Unde evadezi din nebunia oraşului

TIPĂREȘTE

Poate pentru că de obicei sunt înconjurată de mulţi oameni, aglomeraţie şi gălăgie pentru week-end îmi doresc locuri mai izolate, oameni putini, natură şi câţi mai mulţi copaci de care să ma leg… Sau de care să-mi leg hamacul… :)

Cred că e vorba de un echilibru pe care îl căutam fiecare. Sunt oameni care caută exact contrariul. Eu când merg într-un loc nou, evit să mă gândesc la cum ajung la punctele de interes pentru care sunt acolo şi aleg periferiile sau cartierele marginaşe. Mă feresc de zgomotul din centru şi caut o pădure, un deal, o coastă, orice punct care să îmi ofere o viziune de ansablu, mai detaşată asupra locurilor. Mă simt mai puţin importantă în mijlocul lor, decat dacă privesc de la oarecare distanţă.

Ţineţi cont de faptul că oraşul Cluj e plasat într-o groapă. Sunt şi avantaje... Din mai multe locuri aveţi parte de o bună panoramă. Poate că o fi strategic, că e ferit de intemperii, că s-a dezvoltat pe malul apei, că au putut să îl apere mai bine sau ştiu ce ce alte motive au avut strămoşii noştri când au decis asta, dar pentru psihic e deprimant. În multe zile de toamnă, iarnă şi chiar primăvară e o ceaţă apăsătoare, care nu te lasă să te bucuri de soare. Să luaţi asta în calcul şi dacă veniţi cu avionul că mai ales iarna, când nu toate avioanele cu destinatia Cluj şi ajung la Cluj. De multe ori e cu câteva grade mai frig decât pe delaurile care îl înconjoara.

Soluţia pentru problemele astea e să vă îndepărtaţi câţiva kilometri de centru. Nu mai mult de 15, pe unul din dealurile din apropierea oraşului. Dacă veniţi dinspre Turda, abia intraţi in Cluj pe Calea Turzii şi cotiţi la stânga la sensul giratoriu spre Făget. Localitatea Făget cu siguranţă vă va ajunge la suflet. Un drum frumos prin pădure, pistă de biciclete pe lângă drum, au scăpat de cablurile care spânzurau de stâlpi, case frumoase, e o zonă în care s-a construit mult. Vă puteţi bucura de drum. Pădurea Făget de unde şi-a luat numele şi localitatea cu pricina, e o arie naturală protejată, o zonă împădurita (încă) cu fagi, goruni stejari şi carpeni. S-a mai construit şi iresponsabil aproape de pădure, probabil oricine îşi doreşte ca acasă să fie undeva în natură. Sunt şi marcaje prin padure, cărări pe care te poţi plimba pe jos sau cu bicicleta. Pe unde nu s-a îngrădit… Dar ce mă atrage pe mine la zona aceea e lumina. Imediat ce iesi din pădure pe drumul spre Sălicea ai parte de o lumină surprinzătoare. Mai ales dacă ai norocul să nimereşti după masa. Am prins pe acolo nişte apusuri de poveste. În depărtare se văd crestele Muntilor Gilău, iar dealurile din zonă te îndeamnă la plimbare. Am fost surprinsă uneori să văd că aici temperatura iarna e cu 10 grade în plus faţă de oraş. Că vremea e bună, cu soare, iar în oraş plouă. Dacă căutaţi să fugiţi de nebunia din oraş, dar vreţi să fiţi suficient de aproape să îl şi vizitaţi e locul potrivit. Sunt câteva pensiuni în Sălicea. Singura pe care am vizitat-o a fost Casa Dinainte. Numele mi s-a părut ciudat până am înţeles ce înseamnă. În tradiţia noastră, casa dianinte este cea destinată oaspeţilor. În care pui toate lururile valoroase pe care vrei să le protejezi şi să le scoţi la înaintare în zilele de sărbătoare sau când ai parte de musafiri. Ce-am gasit acolo? Din păcate despre cazare nu pot să vă spun nimic, nu ne-am cazat că eram prea aproape de casă. Dar ştiu că sunt camere puţine, maxim 5 aşa că aveţi parte de intimitate. Nu au deschis pensiunea decât de un an, iar zona nu e chiar în drumul oricui. Trebuie să vrei să ajungi aici.

Noi am mers pentru SPA, şi ce mi-a plăcut e că ai nevoie de rezervare. Am încercat de câteva ori în week-end şi nu erau locuri. Asta pentru că nu primesc mai mult de 25 de oaspeţi odată. Aşa că ne-am organizat într-o zi din timpul săptămânii când au fost locuri şi costurile sunt diferite faţă de zilele de weekend. De fapt am fost maxim 8 persoane aşa că am avut mai mult spatiu decât aveam nevoie. Piscina e acoperită, foarte mult lemn şi sticlă, care dau un aspect tradiţional dar cu influenţe moderne. Două jacuzzi la butoi, o piscina micuţă afara, încă nefuncţionala că nu erau mai mult de 12 grade. Teren de joacă pentru copii, teren de sport, un restaurant ingrijit… mi s-a părut o alegere foarte bună mai ales dacă aveţi copii. Îi puteţi lăsa să zburde în voie făra griji, zona e destul de izolată nu circulă maşini pentru că e la capătul unui drum înfundat. De la drumul principal, într-o curbă mare vedeţi un indicator spre pensiune. De acolo faceţi cam 300 de metri pe un drum neasfaltat, pietruit. Nimic grav, nu vă speriaţi. Drumurile puţin bătătorite sunt cele care duc spre comori.

Şi acum că v-aţi stabilit tabăra într-un loc să vedem ce puteţi face. Sunteţi cam la 15 km de Cluj. Există şi un autobuz spre oraş dacă nu vreţi să vă folosiţi maşina. Cam 3 curse pe zi aşa că verificaţi programul. Sunteţi cam la 5 km de lacul Micesti. Relaxare, pescuit, trasee pt biciclit prin padure. La un moment dat era şi o tiroliana mică peste lac. Nu ştiu dacă mai funcţionează. În Sălicea exista o altă atracţie pentru familiie cu copii mici. Parcul de agrement Moara de Vânt. Un fel de zoo în miniatură cu zeci de specii de animale. Nu vă imaginaţi lei şi tigrii. E vorba mai mult de animale autohtone. Iepuri, fazani, păuni, porumbei, prepelițe, capre, căpriori, cerbi, curci, ponei, măgari. Sunt şi câţiva porcușori de Guineea, lame, mufloni, maimuțe, porci vietnamezi, ursuleți năsoși, oi de camerun. Dar poţi interacţiona cu multe dintre animale şi copiii sunt încântaţi. Ultima dată când am fost tariful era undeva la 10 lei şi primeai şi o găletuţa cu morcovi şi seminţe cu care să hrăneşti animalele. Dacă mai merg, îmi pun morcovi de acasă că au rămas destule animale pe care nu le-am hrănit.

Tot aici, pentru cei mai curajoşi se află un parc de aventură şi căţărări: Gecko Park. Cinci trasee de căţărare cinci niveluri diferite, cinci culori pe care vă puteţi testa îndemânarea. La mov şi galben îi lăsaţi pe copilaşi pentru iniţiere. Verde, albastru şi roşu sunt pentru distracţia voastră. La roşu şi albastru ajungeţi doar dacă vă dovediţi îndemânarea pe cel verde. Puteţi pierde aici cât timp vreţi, taxa e pe ora. Să vă ţină doar încheieturile. Este deschis doar în week-end sau în restul săptămânii pentru grupuri organizate.

Cum vii de la Cluj pe drumul care taie localitatea Sălicea puteţi să o luaţi spre Ciurila, apoi vă intersectaţi cu Autostrada Transilvania şi gasiţi un indicator spre Sălişte. Acolo puteţi vedea una dintre cele mai vechi biserici din lemn din judeţul Cluj. A fost construita în 1755 şi e destul de bine conservată. Nu vă aşteptaţi să fiţi întâmpinaţi de cineva. Preotul vine o data la trei săptămâni aşa că slabe şanse să-l prindeţi. O poză şi la drum.

Reveniţi la traseu şi mergeţi mai departe pe drumul judeţean 107. Peisaje frumoase, drum prăfuit. O să vă intersectaţi de câteva ori cu autostrada Transilvania care e... destul de fotogenică. Vă pun şi o poză să vă convingeţi. Nu mai mult de 15 kilometri vă despart de Cheile Turzii şi Cheile Turenilor. Apoi încă vreo 5 pâna la Salina Turda. Despre acestea cunoaşteţi deja destule amănunte. Nu puteţi face toate astea într-o singură zi. Eu am vrut doar să vă scot din casă, alegerile le faceţi voi.

În episodul următor poate avem ocazia să ne plimbăm prin oraş…

---

VIZUALIZĂRI: 2805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI