Rio de Janeiro, orașul unde munții întâlnesc marea – partea a doua

TIPĂREȘTE

Spuneam în review-ul precedent că am rămas în continuare în Praça Floriano pentru a vedea și vizita de această dată singuri alte obiective din zonă, cele mai multe aflate în jurul ei, Monumento a Floriano Peixoto, Câmara Municipal, Theatro Municipal, Fundação Biblioteca Nacional, …

Praça Floriano, numită de cariocas și Cinelândia, este ”Piața Divertismentului Popular” din Rio de Janeiro cu teatre și cinematografe, baruri și cluburi de noapte, dar și a unor clădiri impunătoare construite în diferite stiluri arhitecturale. Erau în acea zi de vineri puțini oameni ai străzii… Din acest loc se poate lua atât metroul cât și VLT-ul, metroul ușor, pentru ambele stația se numește Cinelândia și site-ul pentru VLT este vltrio.com.br/#/mapa-rede….

În centrul pieței domină Monumento a Floriano Peixoto, grup statuar ridicat în 1910 în onoarea mareșalului Floriano, "Mareșalul de Fier" Președinte al Braziliei, considerat "Consolidatorul Republicii Braziliene", ridicat și pentru glorificarea națiunii braziliene și a formării ei. Pe fiecare față a piedestalului se află câte un grup alegoric, primul cu indigeni, al doilea cu portughezi, al treilea cu un preot catolic și ultimul cu un cuplu african, alegorii ce prezintă formarea națiunii braziliene, iar în vârful monumentului este amplasată statuia unei femei ce reprezintă Patria Mamă și a unui grup format din mareșal cu sabia în mână, cu unii din pricipalii lui colaboratori, și, interesant, un grup de copii, viitorul țării, toți drapați de steagul Braziliei.

Am trecut pe la Câmara Municipal, organul legislativ din Rio de Janeiro… Frumoasa clădire în stil eclectic a fost inaugurată în anul 1923 și este cunoscută sub numele de “Cușca de Aur”, datorită costurilor foarte mari, de două ori mai mari ca ale Teatrului Municipal vecin, spun cariocas. Oficial clădirea se numește Palácio Pedro Ernesto, are site-ul camara.rj.gov.br.

Ne-a despărțit de ghida noastră în jurul orei 14 și am mers la casa de bilete pentru turul ghidat de la ora 14:30 la Theatro Municipal. Costul unui bilet este de 20 reali de persoană. Turul se organizează pentru 50 de persoane, două grupe de câte 25 de turiști și durează circa 45 de minute. Pentru orar tur, site-ul teatrului este theatromunicipal.rj.gov.br.

S-au împlinit 110 ani de când a fost inaugurată clădirea în care funcționează și astăzi teatrul, una dintre cele mai impunătoare și frumoase din Rio de Janeiro, o clădire inspirată de Opera din Paris cu o arhitectură amestec de clasic, baroc, art nouveau, cu finisaje de lux și vitralii deosebite. În primii 20 de ani au susținut spectacole companii de operă și balet din Europa, până când s-au format Orchestra Simfonică, Corul și Baletul proprii, dar și astăzi Theatro Municipal, sala de spectacole cea mai importantă din Brazilia, este gazda marilor artiști ai Braziliei și ai lumii.

Am admirat și pozat fațada clădirii cu șase mari coloane de marmură italiană, cu arcade și o scară mare de granit, cu balcoane și geamuri mari, cu vitralii ce reprezintă muzele protectoare ale artelor, cu sculpturi și alte ornamente. Are trei cupole, toate îmbrăcate în bronz și cu multe ornamente, acoperite de foițe de aur, două cupole mai mici, laterale și una mai mare, centrală, de pe care un vultur uriaș, are 6 metri înălțime, cu aripile larg deschise pare gata să-și ia zborul și am pășit în holul imens, bogat împodobit.

Se intră prin lateralul clădirii prin partea stângă a ei, aproape de casa de bilete…

Grupul cu care am intrat era numeros, dar s-a împărțit în două, grupul meu mergând la parter.

“Sala Asiriană”, prima sală în care am intrat, amenajată la parterul teatrului, decorată cu motive babiloniene și asiriene, mi-a amintit de Persepolis, Orașul lui Darius cel Mare, Marele rege persan, văzut în urmă cu doi ani, în excursia din Iran, vezi impresii. Am regăsit Poarta Națiunilor păzită de cei doi Lamassu, Sala Coloanelor cu aceleași coloane cu motive florale la bază și capete de taur la vârf, pereții placați în ceramică persană și plafonul cu mozaicuri, cu tablouri din plăci ceramice cu soldați și dregători, cu lei și alte animale, cu un “Faravahar”, cunoscutul simbol zoorastrian și cu Lupta dintre Leu și Taur, imagine zoroastriană simbolizând lupta dintre Soare și Lună, vezi impresii, toate mult mai mici, dar întregi și minuțios realizate, ca în pozele color ce prezintă Persepolis...

Mi-a plăcut ideea organizatorilor ca lângă această frumoasă sală să fie amenajată o mică și modernă cafenea, posibilitate ca vizitatorii actuali să bea o cafea așteptând începerea spectacolului...

Mi-am continuat vizita prin cele două holuri laterale împodobite cu frumoase mozaicuri inspirate de opere celebre, dar și cu tablourile celor 4 muze, muzica, poezia, tragedia, comedia, apoi am urcat la etaj la “Sala Busturilor”, holul de la intrarea în sala de spectacole unde se află busturile unor personalități importante din istoria teatrului și a artei din Rio de Janeiro și din Brazilia, precum Pereira Passos, primarul care a început construirea teatrului, Souza Aguiar, primarul care a inaugurat teatrul, cunoscutul compozitor și dirijor Carlos Gomes, mi-am adus aminte de Sao Paulo…...

Am intrat în “Sala de Spectacole”, una din cele mai mari și mai frumoase săli de spectacole din Brazilia, cu multe ornamentații și cu un candelabrul din bronz aurit cu lămpi cu pandantive de cristal.

Sala are o capacitate de peste două mii de locuri, în stal, loje pe patru niveluri și loje pentru personalități, aflate de o parte și de alta a scenii, pentru Președintele Braziliei în dreapta, pentru Primar și Prefect în stânga.

Ornamentația sălii este în cea mai mare parte realizată de Eliseu Visconti, brazilian de origine italiană, inițiatorul Art Nouveau în Brazilia. Deosebit este tabloul de pe tavan, ulei pe pânză, nu frescă, “Dansul orelor” unde dansatorii pe culori deschise reprezintă orele zilei, culorile închise orele nopții, dar cea mai importantă opera a lui este lucrarea “Influența artelor asupra civilizației”, cortina scenei, care pentru protejarea, conservarea picturii este coborâtă foarte rar, numai la evenimente deosebite.

Am coborât prin lateral pentru a reveni iar la parter, în partea din față a teatrului, și a vedea intrarea cu “Scara Principală”, scară maiestuoasă, cu sculpturi din marmură de Carrara și lămpi englezești, foarte elegantă și luxoasă… Am urcat la etaj și am admirat cele trei mari vitralii deosebite ce reprezintă muzele protectoare ale artelor, dansul, teatrul și muzica. În laterale sunt două “Foaiere” rotunde cu picturi și balcoane mari. Am ieșit pe ambele balcoane pentru o frumoasă vedere asupra străzii, pieței și a clădirilor din jur, se vede și Pão de Açucar…. Am urcat la nivelul al doilea tot prin lateral pentru a vedea balconul de acolo, frumos casetat tavanul…

După aproape o oră coboram la parter spre ieșirea din teatru și gândeam că ieșeam de la un spectacol... Oare cum ar fi fost? ...

De aici am mers vizavi stânga foarte puțin, circa 200 m, la Fundação Biblioteca Nacional, vizitabilă de luni până vineri între orele 8 și 17 gratuit.

Accesul se face pe baza unui document cu fotografie, original sau copie, fără bagaje care se lasă într-un locker încuiat cu o monedă de un real sau cu o fisă dată la intrare, și cu scanarea totală a vizitatorului. Este normal căci aici este depozitat, actualizat și conservat Patrimoniului bibliografic și documentar brazilian. Biblioteca nu este vizitată de turiști pentru exponatele ei, sunt foarte puține expuse, deși sunt foarte multe valori naționale, ci pentru clădirea și arhitectura ei, pentru ornamentații și mobilier. Pentru specialiști e altceva…

Clădirea actuală a fost inaugurată în 1910, în aceeași zi în care în anul 1810 era inaugurată oficial Biblioteca Națională, atunci avea circa șaizeci de mii de piese, cărți, manuscrise, incunabule, gravuri, hărți, monede și medalii, aduse în Brazilia după sosirea familiei regale în 1808 ca urmare a invaziei Portugaliei de trupele franceze napoleoniene. Astăzi are circa 9 milioane de articole, este cea mai mare bibliotecă din Brazilia și America Latină, este deosebită prin arhitectura sa impozantă, scările și lucarnele mari cu vitralii, prin ornamentarea sa elegantă și operele de artă, picturi, panouri și sculpturi ce o decorează…

Am intrat în clădire, am prezentat documentele de identitate, ni s-a făcut verificarea, scanarea și am intrat în “Holul” în care domină o monumentală scară din marmură, cu balustrada din bronz vopsit în negru, patina timpului, și cu mâna curentă aurită, pe care, într-o nișă de pe platforma dintre etajele 2 și 3, l-am întâlnit pe Regele João al VI-lea. Am salutat-o pe Majestatea Sa fondator al Bibliotecii Naționale, un bust sculptat în marmură, încadrat de patru candelabre din bronz, am admirat frumusețea și echilibrul lor, am văzut de jos etajele interioare ale clădirii și luminatorul de pe tavan, mare, cu vitralii deosebite, susținut de 12 cariatide, câte trei în fiecare colț.

Am urcat la etaj și am ajuns la intrarea în “Sala de Lectură”, în care am intrat și am stat puțin pentru a nu deranja cititorii de acolo și mi-am continuat plimbarea ajungând la “Camera Lucrărilor Rare” unde în seifuri și rafturi sunt depozitate valorile bibliotecii. Un impunător luminator cu vitralii împodobește sala și asigură iluminatul ei.

Am avut o vedere amplă spre cele două “Depozite” principale, fiecare pe șase nivele în care sunt depozitate într-unul lucrările generale, în celălalt periodicele. Încă se mai păstreză din construcția inițială unele elemente arhitecturale, luminatoarele și vitraliile mari și luminoase, podeaua din sticlă și câteva accesorii, rafturi metalice, transportoare de cărți pentru sălile de lectură, funcționale și azi.

“Manuscrise și Cartografie” are o arhitectură specială, potrivită pentru dulapuri și fișiere glisante, cu sertare pentru păstrarea documentelor originale, colecție specifică. Și aici este prezent un frumos luminator colorat.

“Colecția de Iconografie” are mobilierul din metal, mese și scaune cu un picior, grele, emailate, candelabre, toate de la inaugurarea clădirii. O ultimă sală este “Sala Ramiz Galvão, Lucrări Generale”, ce găzduiește catalogul general al lucrărilor după titlu și autor, precum și locația cărților, astăzi disponibil și pe terminale online, terminale ce asigură acces la informații despre colecția Bibliotecii Naționale și a mai multor biblioteci importante din țară. Am vizitat și marele balcon, alte poze…

Plimbarea prin Bibliotecă a durat aproape o oră, după care, sub impresia celor văzute, păcat că nu am văzut mai multe exponate, dar multe sunt unice, rarități ce trebuiesc protejate, am părăsit-o pentru următoarea destinație, Real Gabinete Portugues da Leitura, aflat la circa 15 minute de mers, mai mult pe jos până la stații decât cu metroul Liniei 1, între Estações Cinelândia și Uruguaiana, în Rua Luís de Camões, 30. Se poate vizita gratuit, de luni până vineri între orele 9 și 18, site-ul realgabinete.com.br.

Importanța ei este recunoscută de toți brazilienii, mai nou și de alți vorbitori de limbă portugheză, care o numesc “Catedrala Culturii Portugheze”, poate și pentru că, după principiului depozitului legal, aici se trimite un exemplar, o copie a fiecărei opere literare portugheze scrise în lume, singura instituție culturală din afara Portugaliei care se bucură de un astfel de privilegiu.

Cabinetul de Lectură se vizitează nu pentru cărțile lui, deși are peste 350 de mii de volume, multe vechi, din secolele 16 – 18, ci, ca și Biblioteca Națională, pentru clădirea ridicată în anul 1837 în stil neogotic, cu o elegantă fațadă manuelină și o sală înaltă cu mobilier și ornamentații deosebite.

Am intrat în clădire, în sala decorată în stil neomanuelin cu obloane, biblioteci din lemn, cu mai multe statui și cu o frumoasă scară din marmură cu balustrade de fontă

Știam că este foarte înaltă, că are sute de mii de volume, dar nu mi-o imaginam de o asemenea anvergură. Am rămas uimită de aspectul general al sălii, rafturi de bibliotecă întunecate la culoare pe toți pereții, coloane și balustrade în aceleași nuanțe, adevărate opere de artă, număr enorm de volume vizibile, cărți frumos și colorat copertate, foarte variate, ...

Despre valoarea volumelor spun doar că acolo se află una dintre primele ediții ale lui Os Lusíadas, considerată prima mare operă din literatura portugheză, ce datează din 1572 scrisă de Luís de Camões (1524 – 1580), poetul național al Portugaliei...

Sunt multe de spus despre acest cabinet de lectură, aș aminti doar că este gazdă și pentru statuile unor personalități portugheze sau braziliene sau pentru evocări ale altora. Sunt impresionante “Altarul Dispărutului”, un omagiu postum adus lui Sacadura Cabral, pionier al aviației portugheze, împreună cu un camarad a efectuat prima traversare aeriană a Atlanticului de Sud, de la Lisabona la Rio de Janeiro, dispărut în cursul unui zbor la doar 43 de ani... Despre altele las pozele să vorbească pentru mine...

Mai doream să văd două obiective: primul, Monasteiro São Bento, aflată nu foarte departe, se ia VLT, metrou ușor, Linia 1, o mănăstire veche de peste 425 de ani a cărei Biserică este considerată una dintre cele mai frumoase biserici din Rio de Janeiro, am pozat-o de la depărtare în altă zi, al doilea fiind Mural Etnias, un graffiti imens realizat cu ocazia Jocurilor Olimpice din anul 2016. Plimbarea efectuată îmi luase mai mult timp decât îmi propusesem așa că trebuia să aleg unul din ele: am renunțat la mănăstire, se închidea la ora 18 și nu mă încadram….

Așadar am mers la Estação Candelária, aproximativ 750 de metri pe jos, pentru a lua VLT, metroul ușor, L1 până la Estação Parada dos Navios. Mural Etnias se vede chiar din stație, zidul unui depozit aflat în zona portuară a orașului pe Boulevard Olímpico, pictat graffiti de Eduardo Kobra, unul din cei mai mari artiști graffiti din lume. Zidul Etnic are peste 2.800 metri pătrați și 15 metri înălțime, este al doilea cel mai mare graffiti din lume, după Guinness World Records, și reprezintă pacea și unitatea dintre oameni prin portretizarea a cinci fețe de localnici de pe cele cinci continente participante la Jocurile Olimpice, din Africa Tribul Mursi, din Asia Tribul Karen, Tribul Tapajós din America, Tribul Chukchi din Europa și Tribul Huli din Oceania.

Plimbarea de la Mural Etnias mi-a luat circa 20 de minute, timp suficient pentru a vedea, analiza și poza impozantul graffiti, am revenit în altă zi iar acolo, … apoi același drum cu VLT, Linia 1 am mers la Praça și stația Cinelândia și de aici cu metroul Liniei 1 la Estações Siqueira Campos și apoi la Américas Copacabana Hotel, gazda noastră din Rio.

Aceasta a fost prima zi prin Rio de Janeiro pe care am prezentat-o în două părți pentru a adăuga cât mai multe poze... Voi continua cu ziua a doua și cu obiectivele văzute atunci numai pe cont propriu și cu costuri minimale, altă poveste...

---

VIZUALIZĂRI: 695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI