ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 10.02.2018
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: UM01065
ÎNSCRIS: 18.11.12
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
SEP-2017
DURATA: 35 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 7 MIN

Jurnal de calatorie – America de Sud – Episodul 14

TIPĂREȘTE URM de aici

RIO DE JANEIRO

La inceput au fost 35 de zile. Mai ramasesera doua. Mult a fost, putin a mai ramas. Desi am vazut multe locuri minunate in aceasta vacanta, incepuse sa ne cam prinda dorul de casa. Insa ne ramasese de vazut una dintre cele sapte noi minuni ale lumii, Statuia lui Isus. Si pe langa asta era musai de vazut si muntele Pao de Acucar, adica Capatana de Zahar, datorita formei pe care o are. Pentru aceste doua obiective am rezervat penultima zi de la Rio, pentru a le vizita pe indelete, acesta fiind si principalul motiv pentru care n-am vrut o excursie organizata, ci am preferat sa mergem singuri.

Despre Statuia lui Isus citisem cate ceva de-acasa. Stiam ca se afla pe Muntele Corcovado si ca se poate ajunge la ea ori cu un tren electric care se ia de la baza muntelui, ori cu un microbuz care te duce pana in apropierea statuii. Statuia a fost terminata in 1931 si a fost realizata din bani stransi prin colecta publica. A fost realizata in Europa, dusa pe bucati sus pe munte si asamblata acolo. Capul a fost realizat de sculptorul roman, Gheorghe Leonida, insa acesta a lucrat la Paris. Statuia are 38 de metri, din care 8 metri are soclul pe care este asezata si cantareste in jur de 625 de tone. Altitudinea la care este amplasata este de 700 de metri si se vede din orice parte a orasului Rio de Janeiro. Noaptea este luminata si daca am inteles eu bine sunt cateva zile in an cand se poate vizita si noaptea.

Chiar din 2017 s-a modificat sistemul de achizitionare a biletelor pentru a vizita Statuia. Daca inainte se putea cumpara biletul de la baza muntelui, acum e musai sa-l achizionezi cu minimum o zi inainte de la puncte turistice amplasate pe principalele plaje ale orasului: Copacabana, Ipanema, Leblon sau Botafogo. Daca a gasi un punct turistic nu e o problema, achizitionarea voucherului presupune sa ai la tine copii dupa pasapoarte (n-au acolo posibilitatea sa faca copii) si plata se face numai cu cardul. Trebuie sa specifici intervalul orar pe care-l doresti (exista o marja de 30 de minute) si ti se elibereaza un voucher pe care-l schimbi la statia de tren cu biletele propriu-zise. Biletele sunt nominale si ti se atrage atentia ca pierzi dreptul de a mai urca daca ratezi ora pe care ai ales-o. Toate astea sunt valabile daca optezi sa urci cu trenuletul. Nu stiu cum este daca alegi sa urci cu microbuzul. Noi am vrut neaparat cu trenul si am urcat cu trenul.

Sistemul de transport public este foarte bine pus la punct in Rio de Janeiro. Pentru principalele obiective de vizitat exista autobuze care fac traseul in bucla si preiau turistii din zonele principale, printre care, evident, se afla plajele celebre din Rio. Am luat autobuzul 583 si dupa vreo 20 de minute am ajuns chiar la statia de tren. Trenul circula din 20 in 20 de minute si e bine sa-ti alegi un loc pe partea dreapta in sensul de urcare, pentru ca exista cateva momente in timpul urcarii prin padurea Tijuca, in care ai posibilitatea sa vezi orasul. Se urca pret de vreo 20-25 de minute, statia terminus aflandu-se la vreo 30-40 de metri mai jos (ca altitudine) decat statuia. Exista banda rulanta pentru urcarea pana la statuie, insa noi am preferat pe scari. Din loc in loc sunt mici restaurante si magazine cu suveniruri, la loc decinste fiind statuete mai mici sau mai mari cu Isus. Din plastic, din piatra, din lemn, cu beculete sau fara, cu pietre semipretioase sau fara, pentru toate gusturile si pentru toate buzunarele.

Cand ajungi la baza statuii, prima data o vezi din spate. E intr-adevar mareata. Te cam simti furnicuta pe langa statuie. In fata, e o platforma de cat sa zic... 200, poate 250 de metri patrati. Inchipuiti-va cateva sute de persoane care vor sa acceseze acea platforma. Jumatate din oameni pozeaza cealalta jumatate care sta cu mainile intinse. Premiul consta in a ajunge langa balustrazile de la marginea acestei platforme. De-aici ai o panorama incredibila asupra orasului. E ceva cam greu de descris in cuvinte. As vrea sa fiu in preajma celor care au decis ca aceasta este una dintre minunile moderne ale lumii si sa-i intreb ce-a cantarit mai mult in alegerea lor. Statuia in sine, care e intr-adevar mareata sau panorama pe care o ai de-acolo. Copacabana, Ipanema, Leblon, Catedrala, Maracana, Golful Guanabara cu miile de ambarcatiuni de-acolo, podul care leaga continentul de Insula Guvernatorului... nu stii unde sa te uiti mai intai si ce sa fotografiezi mai intai. Si peste toate Oceanul. Oceanul cu albastrul lui ce se asorteaza perfect cu nisipul galben si fin asa cum se zice ca in alta parte nu gasesti.

Acum, dupa cateva luni de cand m-am intors, daca ma-ntreaba cineva nu stiu sa-i raspund. Ce mi-a placut mai mult? Statuia sau panorama? As inclina sa spun panorama. Asa ceva nu cred ca ai ocazia sa vezi in prea multe locuri pe acest pamant. Sau poate-or fi, dar eu n-am apucat sa le vad. As fi stat acolo sa privesc ore in sir. Din pacate, sunt multi oameni care vor sa vada, asa ca a trebuit sa ma dau deoparte si sa las si pe altii. Am constatat cand am coborat ca am stat acolo aproape doua ore. Mie mi s-a parut ca am stat doar doua minute. A fost inca un prilej sa ma conving ca mi-e mai bine pe cont propriu dacat cu grup organizat. Cei care veneau in grupuri nu stiu daca stateau mai mult de 15-20 de minute si trebuiau sa plece. Fluiere, steaguri, umbrele ii chemau, iar saracii oameni se chinuiau sa mai prinda o ultima fotograie din mers.

Am ajuns din nou la baza muntelui, ne-am asezat pe o bordura, am fumat o tigara, am baut un suc si am incercat sa „inghetam” pe retina imaginile de-acolo, de sus. Apoi am luat un taxi si am plecat spre celalalt obiectiv al zilei. Muntele Capatana de Zahar, Pao de Acucar. E chiar pe malul oceanului, iar accesul acolo sus se face cu telecabina. Sunt de fapt doua telecabine. Prima te lasa pe o platforma numita Morro da Urca, la altitudinea de 220 de metri, cealalta te duce pana in varful capatanii de zahar la 396 de metri altitudine. De-aici ai ocazia sa vezi mai bine plajele Copacabana, Botafogo si mica plaja Vermelho si ai de asemenea o vedere asupra orasului, insa numai partea lui aflata pe malul oceanului. Oricum, panorama este superba si ai marele avantaj ca nu e foarte aglomerat. Cred ca numarul de turisti este la fel de mare ca la Statuia lui Isus, insa este muuuult mai mult loc.

De-aici se vede foarte bine aeroportul cel mic al orasului, Santos Drumont, construit pe o insula artificiala. Am avut sansa sa prindem o decolare de pe acest aeroport si am inteles ca pilotii trebuie sa fie foarte dibaci, deoarece daca nu se inalta si nu vireaza la timp, au toate sansele sa faca cunostinta cu Pao de Acucar. Ca si la Cristo Redentor si aici sunt restaurante si magazine pentru suveniruri. Parca e mai frumos aici din acest punct de vedere, pentru ca fiind mai mult loc exista mese chiar la marginea platformei. E tare placut sa stai o jumatate de ora cu o cafea si sa admiri privelistea.

A fost o zi frumoasa si la propriu si la figurat. Spre seara am mai colindat putin pe Copacabana, prin jurul hotelului. Am mai cumparat una-alta si am incheiat ziua pe balconul camerei, asa cum am facut-o de altfel in fiecare seara, cu un suc, ascultand valurile Oceanului spargandu-se de tarmul Copacabanei.

In ultima zi am dat kilometrajul peste cap. Dupa micul dejun am luat-o la pas (singur, singurel, Doamna are niscai probleme cu coloana si nu duce la plimbari foarte lungi) si am colindat toata Copacabana, Ipanema si Leblon (evident si retur), cu pauze din cand in cand la cate o terasa la marginea plajei, cu o nuca de cocos in fata si nelipsita tigara :). Am batut cu pasul peste 15 km pana spre doua dupa-amiaza, chiar ma gandeam sa fur doua-trei ore de somn, de frumusete, insa... unii care se cam plictisisera pana atunci aveau chef de shopping, asa ca pana seara am luat milioane de magazine si magazinase la mana pentru ultimele suveniruri.

Pe 3 octombrie, la 14.20 am decolat de pe Santos Drumont si apoi, via Sao Paolo, Paris si Roma am ajuns la Bucuresti pe 4 octombrie la ora 22.25. Spre placuta noastra surprindere au ajuns si bagajele odata cu noi, asa ca totul s-a incheiat cu bine.

Dragii mei colegi intr-ale calatoritului, asta a fost aventura noastra de 35 de zile pe continetul sud american. Pana acum a fost aventura vietii noastre si cred ca va ramane. Anii se aduna (in buletin, noi tot tineri ne simtim) si nu stiu daca vom mai avea curaj sa ne aventuram asa departe si asa de mult timp, desi... mai avem multe pe lista :). Vreau sa va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa fiti alaturi de mine in timidele mele incercari de-a pune „pe hartie” ce-am trait si ce-am vazut in aceasta vacanta.

Pentru colegii interesati voi incerca un epilog in care sa ma ocup putin de logistica acestei vacante, aici incluzand si costurile aferente.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Pușcașu Marin in 10.02.18 19:20:01
Validat / Publicat: 10.02.18 23:08:03
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA de SUD.

VIZUALIZĂRI: 3554 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Pușcașu Marin); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P04 In urcare spre Statuie, am prins un loc bun pentru o panorama asupra orasului
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29900 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

21 ecouri scrise, până acum

AZE
[10.02.18 23:34:09]
»

@ghisor: Ai fost in niste locuri extraordinare. Si ne-ai aratat si noua. Ma bucur ca ai fost acolo.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[11.02.18 00:24:42]
»

@AZE: Multumesc. Si fara falsa modestie, chiar am fost in niste locuri super. Mi-am indeplinit un vis vechi si pe langa asta am vazut multe altele.

Ma bucur ca am avut ocazia sa impartasesc si cu voi aceasta experienta, dar sa stii c-am fost si putin egoist

M-am gandit si la mine. Daca peste ani ma va lasa memoria, voi avea aici un loc unde voi putea citi si sa-mi reamintesc cate ceva.

adrianbogdan
[11.02.18 08:53:26]
»

Plimbarea vostra a fost extraordinara.

Aveai ceva temeri la inceputul povestirilor ca nu o sa ai timp suficient pentru a duce la bun sfarsit relatarea despre America de Sud, e uite ca ai reusit...

Doamne ce mi-a placea si mie o asa aventura.

Pozele sun faine si uite asa am reusit si eu sa vad celebru Maracana vazut de sus, foarte tare...

O zi frumosa si o intalnire super tare la Alba iti doresc!

ANILU
[11.02.18 09:41:48]
»

@ghisor: Da, am avut răbdare să citesc pentru că mi-a plăcut foarte mult. Eu îți mulțumesc că ai scris despre aventura voastră sud americană de 35 de zile.

Nu mulți au acest curaj de a pleca în lumea largă pe cont propriu.

Și ce lume frumoasă ați văzut!

Locuri spectaculoase! Superb.

Aștept și epilogul, asta așa de curiozitate, nu că aș pleca intr-acolo, nu că nu mi-ar place, dar...

Felicitări pentru această aventură.

Toate cele bune.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[11.02.18 11:08:13]
»

@adrianbogdan: Multumesc pentru ecou.

Sincer sa fiu am cam marait eu putin la treaba cu scrisul, nu din alte motive, dar nu le-am avut niciodata cu compuneri, caracterizarea personajului principal si cam tot ce tine de literatura. Dar am de muuuuuulti ani o sefa care, de data asta (o sa-mi spui, ca voi, Doamnele de fiecare data) a avut dreptate. Trebuie sa dai inapoi in comunitate atunci cand primesti ceva.

Si eu chiar am primit multe aici. Multe sfaturi utile si mai ales multe dimineti incantatoare, atunci cand imi place sa-mi beau cafeaua lecturand descrierile voastre din vacante.

Sa ne vedem cu bine la Alba Iulia

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[11.02.18 11:20:03]
»

@ANILU: Multumesc pentru ecou si pentru rabdare .

De multe ori nu e nevoie doar de curaj, ci si de multa tigla lipsa de pe "acoperis". Si-aici... pot sa-ti spun ca mie-mi ploua rau in casa . Insa de fiecare data, la intoarcere, constat ca mi-a fost mai bine asa. Sunt avantaje si dezavantaje. Avantajele le-am simtit pe pielea si in buzunarul meu, dezavantajele mi le asum.

Astept cu nerabdare sa va cunosc la Alba Iulia.

sebigeanina
[11.02.18 13:02:52]
»

Salut, am citit si votat cu mare drag cit de poze ce sa mai zic o galerie foarte frumoasa. De abia astept sa ajung la Alba Iulia sa ne cunoastem la un pahar de tuica s-au de vin.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[11.02.18 13:28:42]
»

@sebigeanina: Multumesc frumos.

Imi permit totusi sa te contrazic cu ceva.

Si eu astept cu nerabdare sa ne cunoastem, DAR... la un pahar de tuica SI de vin

sebigeanina
[11.02.18 13:55:16]
»

@ghisor: Multumesc, e bine si asa felul 1 tuica si felul 2 vin. Garnitura la cele 2 feluri poate o sa mai gasim cite ceva pe acolo la mese.

maryka
[11.02.18 13:59:39]
»

Superb! Am urmărit cu atenție „serialul”. Aștept cu nerăbdare și ultima parte, cea cu „emoția”. Trebuie să o citim cu distonocalm, cred! Dar nu se știe niciodată!

Oricum, despre asta și multe altele, sper să povestim la Alba iulia.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[11.02.18 18:28:40]
»

@maryka: Multumesc pentru ecou si pentru rabdare.

Cat despre ultimul... nu stiu daca mai pot sa-i spun review, care va cuprinde niscai socoteli, mi-ai dat o idee buna. Ar trebui sa pun un disclaimer la inceput, in caz ca trebuie distonocalm si n-ai la indemana

adrianaglogo
[11.02.18 23:01:23]
»

@ghisor: Eu nu vreau sa scrii epilogul! Stii de ce?

Epilog inseamna cumva sfarsit?

Pai nu vreau sa se termine serialul tau. Mi-a placut asa de mult... Vazand acest articol, stiind ca e ultimul, nici nu l-am citit imediat, am zis sa mai aman un pic finalul.

Asa ca, ce zici, nu iti mai amintesti despre ceva ce nu ne-ai povestit? Si faci episodul 15?

Acum serios vorbind, aventura voastra a fost o minune in sine. Mare lucru sa planifici asa ceva si mai ales sa iti iasa totul ca la carte.

BVravo pentru tot, pentru curaj, pentru efortul fizic si financiar, pentru serialul scris aici.

Multumim ca ne-ai plimbat prin America de Sud.

PS.

Astept totusi si epilogul!

RoxanaGRS
[12.02.18 11:35:27]
»

Felicitări pentru întregul serial! A fost o mare plăcere să-l citesc și îmi pare rău că s-a terminat . Superbă excursia. Aventura vieții într-adevăr. Îți urez să mai ai astfel de aventuri, așa încât aceasta să nu rămână singulară.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[12.02.18 19:40:08]
»

@adrianaglogo: M-ai coplesit cu laudele si s-ar putea sa mi-o iau in cap .

Multumesc pentru ca ai avut rabdare sa citesti atata si in alta ordine de idei mi-a facut placere sa va povestesc. Imi doresc sa fim cu totii sanatosi si sa ne impartasim unii altora multi ani de-acum incolo perilurile nostre prin tara si prin afara ei. Imi pare rau ca n-o sa ne vedem la Alba Iulia, insa stept cu nerabdare impresiile din Spania.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[12.02.18 19:42:52]
»

@RoxanaGRS: Multumesc frumos si pentru ecou si pentru incurajari. Dac-ar fi dupa mine... as pleca de 12 ori pe an cate o luna in concedii .

Am multe in cap, mi-as dori sa mai pot face macar un circuit mai lung, dar... sa vedem.

Iti doresc si eu vacante placute, mai ales c-am vazut ca si voua va plac circuitele.

adrianaglogo
[12.02.18 22:59:00]
»

@ghisor: Si mie imi pare tare rau de Alba Iulia, am tot citit ecourile la articolul de anunt a inatalniriii si mimi imaginez cum va fi.

Si cu Valencia am intrat in criza de timp, nu prea mi-am facut temele. Dar trag tare, ca in sesiune, si recuperez eu!

Nu de alta, dar sa am ce povesti aici.

adri-nico
[20.02.18 00:10:06]
»

Ehe... Daca la articolul anterior am zis ca prima poza semana cu cele pe care le vedeam eu in Liban, acum sint sigura ca ceva asemanare este. Pentru ca odata ajunsa acolo, stauia aia este si in Beiruth, intr-o varianta mai mica. Sa nu crezi ca mi-am facut temele de acasa atuci cinn am plecat acolo ca sa fi stiut de existenta ei, numai ca, din balcon, aplecindu-ma sa vad dupa bloc... L-am vazut pe Isus cu miinile intinse. Ii zic soului ca vreau sa iesim. ACUM!!! Stai, femeie, ce te-a apucat? / Am vazut ceva! Ii arat si lui si astfel l-am convins sa iesim singuri, pe strazi, de nebuni. Daca era dupa bloc inseamna ca nu era prea departe... asa ca am luat-o de nebuni numai ca statuia nu se vedea. La o benzinarie ne dam ghionturi care sa intre sa intrebe... Intra el si incepe " Hello, scuze because i am disturb you... bla, bla, bla... we are turist... we are lookingg for... bla, bla, bla... dar io din usa, vazind gargara lui interminabila, ii zic aluia "statue like this"... si intind miinile ca Isusu' nostru. Omu' meu era transpirat pe frunte ca nu se intelegea cu aia de nici un fel, si io pe gestica veche... am primit raspunsul imediat. Urcam si facem drapta si... am ajuns la statuie.

Si zau, ca a fost frumos ca la voi, la Rio... numai ca... cind ma zbintuiam eu mai tare pe acolo, au inceput niste mitraliere sa "cinte" si ne-am carabanit imediat. Oricum, in 2 ore am intrat si printr-o pivnita, am gasit si un culoar secret care ducea la o priveliste minunata asupra marii... Aventuri!

Hai, ca mai e un pic si ne vedem!

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[20.02.18 06:19:24]
»

@adri-nico: Vezi, ... de-aia n-avem noi mertzane, si cayenuri sau mai stiu eu ce nazdravanii de-astea de masini. Noua (cand zic noua, va includ si pe voi si pe multi altii) ne place sa dam banii pe "prostioare" de-astea... excursii, vacante, alea-alea. Problema e ca mertzanul se strica (chiar daca-i mertzan), dar amintirile raman. Si dac-o fi adevarata treaba cu lumea cealalta, o sa povestim si pe-acolo chestiile astea cu vizitat statui in timp ce "canta" Ahmet la mitraliera si toate cele.

Sa ne vedem cu bine la standul Muntenia

elviramvio
[22.02.18 07:09:51]
»

@ghisor:

Frumos. Dar la suflet mi-au rămas tot poveștile peruane.

Pușcașu MarinAUTOR REVIEW
[22.02.18 08:53:37]
»

@elviramvio: He, he... Si mie tot acolo mi-a placut cel mai mult. Daca ar fi sa fac un clasament al locurilor vizitate, in primele 10 cred c-ar fi 8 din Peru. Totusi ramane o experienta interesanta si Rio.

Insa, asa... dac-ar fi sa... In Peru as merge si a doua oara si a treia oara. La Rio nu.

Multumesc pentru vizita

mishu
[15.04.18 21:50:19]
»

@ghisor: Era sa ratez acesta articol si ma bucur ca nu s-a intamplat asta. Felicitari, votat cu mare drag.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, adrianaglogo, adrianbogdan, ANILU, AZE, elviramvio, maryka, mishu, Pușcașu Marin, RoxanaGRS, sebigeanina
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Rio:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.072311878204346 sec
    ecranul dvs: 1 x 1