcurgand informatiile aflate pe wikipedia si alte saituri de profil.

Dupa cum si numele o spune manastirea este o ctitorie a familiei Brancoveanu. Vornicul Preda Brancoveanu, bunicul viitorului domnitor Constantin Brancoveanu a carui mosie era Sambata, a construit aici o biserica din lemn cu dublul hram Adormirea Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii in anul 1657.

Ctitoria brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, stă adăpostită astăzi, ca şi odinioară, sub înaltele pridvoare de piatră ale Munţilor Făgăraş, acolo unde lanţul lor se întrerupe parcă într-o uriaşă "poartă de trecere către fraţii de dincolo de munţi". Descifrând cu pasul străbunele poteci dacice, daco-romane şi apoi româneşti, pe unde înaintaşii noştri şi-au trecut turmele, durerile şi bucuriile câte vor fi fost, de o parte şi de alta a Carpaţilor, poate chiar prin această mare trecătoare vor fi venit meşterii pe care Voievodul Martir Constantin Brâncoveanu i-a chemat să înalţe cunoscuta biserică din Făgăraş odată cu vestita ctitorie de la Sâmbăta de Sus, în vecinătatea palatului unde plănuise să se retragă cu întreaga familie. Un alt scop al intemeierii acestei manastiri ortodoxe a fost cu siguranta acela de a intari si a salva Ortodoxia romaneasca de pericolul catolicizariice aparuse prin trecerea Transilvaniei sub stapanirea habsburgilor.

Persecutiile religioase ale stapanirii austro-ungare au facut mii de victime printre romani. Schimbarea credintei stramosesti a romanilor ar fi condus usor la pierderea identitatii lor nationale. Romanii ortodocsi au incercat sa reziste, fiind ajutati in primul rand, de bisericile si manastirile lor. Din aceasta cauza a inceput calvarul distrugerii manastirilor si bisericilor din Transilvania. Mai mult de 150 de manastiri au fost distruse de generalul vienez Bukow. Multa vreme administratia austro-ungara nu s-a atins de Manastirea Brancoveanu. Dupa decapitarea domnitorului Constantin Brancoveanu de catre turci, in anul 1714, Curtea din Viena a tinut seama mai intai de mostenitoare, doamna Marica, sotia acestuia, si apoi de faptul ca mai ramasese in viata un nepot al domnitorului.

In anul 1785, profitand de imprejurare, Viena, la cererea administratiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a daramat manastirea brancovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusa in stare de ruina. Manastirea Brancoveanu, ultimul mare bastion al apararii Ortodoxiei in Tara Fagarasului, zidita intre anii 1696-1698, a fost distrusa in anul 1785.

Dupa darâmarea mânastirii, palatul brâncovenesc din Sâmbata de Sus, aflat la 10 Km departare de mânastire, a fost locuit vremelnic de urmasi ai familiei Brâncoveanu; acestia au stapânit domeniul pâna la reforma agrara din anul 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreuna cu ruinele si toata incinta mânastireasca de la Sâmbata de Sus. În decursul celor 140 de ani de parasire în ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe încercari de restaurare a mânastirii. Cinstea de a deveni al doilea ctitor al Mânastirii Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Balan, care a început restaurarea bisericii în anul 1926. Sfintirea a fost facuta în anul 1946, dupa razboi in timpul domniei Regelui Mihai I considerat a fi al doilea ctitor. Chipul sau este zugravit in interiorul bisericii, in perioada comunista insa fiind acoperit de un strat de var si refacut dupa caderea regimului Ceausescu. Mitropolitul Nicolae Balan a pastrat în interiorul bisericii pictura veche iar arhitectura bisericii mânâstirii se încadreaza întru totul în stilul brâncovenesc, aparut la sfarsitul sec. al XVII-lea si începutul sec. al XVIII-lea în Tara Româneasca.

La exterior, decoratia în piatra a încadrarilor de la usi si ferestre, dar mai ales a pilastrilor sculptati si a panourilor de piatra traforata din pridvorul bisericii dau o deosebita frumusete acestui monument. Brâul de caramida asezat în zimti, acoperisul de sindrila si proportiile perfecte ne înfatiseaza un monument vrednic de epoca domnitorului Brâncoveanu. Turla bisericii este octogonala la exterior si cilindrica în interior. Interiorul bisericii, în forma de cruce, e împartit în altar, naos, pronaos si pridvor si este împartirea întâlnita la mai toate bisericile construite în epoca lui Brâncoveanu, ca si dupa aceea. Pictura din pridvorul bisericii e în întregime noua si cuprinde scene din Vechiul Testament, precum si Judecata de apoi, Raiul si Iadul.

Intrarea din pridvor în pronaos se face printr-o usa de lemn de stejar, fixata într-un ancadrament de piatra sculptata, iar deasupra usii se afla pisania sapata într-o placa de piatra. Pe peretele vestic al pronaosului, unde este pictata Maica Domnului, se afla tabloul votiv al ctitorilor Brancoveni. Mai jos de biserica, la cca. 50 m, Mitropolitul Nicolae Balan a reconstruit si vechea clopotnita a manastirii în forma initiala, unde pâna în anul 1997 (când au fost mutate în turla noii incinte) au fost adapostite cele 5 clopote foarte bine armonizate, a caror greutate depaseste 2000 Kg.

În anii 1976-1977 s-a împrejmuit suprafata aflata în proprietatea mânastirii, asezându-se o noua poarta sculptata în lemn de stejar si s-a încheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brâncovenesc, executat în lemn de stejar sculptat în motive brancovenesti, iar în interior decorat cu picturi neobizantine. Fântâna “Izvorul Tamaduirii”, atestata documentar din sec. al XVI-lea, cea mai veche piesa din incinta mânastirii, în jurul careia, de-a lungul timpului, s-au petrecut si tesut multe întâmplari miraculoase si legende, a fost restaurata, mai întâi, de Mitropolitul N. Balan, iar în zilele noastre s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar. Tot ca o lucrare de înnoire a Mânastirii Brâncoveanu se înscrie si renovarea si extinderea altarului din padure, unde se savârsesc slujbele religioase în aer liber.

Al treilea ctitor al Mânastirii Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus este Î. P. S. Dr. Antonie Plamadeala, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului. Î. P. S. Dr. Antonie Plamadeala a rezidit din temelie incinta Mânastirii Brâncoveanu, lucrare începuta în anul 1985. Sub îndrumarea sa directa s-au facut reparatii capitale si s-a restaurat pictura de la vechea biserica brâncoveneasca. Împrejurul ei s-a ridicat din temelii incinta în stil brâncovenesc, în forma de patrulater, potrivit traditiei ortodoxe românesti, compusa din doua corpuri masive de cladiri cu doua nivele – unul spre nord si altul spre sud; trei foisoare sculptate în piatra împodobesc incinta în exterior si interior. Corpul de cladiri asezat pe latura de nord cuprinde între altele, la parter, o trapeza încapatoare, bucatarie si chilii, la etaj, casa brâncoveneasca, o mare biblioteca, un arhondaric, iar la mansarda muzeul unde sunt expuse icoane vechi pe sticla si lemn si obiecte de patrimoniu colectionate de Î. P. S. Dr. Antonie Plamadeala, toate aceste spatii marturisind intentia de a face din Mânastirea Brâncoveanu un centru de spiritualitate ortodoxa si de cultura româneasca.

Ca o recunoastere a meritelor si suferintelor domnitorului martir, ctitorul Mânastirii de la Sâmbata de Sus, Constantin Brâncoveanu împreuna cu cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu ginerele sau, sfetnicul Ianache, acestia au fost canonizati la 21 iulie 1992 de catre Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar sarbatorirea lor înscrisa în calendarul ortodox sub denumirea de “Sfintii Martiri Brâncoveni” se face în 16 august. Dupa 208 ani de la darâmarea ei în anul 1785, Mânastirea Brâncoveanu a reînviat în ziua de duminica, 15 august 1993, la sarbatoarea “Adormirea Maicii Domnului”, când s-a sfintit biserica noua ce poarta hramul Sfintilor Martiri Brâncoveni, ca si întreaga mânastire. Sfintirea a fost savârsita de catre Sanctitatea Sa Bartolomeos I, Arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Roma, Patriarh Ecumenic, de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist, Arhiepiscop al Bucurestiului, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei si Patriarh al României, de catre Î. P. S. Dr. Antonie, Mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului si de alti înalti ierarhi, preoti si diaconi. Un mare renume a adus mânastirii atelierul de pictura pe sticla.

Se cuvine sa aratam ca scoala de zugravi, întemeiata de Brâncoveanu la Sâmbata, a împamântenit aici stilul brâncovenesc, mai întâi în picturi murale la bisericile din aceasta parte a tarii, iar apoi în pictura pe sticla, al carei leagan de formare a fost Tara Fagarasului. Astazi, atelierul de pictura pe sticla în care se lucreaza într-o maniera noua picturi traditionale pe sticla si creatii noi, este cea mai împortanta scoala de pictura din tara, scoala condusa de Parintele Arhidiacon Calinic Morar. Muzeul Mânastirii Brâncoveanu detine astazi una din cele mai bogate colectii de picturi vechi pe sticla, apartinând secolelor XVIII-XIX, în mare majoritate executate în maniera popular-naiva, în care predomina stilul brâncovenesc, lucrari de mare valoare istorica. Pe latura vestica a incintei se afla locurile de odihna vesnica ale ultimilor mitropoliti ai Transilvaniei. În prezent obstea mânastirii este de 35 vietuitori fiind condusa de parintele staret Arhim. Ilarion Urs.

Tot peisajul care inconjoara manastirea este superb nota in care se afla si curtea manastirii in care intri dupa ce treci pe sub poarta din lemn, lucrata mestesugit. Aleea principala incadrata de arbusti si foarte multi trandafiri straluceste de curatenie, la fel si celelalte alei secundare. Covorul de iarba dintre ele este verde, tuns scurt si proaspat udat, la primele ore ale diminetii.

Trecand pe sub galeria clopotnitei, patrundem in interiorul curtii manastirii, dincolo de zidurile groase ce o imprejoara. In centrul curtii, in fata fata noastra se afla biserica veche voievodala cea despre care ati citit mai sus toate amanuntele. In partea stanga, la etaj, dupa ce urcam niste scari ajungem la biserica noua a manastirii Brancoveanu.

Tot acolo, in curtea manastirii, adapostita de un foisor de lemn se afla fantana Izvorul Tamaduirii, care se pare ca este cel mai vechi loc atestat documentar din acest ansamblu monahal, in secolul al XVI lea.

Pe latura de vest, in plan central poate fi vazut un bust al domnitorului Comstantin Brancoveanu iar in stanga acestuia se afla mormintele Arhiepiscopului Nicolae Corlan, mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresuluisi al mitropolitului Nicolae Balan. In partea dreapta se afla locurile de odihna vesnica ale mitropolitului Antonie Plamadeala si ale Dr. Nicolae Mladin arhiepiscop si mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului in perioada 1967-1981. Muzeul si biblioteca, amplasate pe latura de sud, erau inchise la momentul vizitei noastre. Cand iesim din curtea manastirii, pe sub turnul clopotnitei, in stanga vom vedea magazinul bisericesc iar in dreapta marea cruce din piatra dedicata eroilor ce au luptat si au murit in muntii Fagaras, impotriva comunismului. Indreptandu-ne spre iesire, am vazut o inscriptie, in dreapta portii din lemn: “ Pace celor ce vin, Bucurie celor ce raman, Binecuvantare celor ce pleaca.

Concluzionand, un loc frumos, cu liniste si pace sufleteasca.

Ceva a umbrit totusi aceasta vizita si mi-a lasat un gust amar: atitudinea unui calugar din magazinul de suveniruri. Ca sa o iau cu inceputul: Am inceput, inca de cand am coborat din masina, sa fac poze avand aparatul de fotografiat de gat. Am fotografiat tot, gradina, foisoare magazinul cu pricina, manastirea si curtea cu absolut toate detaliile. In cele doua biserici, ma refer acum la interior, am facut poze doar cu telefonul, si fara blitz, asa cum stiu ca se procedeaza. NIMENI nu mi-a interzis sa fac vreo poza in aceste locuri! Am procedat la fel in magazinul cu suveniruri, inca de la intrare. Dupa doua, trei cadre, calugarul care vindea ce vindea acolo se rasteste pur si simplu la mine: nu mai faceti poze, e interzis! Am apasat instinctiv butonul lateral al telefonului si am stins ecranul … : '- domne, ti-am zis sa-l inchizi! - ma scuzati dar asta am facut! - off asa sunteti voi, romanii astia numai cu inselatorii!“ Credeti-ma ca am ramas siderat dupa aceste cuvinte, mai ales venind de la un calugar poate duhovnic pentru unii, mai ales ca pe nicaieri in exterior sau pe usa de la intrare nu vazusem sa fie vreun semn de interdictie. Adica pot fotografia manastirea si bisericile si nu pot sa pozez un amarat de magazin?? Dar de unde atata rautate pe calugarul ala si ce era cu vorbele alea ' voi, romanii astia '

?? O fi fost ungur? (glumesc)

Nu am mai cumparat nimic de acolo, desi de obicei pe unde merg in astfel de locuri cumpar cate ceva. Cred ca din greseala, am prins si un pic din figura acelui 'sfant' care m-a apostrofat, desigur, inainte de asta. Am sa o postez ca sa stiti cu cine aveti de-a face.

---

VIZUALIZĂRI: 2796 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI