Pe Vârful Gropșoarele prin Culmea Șuvițelor și Culmea Stâncoasă

TIPĂREȘTE

Munţii Ciucaş oferă multe posibilităţi de petrecere a timpului liber cutreierând potecile care şerpuiesc prin păduri sau printre stâncării cu forme bizare, care iți pun imaginația la incercare. Cred că Ciucașul este muntele cu cele mai variate forme de stânci, de la Babele la Sfat, la Ciobanul cu Oile și Mâna Dracului, ca să mă rezum doar la trei dintre cele mai cunoscute.

Masivul Ciucaș are și câteva vârfuri, nu foarte inalte (sub 2000 m) dar mult bătute de iubitorii drumețiilor montane, in orice anotimp.

Despre cel mai inalt vîrf din masiv, Vârful Ciucaș, v-am povestit intr-un review anterior (vezi impresii). La fel și despre cel de al doilea vârf, Gropșoarele (vezi impresii), vârf pe care am ajuns in acest an de două ori, de fiecare dată pe un alt traseu (vezi impresii).

Azi vă voi povesti despre un traseu circulat mai mult de urși și capre negre decât de turiști, traseu care ajunge până la urmă tot pe Vârful Gropșoarele. Până la urmă contează mai puțin vârful pe care ajungi sau inălțimea lui. Mai important este drumul pe care il faci până să ajungi acolo, sus.

Drumeția noastră pornește din stațiunea Cheia, de unde am părăsit DN1A și am pornit pe un drum forestier până in Poiana Valea Stânii.

Vremea nu era foarte frumoasă, crestele munților erau acoperite de nori, dar noi speram că vom urca deasupra norilor, astfel incât să avem dedesubt o mare albă de nori, așa cum se intamplase in intreaga săptămână abia incheiată.

Dar până sus mai aveam, eram abia la alt. de 940 m, cât măsoară Poiana Valea Stânii, locul de plecare in traseu.

Am pornit pe marcaj triunghi albastru, pe care am mers aproximativ 20 de minute, intr-un urcuș ușor, prin pădure. La intresecția traseelor Pârâul Sterp cu Cheile Pârâului Alb am părăsit marcajul triunghi albastru și am pornit prin Cheile Pârâului Alb, pe marcaj triunghi galben. Nu am mers prea mult pe aceest traseu. La un moment dat ne-am oprit și Ioan ne-a arătat o culme foarte inclinată și impădurită spunându-ne că drumul nostru urma să continue pe acolo. Ere vorba despre Culmea Șuvițelor, nemarcată destul de solicitantă, circulată doar de animalele sălbatice. Se urcă abrupt, printre pomi, ajungând la un moment dat chiar pe lângă un perete stancos. Aici era o mică grotă, loc tocmai bun pentru bârlogul unui urs. Dar Moș Martin nu era acasă, așa că am profitat și ne-am făcut câteva fotografii in garsoniera ursului. Am continuat urcușul, ingreunat pe alocuri și de trunchiurile unor arbori căzuți.

Am ajuns intr-o mică șa, de unde am continuat pe o așa zisă potecă, ingustă, am coborât o porțiune abruptă și alunecoasă ca pe urmă să urcăm din nou până am ajuns la o fostă cabană. Nu știu exact ce rol a avut această construcție, probabil că a fost adăpostul unor ciobani, oricum, acum era foarte deteriorată. Aici am făcut o primă pauză puțin mai mare, am băut ceai cald și am mâncat câte ceva ca să mai prindem puteri.

In timp ce urcam m-am incălzit și am rămas in tricou dar aici frigul incepuse să-și facă simțită prezența, motiv pentru care mi-am scos geaca cu puf.

După ce ne-am recăpătat puterile am pornit mai departe. Mergeam acum pe creastă, pe un durm mai ușor. Peisajul s-a schimbat radical. Totul in jur purta o haină albă și strălucitoare, crengile zadelor și ale brazilor erau acoperite de un strat subțire de zăpadă.

Era frumos chiar dacă era frig. Am ajus pe Culmea Stâncoasă, tot pe drum nemarcat. Din păcate norii nu prea ne permiteau să vedem frumusețile din jur. Pe timp frumos am fi putut vedea Valea Stânii și munții din jur. Acum ne mulțumeam cu marea de alb care ne inconjura. Culmea Stâncoasă a avut și o porțiune scurtă de câțărare. A fost o zonă mai dificilă și expusă peste care am trecut cu bine cu toții.

Am ajuns pe o creastă stâncoasă, cu o cărare ingustă, asemănătoare cu unele porțiuni din Piatra Craiului. Vântul bătea sporind senzația de frig, dar norii rămâneau pe poziții.

Am trecut peste o poiană albă, și am ajuns in zona La Răscruce. De aici până pe Vârful Gropșoarele mai aveam cca jumătate de oră. Dacă tot eram așa aproape, merita să mergem și până acolo, cine știe, poate la 1884 m cât măsoară vârful vom fi deasupra norilor.

Dar, deși lumina soarelui se vedea undeva, deasupra norilor, nu am avut noroc. Frigul, vântul și norii puseseră stăpânire pe Vârful Gropșoarele. Mi-am aminti că in iunie, la ultima mea vizită pe acest vârf, m-am descălțat și mi-am răcorit tălpile pe iarba proaspătă. Acum, nici vorbă de așa ceva. M-am imbrăcat cu toate hainele din dotare, inclusiv cu geaca din puf.

Nu am stat prea mult pe vârf, am făcut cale intoarsă până la răscruce. De aici am inceput coborârea prin Cheile Văii Albe, drum pe care am coborât și in iunie (vezi impresii). Drumul este marcat cu triunghi galben, dar marcajul este deficitar, lipsind in multe locuri. Oricum, nu ai cum să te rătăcești, practic nu prea ai de ales decât să cobori printr-o vale ingustă și stâncoasă. Coborârea este continuă, trece peste câteva săritori unde trebuie puțină atenție, dar drumul este foarte frumos.

Pe drum am văzut și urme proaspete de urs, probabil că era pe acolo pe undeva. Ultima parte a drumului am parcurs-o la lumina frontalelor, in noiembrie se inserează devreme.

Pe la ora 18.00 am ajuns inapoi la mașini, fericiți că am parcurs un traseu frumos pe cărări puțin umblate.

Pentru parcurgerea acestui traseu este necesară condiție fizică bună și o aplicație de orientare in teren, in special pe partea nemarcată.

Nu există apă pe traseu. Dacă mergeți pe vreme rece recomand un termos cu ceai, preferabil de doi litri.

Pe timp de iarnă echipamentul trebuie să fie adecvat acestui anotimp - mănuși, căciulă, geacă hardshell și geacă din puf.

Sper ca fotografiile să vă convingă de frumusețea acestui traseu, chiar și in condiții de vreme nefavorabilă.

Masivul Ciucaș sunt munți frumoși și accesibili, cu trasee ușoare și medii. Sunt și poteci nemarcate, mai dificile datr foarte frumoase, umblate de urși și capre negre.

O zi petrecută in natură = distracție și relaxare 100%

---

VIZUALIZĂRI: 659 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI