Cand credinta invinge orice greutati

TIPĂREȘTE

In luna august, petrecand un week end in tara Fagarasului, nu am putut totusi sa nu vizitez cate ceva din obiectivele turistice ale zonei si sa nu ma bucur de splendoarea peisajelor pe care le-am strabatut. Profitand totodata de faptul ca pensiunea unde am fost cazati se afla la doar 2 kilometri de manastirea Dejani, aceasta din urma fiindu-ne recomandata de “nea' Marian”, ospatarul de acolo, am vizitat-o in prima zi de sedere in zona.

Inainte de a va impartasi experienta acestei vizite trebuie sa incep cu o introducere a acestui lacas de cult:

Pana in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, romanii ardeleni din localitatea Dejani erau crestini ortodocsi. Mai apoi, luptele cu catolicii au imbracat Biserica Ortodoxa cu haine mucenicesti. Multe sate din Tara Fagarasului erau proprietatea domnilor munteni si a urmasilor acestora, toti crestini ortodocsi. Legaturile de credinta si de neam dintre munteni si fagaraseni au fost foarte puternice, de-a lungul a multor veacuri, lucru foarte important care in ciuda tuturor actiunilor anti romanesti si anti ortodoxe le-a intarit rezistenta.

Primii locuitori ai Dejanului au fost familiile Mailat si Caplea considerate a fi fost si ctitorii localitatii. Satul se afla aproape de Fagaras, la 16 kilometri, insa este la doar 3 km de padurile care imbraca semetele culmi muntoase ale Muntilor Fagarasului asezat intr-un cadru natural deosebit, cu multa vegetatie, si bucurandu-se deasemenea de un rau care o incadreaza prin partea dreapta.

In acea perioada în Țara Făgărașului existau numeroase mănăstiri mici, amplasate la marginea satelor, în pădure sau în locuri de pășunat. Erau un fel de sihăstrii sătești, care purtau numele localităților din apropiere. Nu se cunoaște cu exactitate când a fost ctitorită mănăstirea de la Dejani, documentele referitoare la aceasta fiind foarte puține, insa apare în câteva însemnări pe cărți de cult de la începutul anilor 1700. În acestea apar numele a doi monahi: preotul Ioan din Iași devenit mai apoi monahul Isaia și preotul Dănilă din Dejani si el viitorul monah Daniil

Manastirea Dejani este atestata documentar inainte de anul 1700. Manastirea este mentionata intr-o "Conscriptie" din anul 1748, alaturi de alte 12 manastiri din districtul Fagarasului.

In jurul anului 1750, culmile Fagarasului erau incununate de o salba nepretuita de calugari si asceti, manastirile si schiturile ridicandu-se la numarul de 37.

Istoria mai consemnează faptul că episcopul Inochentie al Râmnicului a dăruit un Triod, o oda in trei strofe din perioada Bizantina schitului Dejani in anul 1773, la Ramnic. Mănăstirea era atunci o modestă construcție de lemn, cu temelie din piatră. Locuințele călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzișurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obștea era constituită din 5-6 călugări cu viață aspră de pustnicie. În pomelnicul mănăstirii, alături de cei menționați anterior, mai apar și călugării Augustin și Ivanichie. Ca toate celelalte mănăstiri făgărășene, apărătoare ale credinței ortodoxe, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă de armatele generalului Bukow in anul 1761.

După 1989 a renăscut dorința refacerii acestui centru monastic făgărășean. Sub oblăduirea Înalt Prea Sfințitului Antonie, Mitropolitul de atunci al Ardealului, episcopul vicar al acelei vremi, Prea Sfințitul Serafim Făgărășeanul, era în căutarea unor monahi vrednici în a relua viața mănăstirească a Dejanului cu tot ceea ce ținea de reconstrucția mănăstirii. Primii pași spre însemnarea acestui loc cu o troiță i-a făcut, cu puțin timp înainte să moară, părintele Aurel Popa din Făgăraș, parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din cimitirul vechi. Un efort susținut și asiduu pentru revigorarea și reconstrucția mănăstirii a fost depus și de părintele Ioan Ciocan, actualul protopop al Făgărașului, legat pe atunci atât de parohia Dejani cât și de cea de la Pojorta, unde pornise pictura bisericii. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, în mod providențial, în anul 1992 au venit în aceste locuri călugări din Moldova, de la mănăstirile Sihăstria și Sihla, reactivând vatra monahală. Locul a fost defrișat și curățat, s-au montat două troițe, Poiana Mănăstirii redevenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioșilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii și un paraclis în care ulterior s-a amenajat trapeza.

În anul 1994 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, ridicată de meșterul Petre Ciornei din Vatra Moldoviței. Împreună cu o echipă de 13 lucrători, renumitul meșter a construit biserica de la temelii, în timp de 36 de zile. Lăcașul, o construcție spațioasă din lemn, în plan triconic, cu pridvor închis, pronaos și altar. Înălțimea până în vârful turlei este de 19 m. Pictura în frescă a fost realizată de Dorel Beșleagă din Sibiu în anul 1998. Catapeteasma din lemn de stejar a fost sculptată de meșteri din Vânători-Neamț, la fel și iconostasul și mobilierul. Biserica a fost sfințită cu hramul „ Acoperământul Maicii Domnului” chiar în ziua de prăznuire, la 1 octombrie 2000, de către Prea Sfințiul Visarion Rășinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Manastirea Dejani, cu obste de calugari, poarta doua hramuri: Acoperamatul Maicii Domnului, in biserica mare, si Schimbarea la Fata, in paraclis. Obstea fiind mereu in crestere, este cert ca manastirea se va dezvolta continuu spre satisfactia numerosilor credinciosi care o frecventeaza duminica si in marile sarbatori.

Manastirea este situata pe soseaua ce leaga orasele Brasov si Fagaras, la Recea o ramificatie pornind spre stanga. Dejani se afla la o distanta de 80 de kilometri vest de Brasov. Din Fagaras se circula cu mijloace de transport publice pana in satul Dejani

Din satul Dejani se merge spre manastire pe o sosea asfaltata, apoi dupa un kilometru, pe langa Pastravaria Dejani, se continua drumul pana la bifurcatie. De aici se merge la dreapta pe un drum betonat, inca 300 de metri, dupa care urmeaza un drum pietruit de circa 2 kilometri pana la manastire. Distanta dintre Dejani si manastire este in total de 6 kilometri. Din pacate, ultima portiune de drum, circa 200-300 de metri este aproape impracticabila, cel putin pentru masinile normale, nu cele off-road.

Acesta a fost un scurt istoric al manastirii Dejani pe care vi l-am oferit spre lectura dupa ce am consultat mai multe insemnari ce sunt postate pe internet.

Noi am gasit-o, intr-o zi calduroasa de august, scaldata de soarele amiezii, ascultand fosnetul padurii aflate de jur imprejurul ei si pregatita sa imbrace haine noi, toata latura stanga fiind in plin proces de construire cu zidul exterior si incaperi pe interior, pe toate cele trei laturi. Probabil ca, fiind de multa vreme un loc de pelerinaj, se construiesc aceste camere pentru cazarea celor care ii vor calca pragul.

Cand vii din drumul plin de povarnisuri dupa care s-au ridicat nori de praf in urma masinii si treci poarta manastirii e ca si cum te-ai fi teleportat in alta lume. Toata curtea e un covor de iarba, tunsa si ingrijita, pe alocuri intrerupta de caile de acces, tufele de trandafiri in diverse culori fac un contrast deosebit de placut privirii cu micii brazi plantati langa frumoasa biserica din lemn, arbustii sunt tunsi cu grija iar muscatele in ghivece te insotesc la tot pasul. Tabloul este completat de mareata biserica aflata in mijloc. Randunele vesele zboara de colo colo, strigandu-se parca intre ele, si strica linistea in care se afla toate cele, insa Dumnezeu le-a creeat si poate ca tot El se bucura de veselia si joaca lor, asa ca de ce nu ar face-o si muritorul de rand?

Am pasit in liniste peste pragul bisericii si am intrat in linistea si racoarea pe care doar in aceste locuri le poti intalni.

Pronaosul foarte generos ca spatiu are, de-o parte si de cealalta scaune frumos sculptate prinse pe pereti destinate credinciosilor care vin la slujbe, separat de naos printr-o arcada foarte larga, care trece aproape neobsevata, asta probabil si din cauza faptului ca privirea iti ramane pironita, pur si simplu pe iconostasul si catapeteasma pictate si lucrate cu multa maiestrie... Icoana Maicii Domnului este facatoare de minuni, multe istorisiri despre intamplari petrecute in jurul sau circuland prin localitatile invecinate. Tot aici se mai afla o racla cu particele din moastele sfintilor 40 de mucenici din Gaza Palestinei, si a sfintilor mucenici Prov, Tarah si Andronic.

Picturile sunt de o frumusete deosebita, nuantele fiind scoase mult in evidenta si de lumina care patrunde in biserica prin ferestrele largi. Totul este asezat intr-o ordine desavarsita, curatenia domneste peste tot si parca ti-e greu sa crezi ca toata manastirea este intretinuta de 6 suflete. Pe toata durata sederii noastre in interior si prin curtea manastirii nu am vazut pe nimeni, nici sfinti calugari, nici turisti... Probabil ora era de vina, pranzul nefiind potrivit pentru vizite, insa noi de la pensiune nu aveam decat cei 2 km de drum neasfaltat de parcurs pana acolo.

Am ramas placut impresionat de povestea acestei manastiri si sper sa mai pot veni sa o revad dupa ce constructia va fi terminata in totalitate.

---

VIZUALIZĂRI: 1453 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI