De la Cabana Vârful Ciucaș (1595 m) la Vârful Ciucaș (1954 m) într-o frumoasă zi de toamnă

TIPĂREȘTE

Ar trebui să continui despre Scoția, dar mă uit la vremea de afară și parcă n-aș lăsa să scriu despre o escapadă de toamnă la anu’... și la mulți ani. Și dacă toamna este lungă și frumoasă poate inspir pe cineva care ar vrea să evadeze pentru o zi din București (dar nu numai).

La jumătatea lui septembrie, un week-end care se voia administrativ s-a dus pe apa sâmbetei, pentru că mi s-a părut mai important să profităm de vremea frumoasă și să ieșim din casă, chiar și pentru o zi. Nu este prima dată când procedăm așa, iar să ne lăsăm duși de val, ceea ce cred că este valabil și pe aici, este ceea ce ne place cel mai mult.

Dar încotro s-o apuci într-o dimineață dacă seara, când te-ai culcat, te gândeai doar la treburile de pe lângă casă pe care le aveai de făcut a doua zi? În cazurile astea întotdeauna este „spre mama”, indiferent că repetăm locurile, pentru că îi mai zicem și ei bună-ziua când ne întoarcem spre casă. Așa că am ales și de data asta Cheia.

Un ochi aruncat foarte rapid pe net în căutarea unei alternative la drumeția de la Muntele Roșu de care nu ne-am săturat, dar voiam totuși o schimbare, ne-a adus în atenție Cabana Ciucaș (devenită Vârful Ciucaș), de care uitasem cu desăvârșire în ultimii ani. Cu vreo 15-16 ani în urmă, am umblat mai mult prin zonă și unul din trasee ne-a dus de pe Culmea Gropșoarele la Cabana Ciucaș, pe atunci o ruină.

În graba noastră am reținut doar că o nouă cabană a fost redeschisă circuitului turistic începând cu vara lui 2011 și că aveam un drum forestier până acolo, care părea bun pentru că am văzut o poză cu o mașină chiar în fața cabanei. La restul ne mai gândeam și pe drum. Așa că am pornit încrezători că ajungem cu mașina până la cabană și de acolo să facem un traseu pentru că știam că sunt unele destul de scurte și avem timp.

Drumul până la Cheia, pe care îl știm ca pe ochii din cap de-acuma, a fost oarecum lejer la dus și ca întotdeauna aglomerat la întors, în zona Vălenii de Munte. Dă-i Doamne ca lucrările pe care le-am tot văzut pe drum să ne aducă și vreo bandă în plus nu numai piste de biciclete pentru că loc este suficient. Măcar pe anumite zone. Am ajuns destul de bine până la Cheia cu o escală la Izvorul lui Burebista pentru apă, dar nu ne mai oprim acolo, pentru că nu știu ce fel de izvor este acesta cu apă atât de caldă.

Pentru drumul forestier spre Cabana Ciucaș am ieșit din DN1A, spre Brașov, imediat după ce am trecut de Cheia și drumul către Cabana Muntele Roșu, chiar în dreptul Fabricii de Apă Keia. Acolo sunt primele mașini parcate și tot acolo un indicator pentru cabană de 5 km dar și avertizarea că drumul forestier care merge pe firul Văii Berii, nu este recomandat pentru autoturisme. Chiar acolo, din DN1A și cât vedeai în față drumul se vedea foarte bun, destul de larg, cu pietriș și fără gropi/șleauri... Ne-am mirat de avertizare dar aveam să ne convingem destul de repede că da, pe Valea Berii nu poți ajunge până la cabană decât cu mașini cu tracțiune 4*4 și cu garda destul de sus. Până la urmă trebuia să ne dăm seama că doar trebuia să ajungem la 1595 m altitudine, nu aveam cum s-o facem pe un drum drept.

Acuma, după experiență, pot să spun că sunt 3 variante să ajungi la Cabana Vârful Ciucaș:

- cu mașina proprie dacă nu vă este prea milă de ea și este 4*4, cu garda mai sus

- pe jos și am văzut mașini lăsate în diferite puncte începând chiar de la intrarea pe drumul forestier

- contra cost, 15 lei/persoană/pe sens, cu o mașină de teren pusă la dispoziție de cabană

Cam până la Fântâna Nicolae Ioan, care să zic că o fi pe la jumătatea drumului, poți ajunge cu mașina. Apoi drumul devine din ce în ce mai rău, mai abrupt și serpentinele sunt din ce în ce mai strânse, așa că este de preferat să-ți lași mașina pe aici dacă nu ai una 4*4.

Fântâna Nicolae Ioan poartă numele presedintelui Asociatiei Turistice Romania Pitoreasca, cea care a construit prima cabană Ciucaș și este un izvor al Teleajenului. La prima noastră vizită el arăta altfel dar am înțeles că fântâna, sau izvorul, a fost reconstruită, chiar de câteva ori. În orice caz apa este foarte, foarte rece și bună. Am profitat și noi de faptul că eram cu mașina și am umplut toate sticlele pe care le-am găsit. Un pic mai jos de fântână pornește din Valea Berii traseul care merge la Cabana Muntele Roșu pe care l-am făcut și noi altădată.

Nu sunt pentru a merge cu mașina pe drumuri de munte, dar pe drumul acela forestier nu prea mi-ar plăcea să merg pe jos. Este pietruit, circulau destul de multe mașini care ridicau praf, iar mai departe puțin a devenit și mai rău, panta abruptă și pietrișul îngreunând mersul, mai ales la coborâre. Faptul că este în pantă nu mă deranjează, doar că drumul este destul de dezolant, nu ne-a inspirat chef de drumeție. Dar este o variantă. Totuși noi am ținut să nu ne irosim forțele pe drumul ăsta și să ne bucurăm de o drumeție de la cabană. Am ajuns cu un Duster până sus, l-am lăsat înainte de ultima curbă și am urcat 7-8 minute pe jos, ultima pantă.

Noua cabană Vârful Ciucaș (1595 m) ni s-a arătat după cotitură, destul de mare acum, cu 2 etaje și mansardă, construită din lemn și piatră, iar decorul în care se află este foarte frumos. Cabana este împrejmuită cu un gard de lemn și are niște intrări interesante pe două din laturi și de asemenea, o intrare în clădire, la fel de interesantă, printr-un butoi. Odată intrați în curte am văzut niște măgăruși care erau deliciul copiilor, băncuțe, leagăne, gazon și extrem de mulți oameni.

În spatele ei se mai vede încă o clădire mai mică și aveam să aflăm că acum cabana este compusă din Vila Mare și Vila Mică și că amândouă asigură aprox 80 de locuri de cazare la tarife diferite pentru week-end vs de restul săptămânii, în camere de 2,3, 6 locuri sau apartamente, toate cu baie proprie. Tarifele pornesc de la 120 pană pe la 290 lei/noapte cu MD. Am găsit și un restaurant cu specific românesc plin ochi, motiv pentru care nici nu am putut să fac poze. Noi n-am zăbovit prea mult pentru că ne-am propus să facem unul din traseele scurte de aici și voiam să ne oprim la întoarcere.

Chiar în spatele cabanei sunt indicatoare, iar pentru un traseu scurt am avut de ales între:

- Vârful Ciucaș (1954 m), 1 ¼ ore sau

- Șaua Tigăile (Tigăile Mari - 1852 m), 1 ½ ore.

și am ales Vârful Ciucaș, marcaj bandă roșie pentru că nu am mai fost.

Cabana este așezată în golul alpin din Munții Ciucaș și este lesne de înțeles că aici bate vântul, mai ales printre stânci, deci îți recomand să fii pregătit pentru vânt și să te bucuri de orizontul care se deschide din fața cabanei. Cât vezi cu ochii formațiuni stâncoase specifice masivului Ciucaș, pietre spălate cum le spune soțul, spectaculoase, cu forme și denumiri ciudate.

În week-end-ul nostru vremea a fost superbă pentru plimbare. În București au fost 32 de grade iar acolo sus erau mai puține, dar tot foarte cald, am fost în pantaloni scurți și maieu. Totuși ne-am furat-o pentru că vântul ne-a păcălit și ne-a dat senzația de bine, numai că seara am ajuns acasă roșii ca racii din cauza soarelui arzător.

Pot să vă spun că traseul spre Vârful Ciucaș (1954 m), marcaj bandă roșie, este foarte ușor imediat cum pleci de la cabană, până la mica baltă de unde se adapă animalele, dar și după aceea încă o porțiune și devine mai greu un pic într-o porțiune cu grohotiș pe care aveam s-o resimțim mai mult la coborâre. Porțiunea nu este lungă însă, de fapt nici traseul nu este prea lung. Dar o să vă dați voi seama mai bine din poze dacă vi se potrivește sau nu.

Cum am zis relieful este stâncos și foarte rar poteca urmează prin pâlcuri de copaci. Pe traseu am întâlnit destui plimbăreți, mulți copii și un peisaj spectaculos. Sus, chiar pe vârf, este un mic platou de unde ai o vedere extraordinară spre vama Buzăului, Brașov, lacul Săcele dar și spre vârfurile ascuțite sau rotunjite din jur și cum am avut noroc de vreme bună și senin am avut noroc și de priveliști extraordinare, ceea ce a făcut să zăbovim și noi destul de mult pe platoul acela.

De sus ne-am întors la cabană pe același drum dar mai există o potecă, un drum mai lung care merge prin spatele Cetății Tigăilor și avantajul ar fi că te scapă de grohotișul acela, dar și că mai schimbi peisajul. Noi ne dădusem întâlnire cu niște prieteni la cabană și voiam să ajungem în timp util, dar data viitoare o să schimbăm și noi.

Pentru că nu știam chiar sigur unde ajungem când am plecat dimineața de acasă ne-am luat cu noi și păturica de picnic și ne-am aruncat în rucsăcel chiftelele și brânza cu roșii din frigider. Așa că la un moment dat ne-am oprit într-o poieniță și am mâncat, după care am lenevit la soare, iar soțul a profitat și și-a adunat câteva semințe de ienupăr pe care le folosește la prepararea ginului.

La întoarcere ne-am oprit la cabană, am pus păturica pe pajiște și pentru că foame nu ne mai era am luat o bere și o cafea și ne-am ridicat când am început să simțim frigul. Ne-a părut rău că nu ne era foame pentru că la intrarea în cabană este o terasă care era plină ochi de oameni care mâncau tot felul de bunătăți. De asemenea, restaurantul cu specific românesc, destul de mare, era și el plin, ceea ce ne-a dat de înțeles că mâncarea trebuie să fie bună. Dar o să vă spun eu, pentru că sperăm într-o dată viitoare cât de curând.

Ar mai fi de spus că nu am avut semnal la cabană și nici pe traseu cu mici excepții. Abia sus, în vârf, era un locșor unde am putut să dau un telefon.

Înainte să plecăm din Cheia ne-am oprit la Terasa Nicos din centrul stațiunii, spre hotelul Zăganu unde ne-am întâlnit cu prietenii care n-au mai urcat la cabană și au mâncat acolo. Am mâncat și noi un tiramisu foarte, foarte bun și am băut o limonadă ca să nu ocupăm masa degeaba și pot să spun că terasa era plină, iar prietenii noștri au fost încântați și de ce mâncaseră și de preț, așa că dacă n-aveți altă opțiune puteți să vă gândiți și la Nicos dacă ajungeți la Cheia.

Sper ca pozele să vă convingă că merită să ajungeți la Cabana Vârful Ciucaș unde puteți petrece un timp foarte plăcut și vă puteți bucura de plimbări în jurul ei, sau chiar mai departe.

---

VIZUALIZĂRI: 12844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI