Cheile Vârghişului

TIPĂREȘTE

Desi salbatice si greu de cucerit, precum o fata frumoasa dar cam fițoasa, odata cu asfaltarea celor 9 Km de drum din satul Varghis si pana-n chei (exista totusi, dupa cei 9 Km de asfalt si vreo 5-600 metri de drum prost), acestea au iesit din izolare si anonimat. Cheile leaga judetul Covasna (Varghis) si Harghita (Meresti), au 4 Km lungime, nu sunt greu de parcurs desi sunt pe alocuri, pietroase, anfractuoase, stancoase sau inguste. Esti nevoit sa traversezi raul Varghis peste 7 poduri. Astazi, cheile sunt bine amenajate. Dupa vreo 8 Km de salbaticie, 4 Km la dus si 4 Km la intors, (dar e-o salbaticie intens populata cu turisti, mai ales in week-end), te vei intoarce, poate, cu niscaiva dureri de picioare, dar macar ai vazut cum arata Pamantul, cu 2 milioane de ani in urma. In chei gasesti o sumedenie de pesteri (122), dar accesibile publicului sunt doar cateva, de care n-ai cum sa scapi, te vei “impiedica” de ele, in drum...

La intrarea in chei esti atentionat de 3 lucruri: serpi, ursi si caderi de pietre dar... in week-end-urile insorite, e-un mic bulevard pietonal pe-acolo, nu se-apropie nici ursii, nici serpii. Parca si pietrele s-au inteles intre ele, sa nu cada. Problema e ca prin chei, intalnesti multe portiuni stancoase, ascendente sau descendente, ascutite, care-ti traumatizeaza talpa picioarului, (daca n-ai incaltaminte potrivita). Sunt niste chei care nu se pot parcurge in slapi. Cei 8 Km (dus-intors), daca mai faci si poze, nu poti sa-i strabati prea repede, ai nevoie de aprox. 4 ore. Si nici n-are rost.

Sunt niste chei medii ca dificultate, usor de strabatut, in aparenta e o simpla plimbare prin natura, pe drum aproape plat, creat de “natura-mama”, nu pentru cei carora le place adrenalina sau pentru cei ce vor sa mai bifeze un obiectiv turistic ci mai ales pentru iubitorii frumosului. Peisajul e relaxant, nu e pentru alpinisti, ci pentru oricine doreste sa aiba o zi de vacanta placuta, drumul e linistitor, chiar daca e destul de lung, e un drum “aller-retour”, caci trebuie sa te-ntorci inapoi, acolo unde ti-ai lasat masina, sau la Varghis sau la Meresti. Pentru mine, cei 8 Km, nu au fost totusi prea usori, caci picioarele mele au deja 131 de ani, adica 65,5 ani pe fiecare dintre ele, si eram deja dupa o lunga escapada pedestra in Skiathos si alta de vreo 15 Km in Cheile Nerei. Si in adidasi. (cred ca era mai bine sa-mi iau ghetele de munte). Sfatul cel mai important, la drumurile astea lungi si “pe jos”, e sa mergi in acelasi ritm. Adica sa nu faci popasuri lungi, ci scurte si dese, ca sa nu-ti iesi din forma. Daca mentii ritmul, nu simti oboseala si cand ai ajuns la final, te obisnuiesti cu placerea ei si ai vrea uneori chiar sa-ti mai continui mersul inca mult si bine.

Cateva corturi si masini aflate la intrarea in chei dinspre satul Varghis (taxa de intrare, 5 lei/adult, 5 lei parcarea masinii) ne indica faptul ca am ajuns. Pana aici, ai vreo 9 Km de asfalt excelent si o portiune de drum prost. Foarte prost. Odata intrat in chei, daca esti in adidasi, cei 8 Km de “presopunctura plantara involuntara”, nu poti sa-i strabati repede, mai ales daca mai faci si fotografii.

Vara lui 2017 a fost secetoasa. Apa raului Varghis era mica. Chiar daca pe parcursul cheilor sunt 7 poduri ce te poarta de pe un mal pe celalalt, puteai linsitit sa traversezi apa si prin vad. Pe la mijlocul cheilor, apa Varghisului dispare pe o scurta portiune, traseul ei se continua prin subteran dar firul apei apare din nou la suprafata, mai la vale. Am intrat si intr-o pestera (cea mai mare) din cele cateva care le-am intalnit in cale. Se spune ca aici isi ducea veacul omul preistoric. In pestera era rece si intuneric, chiar daca afara era vara. Am ramas in ea exact cale de cateva fotografii si-am iesit la lumina. N-as mai concepe sa traiesc in asemenea conditii. Fara electricitate, gaz metan, TV, concedii in Grecia, internet si ziarul Can-Can si Click in cutia postala. Oricum, e de admirat acest stramos al nostru care a rabdat asemenea frustrari, doar pentru ca noi, astazi sa avem de toate cele!

Uneori poteca pe care calci e formata doar din radacini groase de copac, care complica un pic situatia. Alteori, ea urca deasupra apei, dar nu prea mult, mai ales spre Meresti. E singura zona mai periculoasa, unde insa, s-au construit instalatii metalice de protectie. Locul e pe un versant abrupt al cheilor Varghisulu. Chiar langa mine, o fetita a alunecat spre vale dar a reusit sa se prinda cu o mana de o bara de protectie si n-a patit nimic. Aici, in acest loc, copiii trebuie supravegheati bine, in rest, drumul e accesibil.

La capatul cheilor, apare un platou unde gasesti o baraca cu de-ale gurii si un loc mare de parcare. Aici e cealalta intrare in chei, cea dinspre Meresti.

Cheile Varghisului se afla in Muntii Persani, in partea nordica a lor. Cheile sunt traversate de cea care le-a si creat de-a lungul mileniilor, apa Varghisului, ce isi are izvoarele in muntii Harghitei, o ramura a Carpatilor Orientali.

In multe descrieri, cheile Varghiului sunt considerate a fi unele dintre cele mai spectaculoase obiective turistice din tara, dar nu e tocmai asa. Cine a parcurs Cheile Nerei, Cheile Turzii, Cheile “urbanizate” (șoselizate) ale Bicazului sau (ce sa mai vorbim?), Cheile “Valea lui Stan”, va avea alte pareri. Cheile au, daca am numarat bine, 7 poduri ce trec peste raul Varghis, (fata de numai 4 in Cheile Turzii), unele sunt fixe, altele se balanseaza. Prin chei gasesti panouri explicative cu oferta lito-floro-faunistica a rezervatiei. Care este mare. Exista aici o sumedenie de stanci de calcar, de pereti verticali, de creste si turnuri de calcar, grohotisuri si multe, multe pesteri. Si multe plante, animale si insecte. Cateva pesteri sunt accesibile turistilor dar multe sunt inchise si destinate numai cercetarilor speologice. E-o rezervatie naturala racoroasa, pe care-am gasit-o in august, o luna secetoasa, imbracata intr-o prelunga haina de verdeata care te apara tot timpul de soare. De fapt in timpul plimbarii tale prin chei, arareori vezi soarele. Si nici chiar apa Vargisului nu apare prea des din cauza vegetatiei abundente. Asadar, cheile se-ntind de-a lungul judeţelor Covasna şi Harghita. Noi am intrat prin comuna Varghis din Covasna, de unde intrarea in chei e mai aproape si am iesit din chei la Meresti, in judetul Harghita. La intrare cineva imi zicea ca prin pesterile de aici, se afla cea mai mare populatie de lilieci din tara noastra.

Nu prea usor, sunt niste chei ceva mai “ascunse” si putin cunoscute. Dar avantajul e ca ele sunt mai putin circulate. Pana nu demult, erau mai ales apanajul localnicilor din judetele Covasna si Harghita. Acum, odata cu informatizarea turismului, oricine poate afla de ele. Caile de acces mai importante sunt doua, ce duc la cele doua capete ale cheilor:

- DN13A, Miercurea Ciuc-Vlahita, de aici se continua cu drumul județean DJ132 spre Lueta-Merești

- DN12 Sfantu Gheorghe-Bodoc, apoi continuati pe drumul județean DJ122 spre Bățanii Mari–Biborteni-Baraolt si de aici, pe drumul județean DJ131 spre Tălișoara si satul Varghis. Noi am ales a doua varianta.

La intrare in chei (dinspre Varghis) exista un loc de campare, doua parcari, o cladire de informare (turistica), “in curs de formare” (deocamdata inchisa). loc de campare, un punct de colectare a deseurilor (europublele), si toalete din lemn. La intrarea dinspre Vargis, te asteapta mereu cativa tineri ecologisti, care-ti percep taxa de intrare (pentru persoane si parcare) si-ti ofera toate informatiile necesare.

Ceea ce e interesant in aceste chei, e multitudinea de oferte existente pe o suprafata (distanta) mica (de doar 4 Km). Valea e destul de ingusta. Gasesti pe-aici nu numai formatiuni geo-carstice ci si o floro-fauna foarte bogata. Sa vedem ce spune Wikipedia despre ele:

"Aria naturală Vârghis dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, de tei, arțar, paltin și jugastru pe versanți abrupți, păduri de arin negru și frasin, tufărișuri pe substrat calcaros, stâncării, grohotișuri, ravene și peșteri.

Flora e alcatuita mai ales din: iris, papucul doamnei, ciurul zânelor, didițelul, brândușa de toamnă, ghiocel si păștiță.

Fauna:căprioară, urs brun, lup, mistreț, vulpe, pisică sălbatică, vidră, veveriță, dihor, hermelină, arici, cârtiță, chițcan de munte, chițcan de pădure, chițcan de apă, pârș, șoarece de câmp, liliacul de apă, liliacul cu urechi de șoarece, liliacul comun, liliacul cu potcoavă, liliacul urecheat, liliacul de amurg".

Mai exista pe-aici si numeroase pasari, pesti si reptile sau amfibieni si insecte. Se pare ca Valea Varghisului e-un adevarat Muzeu Antipa “in vivo”

Chiar daca e “o cheie” mai izolata, valea Varghisului isi merita un loc in "top ten"-ul cheilor si canioanelor din tara noastra. Ea este opusul dificilului canion “Valea lui Stan”, (destinata celor bine antrenati), e o vale blanda, relaxanta si usor de parcurs, adresata tuturor. Daca Valea lui Stan e adresata ochiului, mainilor si picioarelor, Valea Varghisului e adresta doar ochiului. Odata cu asfaltarea in proportie de 90% a drumului dintre "Vargis sat" si pana-n chei, ea a devenit accesibila tuturor, (mai ales venind dinspre Brasov sau Sfantu Gheorghe). E-o vale a podurilor si a pesterilor. In aceste pesteri au fost descoperite artefacte ale prezentei omului preistoric. Nici nu e de mirare ca, intr-o perioada in care specia Homo Erectus era nomad si cauta sa se stabilieasca intr-un loc cat mai frumos si cat mai propice existentei lui, aici, el a gasit tot ce era necesar: apa, lemne de foc, vanat si peste 112 de apartamente de lux sapate-n calcar. Totul gratis. In lumina acestor constatari, valea este destinata, poate, (vorbind mai in gluma, mai in serios) si carcotasilor turistici, obisnuiti numai cu locatii de 5 stele si “room-service”, care stramba mereu din nas si nu se bucura mai niciodata de beneficiile zilei de azi. Poate ca aici in aceasta vale, una din pesteri ar trebui sa fie trecuta in regim hotelier, doar asa, pentru comparatie. Sunt convins ca dupa o ora de stat in confortul unei pesteri preistorice, multi turisti ar cere sa fie cazati mai bine-ntr-un cort din campingul de la intrarea-n chei.

Telefoane utile: Salvamontisti: O725 826668,112; sper sa n-aveti nevoie niciodata de ele.

Drum bun!

@Web, te rog videoclipul, mersi! https://www.youtube.com/watch?v=4if_NUNc62E&t=53s

---

VIZUALIZĂRI: 6137 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI