File de toamnă târzie la Cluj-Napoca

TIPĂREȘTE

La mijlocul lui noiembrie, anul trecut, am petrecut la Cluj-Napoca un weekend prelungit care ne-a adus o mare bucurie în suflete, deşi momentul nu era tocmai prielnic, dată fiind pandemia pe care o trăim şi rata ridicată a infectărilor în acele zile, peste şapte la mia de locuitori, din oraşul de pe Someşul Mic.

După cum am scris şi în articolul de cazare (vezi impresii), am ajuns în Cluj cu o cursă Blue Air, încurajaţi de tarifele bune din perioada de promoţii ale acestei companii aeriene. Orarul de zbor a fost excelent: am decolat într-o zi de joi la orele 10,15 de pe Otopeni şi într-una de duminică la orele 18,15, de pe aeroportul „Avram Iancu” din Cluj-Napoca, aşa încât am avut parte de trei zile pline de minivacanţă tocmai bune de cutreierat prin oraş şi nu numai.

Deplasarea de la/la aeroportul din Cluj-Napoca am făcut-o cu transportul public, respectiv troleibuzul nr. 5, iar biletele (2,5 lei/persoană/sens) le-am cumpărat singuri din troleibuz cu cardul, de la automatul din interior. Am coborât în centru, la staţia Sora, așa cum am fost sfătuiți de câțiva clujeni foarte amabili, apoi am pornit per pedes cu aplicaţia de pe telefon ce ne-a dus fix la hotel, cam în douăzeci de minute.

În acele zile, vremea, conform prognozei, se prefigura a fi bună, cu soare şi nori, dar fără ploaie, însă realitatea s-a dovedit un pic altfel, având soare din plin pe cer abia în ultima zi, dar cel mai bun lucru a fost că nu ne-a plouat şi nici nu a fost prea frig. Aşadar, liber la plimbare!

După ce ne-am cazat şi am luat masa de prânz la restaurantul hotelului, deşi luaserăm un prim contact cu oraşul, eram curioşi să-l simţim la picior, aşa cum obişnuim când suntem pentru prima dată într-un loc anume.

Așadar, în prima zi, ne propuseserăm să ne familiarizăm oarecum cu inima orașului și să identificăm neapărat unul dintre cele două centre de informații turistice pentru ceva recomandări avizate și pentru a lua hărți, pliante, broșuri care să ne fie de folos în explorarea orașului. Zis și făcut, de la hotel, am luat la pas Calea Turzii zărind pe partea opusă monumentala Catedrală Greco-Catolică, aflată în construcție, despre care am întrebat câțiva trecători ce reprezintă, că deveniserăm tare curioși.

Apoi, am trecut pe lângă Turnul Croitorilor, despre care am aflat ulterior că a avut rol de apărare, fiind ridicat în secolul al XV-lea în urma privilegiului acordat clujenilor în anul 1405 de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, și fiind întreținut de breasla croitorilor, așa cum i-a rămas numele. Acum turnul, restaurat în mai multe rânduri în decursul timpului, arată bine și găzduiește Centrul de Cultură Urbană. Lângă acesta, veghează statuia lui Baba Novac, căpitanul oștii de haiduci a armatei lui Mihai Viteazul.

Deplasându-ne drept înainte, pe str. Cuza Vodă, observăm pe partea cealaltă, mai întâi Piața Ștefan, apoi maiestuoasa clădire a Operei Naționale Române/ Teatrului Național „Lucian Blaga” care îți atrage privirea ca un magnet. Ne oprim să fotografiem și traversăm fiindcă ne intrase în raza vizuală statuia lui Avram Iancu din piața cu același nume, dar și, un pic mai încolo, Catedrala Mitropolitană Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” , măreață și impunătoare. Era timpul să intrăm să aducem mulțumiri că ajunserserăm cu bine pe tărâmuri clujene.

De pe scurtul istoric al catedralei aflat la vedere, citim că a fost construită între anii 1923-1933 în stil neobizantin, cu elemente stilistice ale arhitecturii brâncovenești și ale vechilor biserici românești din lemn. După restaurare, a primit o iconografie monumentală realizată în tehnica mozaicului de Murano, iar iconostasul său somptuos este decorat cu motive brâncovenești. Pe una dintre părțile catedralei este organizat și Muzeul Mitropoliei Clujului, cu o colecție de de obiecte de artă veche, manuscrise, cărți, documente de istorie bisericească.

De acolo, am luat-o la stânga, pe b-dul 21 Decembrie 1989 până am ajuns în inima orașului, Piața Unirii unde ochii îți sunt luați de impresionanta Biserică Romano-Catolică Sf. Mihail. Ne pierdem un pic prin piață cu ochii jur-împrejur și deodată zărim semnul ce indica un centru info către care ne grăbim căci vroiam să mai găsim deschis. Intrăm și găsim o doamnă foarte amabilă care ne răspunde la toate întrebările, ne recomandă ce să vizităm prin oraș, după ce ne-a spus că momentul nu era tocmai unul prielnic din cauza pandemiei ce ar putea determina ca multe să fie închise, ne înmânează hărți și materiale informative.

După ce i-am mulțumit, într-o doară, când am dat să plecăm, o întreb dacă Salina Turda este deschisă. Pune mâna pe telefon și sună la salină de unde află ce ne trebuie: este deschisă, biletul costă 40 lei/persoană, orele de vizitare între 09-16,00. Apoi ne zice cum trebuie să facem să luăm microbuzul, de unde, ne printează un orar al mersului acestora, ne însemnează pe o hartă parcursul de la hotel la stație, totul mură-n gură. Complet și foarte corect!

Pe urmă, cu harta-n mână, am purces la plimbare, în descoperirea celor mai emblematice clădiri și străzi centrale ale Clujului. De fapt, ne-am propus să nu ne scape niciunul dintre obiectivele marcate pe o hartă foarte bună a orașului, tridimensională, ce erau descrise succint pe reversul hărții. Am uitat să vă spun că la o primă privire, Clujul mi s-a părut deosebit de frumos, curat, civilizat, cu oameni prietenoși, săritori și foarte calmi.

Biserica Romano-Catolică Sf. Mihail cred că reprezintă punctul zero al orașului, fiind edificiul care uimește prin măreție și splendoare, însăși poziția sa oarecum în mijlocul Pieței Unirii, conferindu-i o importanță deosebită. Este unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură gotică din țara noastră și deține cel mai înalt turn din Transilvania. A fost construită într-un interval mai îndelungat, între anii 1350-1487. Lângă falnica biserică, mai pot fi admirate sub geamuri groase de sticlă, câteva ruine romane, de pe vremea orașului antic Napoca, iar ceva mai încolo pe partea opusă, Ansamblul Statuar Matia Corvin care îl înfățișează pe regele cu același nume în ținută ecvestră, înconjurat, conform tradiției, de patru dintre dregătorii săi.

Matia Corvin, unul dintre cei mai puternici și erudiți regi ai Ungariei, fiul lui Ioan de Hunedoara, s-a născut în anul 1443 la Cluj, iar casa în care s-a născut marele rege este un monument istoric și de arhitectură laică, situată aproape de Piața Unirii, astăzi în aceasta desfășurându-și activitatea Universitatea de Arte și Design. Pașii ne-au purtat în preajmă, apoi am dat de clădire pe când se însera și luminile stradale se aprindeau feeric. Am admirat-o, apoi am luat-o în dreapta din instinct, pe străduțele înguste aflându-ne deja în zona pietonală, la gândul că nu ne-om rătăci și om ieși undeva, lucru ce s-a concretizat în Piața Muzeului. Este cea mai veche piață a orașului, în care se află mai multe ansambluri arhitectonice și religioase gotice și baroce, chiar și ruine romane. Primul lucru ce ne-a atras atenția pe seară în arealul acesteia a fost multitudinea de terase care funcționau semi-acoperit, desi frigul se întețise de-a binelea. Fiecare dintre ele avea improvizat sistem de radiatoare sau arzătoare pentru a face temperaturile mai prietenoase, e drept că nu duceau lipsă de clienți, numeroși tineri, majoritatea studenţi, înghesuindu-se la mese.

După ce ne-am dezmeticit, am luat seama la toate monumentele situate în perimetrul pieței: biserica și mănăstirea Franciscană (în care am și intrat într-una dintre acele zile), Obeliscul Carolina- primul monument laic al orașului-, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Dezavantajul major al zilelor de toamnă târzie este că se înnoptează devreme, de aceea ne-am zis că cel mai bine ar fi să ne întoarcem a doua zi, pe lumină, pentru a ne orienta în areal și pentru a putea admira în voie edificiile orașului, hotărând să ne retragem ușor spre hotel.

A doua zi rămăsese că mergem la Salina Turda și bine am făcut deoarece, dacă mai amânam cu numai o zi, o găseam închisă din lipsă de vizitatori (mai puțini de o sută zilnic). Desigur, atunci nu știam, dar am prins un ultim tren, așa cum ni se întâmplase cu multe altele în această perioadă plină de incertitudini.

Așa cum ne sfătuise doamna de la centrul info, ne-am înființat la orele 10,00 în stația de lângă Podul Traian, iar microbuzul a sosit fără întârziere. Biletul a costat 9 lei/persoană/sens, șoferul fiind amabil să ne anunțe unde trebuie să coborâm, iar deplasarea a durat aproximativ o jumătate de oră.

Despre salină nu voi scrie separat, un articol complet și foarte frumos despre aceasta a scris colega noastră, @krisstinna. Eu voi spune doar că am găsit-o aproape pustie, abia dacă ne-am întâlnit cu zece vizitatori, în schimb voi atașa câteva fotografii. În toată experiența asta care-ți dădea un sentiment de tristețe de parcă ar fi fost un loc părăsit, a existat și o parte bună, aceea că am putut face o vizită pe îndelete, fără a fi „încurcați” la poze de altcineva. În lifturile, despre care citeam alte dăți că trebuia să iei cozi serioase în nas pentru a te putea urca în ele, eram singuri, iar eu mă gândeam cu groază cum ar fi să rămânem blocați în ele.

Imediat după prânz, am făcut cale întoarsă la Cluj, neașteptând decât vreo zece minute în stație până să apară vreun microbuz care să mai aibă locuri și să mai fie dispus să oprească.

După-amiaza acelei zile ne-a găsit tot în centrul istoric al Clujului, dornici să descoperim cu privirile alte clădiri istorice, alte bulevarde sau străduțe, doar că atmosfera n-a fost una foarte prietenoasă, oamenii nefiind încurajați să iasă afară, ci mai degrabă să se ascundă în case pentru a limita răspândirea virusului.

Așa am luat seama mai bine la clădirile istorice (foste palate) și străzile ce mărginesc patrulaterul Pieței Unirii: Palatul Bánffy, astăzi Muzeul de Artă-cel mai reprezentativ edificiu baroc al Transilvaniei-, Consulatul General al Ungariei, Colecția de istorie a Farmaciei, Casa Filstich-Kemény, Casa Slewig, Palatul Jósika-casa pe coloane-, Casa Rhédey, primăria (unul dintre sedii), alte palate, Strada în Oglindă. Câteva dintre edificiile din areal erau în restaurare, prin urmare parțial acoperite, ceea ce nu-i știrbea cu nimic din frumusețe.

Plimbarea noastră a fost mai mult decât agreabilă, apoi am luat-o pe b-dul Regele Ferdinand spre Podul Horea de peste Someșul Mic, vestit pentru superbele palate situate în cele patru colțuri: Palatul Berde, Palatul Eilan, Palatul Babos, Palatul Széki, îndreptându-ne atenția către arhitectura stil seccesion vienez. De asemenea, Palatul Urania, situat în apropiere, este tot un exemplu de arhitectură seccesion. Despre palatele acestea și poveștile din spatele lor există un excelent articol al colegei @Maya_C pe care vi-l recomand cu drag.

De la Palatul Babos, ținând-o drept înainte spre podul Traian, dăm în Piața Mihai Viteazul în care domină statuia ecvestră a marelui voievod. Apoi, ne strecurăm după cinema „Florin Piersic” și ne încadrăm pe strada Cuza Vodă de-a lungul căreia avem ceva de parcurs, până în Calea Turzii, în drum spre hotel, căci venise vremea să ne retragem la odihnă.

Pentru cea de-a treia zi făcuserăm un program tare încărcat, poate cam prea ambițios, dar a fost dus la îndeplinire în cea mai mare parte. Imediat după micul-dejun, am pornit cu gândul la Grădina Botanică, vestit obiectiv al Clujului, însă până să jungem acolo, am inclus şi trecerea în revistă a edificiilor bisericii Reformate şi Universităţii „Babeş-Bolyai” .

Biserica Reformată se găseşte destul de aproape de cazarea noastră, este masivă, deosebit de frumoasă şi foarte veche, fiind construită cu sprijinul regelui Matia Corvin la fine de secol XV- început de secol al XVI, în stil gotic. Este renumită pentru acustica sa, iar în faţa acesteia, tronează statuia „Sf. Gheorghe ucigând balaurul” , de fapt o copie din bronz a unei sculpturi foarte vechi al cărei original se află la Praga. De acolo, am ţinut-o înainte pe str. M. Kogălniceanu şi am admirat stânga-dreapta clădirile-palate, între ele şi Universitatea „Babeş-Bolyai” , edificată între 1893-1902 în stil neo-renascentist. Este cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ din Transilvania care face din Cluj-Napoca unul dintre cele mai importante centre universitare din ţară. La fel, o clădire care impresionează trecătorul este Biserica Piariştilor, ridicată în stil baroc.

A urmat Grădina Botanică, după ce am trecut prin Piaţa Lucian Blaga în care am admirat sediul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” , o frumoasă clădire edificată în stil Art Nouveau.

Grădina Botanică “Alexandru Borza” , recunoscută ca fiind una dintre cele mai frumoase şi mai complexe grădini botanice din Europa, a fost reorganizată în 1920 de profesorul al cărui nume l-a preluat, împlinind anul trecut un veac de existenţă nouă. Toamna târzie în care ne aflam şi faptul că multe incinte închise (sere, Muzeul Botanic) din complex nu erau deschise publicului din cauza pandemiei, nu au constituit tocmai cel mai bun moment de vizitare, însă noi ne-am asumat toate acestea şi ne-am dorit să facem o plimbare prin areal. E drept că suprafaţa de 14 ha este mai mult decât generoasă, dar noi ne-am limitat la câteva alei mai „bătute” , din punctele sale de atracţie precum grădina romană sau cea japoneză nerămânând mare lucru de văzut, de fapt anotimpul îşi spunea cuvântul, totul fiind mai sărac şi mai pustiu. Biletul de intrare a costat 7 lei/persoană şi, în mod similar cu salina, nu voi mai scrie separat, pe sait fiind articole şi fotografii foarte bune despre acest obiectiv.

După câteva ture prin ampla grădină botanică, ne-am întors în Piaţa Lucian Blaga, înscriindu-ne apoi pe strada Clinicilor, la capătul căreia vroiam să facem dreapta pentru a ajunge la stadionul Cluj Arena şi Sala Polivalentă, alte două destinaţii vizate pentru acea zi. Cele două construcţii cu o arhitectură futuristă reprezintă inima modernă a oraşului, locul de desfăşurare a celor mai mari evenimente sportive şi culturale din Transilvania. Îmi amintesc că stadionul Cluj Arena a fost primul stadion modern construit la noi în ţară acum zece ani, cu o capacitate remarcabilă. Lângă Sala Polivalentă, am poposit un pic la o terasă şi ne-am hidratat cu bere, suc, cafea.

De acolo, ne-am gândit să facem o mică incursiune prin Parcul Central „Simion Bărnuţiu” , că tot eram în vecinătate, iar acesta este unul dintre principalele locuri de recreere din oraş, cu o vechime e peste 180 de ani şi poveşti fel de fel. Am intrat pe Aleea Stadionului şi pe dreapta am dat de Lacul Chios şi eleganta clădire a restaurantului cu acelaşi nume, iar pe lac am urmărit cu privirea raţele ce alunecau pe oglinda apei. În parc, mai multe cupluri de tineri aflaţi în ziua căsătoriei lor făceau fotografii de grup cu rudele şi prietenii, cu măşti sau cu acestea în barbă. Cam ciudat, ce-i drept!

Foarte aproape, am remarcat edificiul Centrului de Cultură Urbană Casino, monument istoric, ridicată la sfârşit de secol XIX în stil eclectic de factură vieneză. Aici au fost pe rând: casino, muzeu, şcoală de arte frumoase, restaurant. În faţa sa, tronează o frumoasă fântână arteziană cu numeroase statui de marmură.

Pe urmă, ne-am pierdut pe aleile parcului, dând de busturile unor mari personalităţi ale culturii neamului nostru (Liviu Rebreanu, Octavian Goga), ca mai apoi să ieşim pe Splaiul Independenţei, în dreptul podului Elisabeta de pe care am fotografiat, traversând de partea cealaltă a Someşului pe care am mers până la podul Horea, iar de acolo din nou în inima oraşului. Turul nostru se încheiase şi abia aşteptam să mergem la masă, la hotel.

În ziua plecării, se anunţa vreme însorită, numai bună de privit oraşul de sus, de la înălţime, aşa că ne programaserăm o mică excursie pe dealul Cetăţuia, în parcul omonim, aflat la 405 metri altitudine, pentru o bună vedere panoramică. Însă cum Clujul este situat la 390 metri deasupra mării, diferenţa de nivel nu-i dificil de parcurs.

Imediat după micul-dejun, ne-am decazat, lăsând bagajele la hotel, apoi am pornit cu sârg la plimbare. Socotind să ajungem în jurul prânzului pe deal, ne gândim că avem timp să trecem o privire şi către Zidurile Cetăţii, rămăşiţe din perioada medievală când cetatea Clujului, după invazia tătară din 1241, a fost întărită cu un impunător zid de piatră având turnuri la porţile de acces din colţuri. Am luat-o, deci, de pe Calea Turzii la stânga, pe strada Avram Iancu, pe lângă Turnul Croitorilor, parte din aceleaşi fortificații, apoi pe strada Potaissa unde mai există o centură bună a acestora, inclusiv încă un turn, cel al Cizmarilor (Pantofarilor).

După câteva fotografii făcute în voie, străduţele fiind pustii în acea dimineaţă de duminică, traversând iarăşi centrul oraşului şi Someşul Mic pe Podul Horea, ne îndreptăm către Aleea Scărilor ce ne duce pe Cetăţuia. Numele de Cetăţuia vine de la fortificaţia construită de austrieci între 1715-1735 pe deal constând în clădiri administrative, garnizoana, depozitul de armament. Astăzi, pe deal am găsit uriaşul hotel Belvedere, Monumentul Eroilor Neamului, alei şi cărări ce străbat arealul. Ba mai mult, am văzut şi câteva ruine de ziduri, dar mai presus de toate, priveliştea către oraş este extraordinară. După plimbări asidue în sus şi în jos, un pic obosiţi, ne-am oprit la o terasă pentru a admira peisajul în voie şi cu soarele blând mângâindu-ne feţele la un pahar de bere, la o cafea.

Am încheiat vizita noastră revenind tot în Piaţa Unirii, inima Clujului, de unde ne-am urnit la hotel pentru prânz şi pentru a ne lua bagajele în primire, căci vacanţa se terminase şi trebuia să ajungem la aeroport.

Concluzie

Acest articol se vrea a fi un jurnal de vacanţă, practic o descriere cronologică a ceea ce am făcut în timpul șederii noastre acolo, nefăcând prea multe referiri la date geografice, istorice ș. a., plecând de la premisa că acestea sunt de prisos, Clujul fiind unul dintre orașele supercunoscute ale țării noastre, neavând nevoie de nicio prezentare suplimentară.

Ţin să spun că ne-am simţit foarte bine la Cluj, ne-a plăcut mult oraşul cu frumoasa lui arhitectură din perioada Belle Epoque, predominantă aş zice, ne-au plăcut oamenii care ne-au impresionat în mod deosebit. De aceea am şi scris acest articol, conştientă fiind că nu conţine noutăţi, ci doar propriul mod în care am perceput acest oraş. Cu siguranţă, vom mai reveni la Cluj!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2598 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI