Cum ne umplem timpul liber în Balvanyos — O zi de plajă la lacul Sfânta Ana

TIPĂREȘTE

Vine si a doua zi, luam micul dejun si hai la Sfanta Ana. O luam iar pe drumul acela prost pe care venisem si dupa ~ 2 Km viram dreapta spre Sfanta Ana de data asta pe o sosea perfecta pana la lac.

Aici va trebui sa platiti parcarea, ori 10 lei daca veti lasa masina aici, ori 20 lei daca vreti sa mergeti cu masina inca 1 Km si ceva si sa parcati in parcarea amenajata jos si aflata la 50 m de lac. Preferam de data asta pentru ca afara era foarte cald, sa mergem cu masina pana jos, platim taxa de parcare lu’ nenea unguru’, ala cu poezioara de care va ziceam in review-ul meu “Ce trebuie sa stiti despre Lacul Sfanta Ana si Tinovul Mohos” vezi impresii si coboram pana la lac.

Aici mare aglomeratie de masini si parcarea amenajata full, asa ca am fost nevoiti sa oprim de-a lungul soselei jumatate pe asfalt, jumatate in padure ca sa lasam si loc de trecere.

M-am contrat putin si cu nenea ungurul de acolo ce dirija parcarile, pe motivul cã “- De ce mai dati voie masinilor sa coboare daca parcarea-i plina si noi trebuie sa lasam masinile pe sosea? ... Doar pentru ca voi sa incasati dublul taxei de parcare perceputa sus?” Nenea zice ca “- Si acum eu ce sa fac? Va dau banii inapoi daca vreti.” Eu ii zic ca “- Da-i naibii de bani, nu de bani e vorba aici. Vreau sa-mi gasesc masina intreaga atunci cand vin inapoi, nu zgariata cap-coada de vreunul dintre autocarele ce tot trec pe aici”. Auzind discutia asta, alti 2 soferi, unul din Constanta si celalalt din Vrancea imi dau dreptate si tabara si ei si din acelasi motiv pe nenea responsabil cu parcarile :))

Si uite cum discutia mea cu nenea, sustinuta si de interventia celorlalti 2 aliati are efect, pentru ca nenea pune mana pe statia de emisie receptie pe care o avea in dotare si-i anunta pe cei de sus sa nu mai permita accesul aici, parcarea fiind deja plina. Ce-nseamna dom’le sa iei atitudine... Am pus si noi umarul la siguranta masinilor turistilor veniti la lac si ma mandresc cu asta :))

In fine, luam din portbagaj patura pe care o tinem acolo special pentru iesiri “la iarba verde”, geanta frigorifica avnd cateva sticle de apa plata si Cola la jumatate ca poate ne apuca setea pe acolo, cateva pungute de rontanele si hai pe balta :)

Haideti sa va dau acum si cateva date despre Lacul Sfanta Ana, nu de alta, dar ca sa stiti unde ati ajuns :). Lacul Sfanta Ana se afla situat la o altitudine de 950 m si s-a format in urma eruptiei unui vulcan din masivul Ciomatu ce face parte din masivului vulcanic Harghita.

Eruptia a avut loc in urma cu 10.000 – 11.000 de ani, eruptie violenta ce prin materiilor rezultate si in special a cenusii vulcanice, va colmata apa lacului Tinovul Mohos, un alt lac vulcanic aflat la mica distanta de Sfanta Ana, dar cu 30.000 de ani mai batran. Zona acestui al doilea lac va deveni astfel o zona mlastinoasa, fapt ce va duce in timp la un mediu bun pentru dezvoltarea acolo a muschiului de turba, strat de muschi care astazi in unele zone ale Tinovului depaseste chiar si 10 m.

Lacul Sfanta Ana are o suprafata de ~ 19 ha, o adancime maxima estimata undeva in jur de 6 m si o forma aproape circulara. Este unicul lac vulcanic din Europa Centrala si de Est si declarat rezervatie naturala la fel ca si fratele sau aproape disparut sub stratul de muschi de turba, Lacul Tinovul Mohos.

Intr-un timp mai lung sau mai scurt, lacul Sfanta Ana va sfarsi prin a disparea. Lacul nu are izvoare subterane fiind alimentat numai din apa ploilor si a zapezilor topite stranse in crater, de aici si puritatea apei lacului apropiata de cea a apei distilate. Insa datorinta incalzirii globale, ploile sunt din ce in ce mai rare iar cantitatile de zapada din iarna din ce in ce mai mici, fapt ce va duce intr-un final asa cum spuneam la disparitia lacului.

In anul 1909, primul an din care se cunosc masuratori si date stiintifice certe despre lac, acesta avea o suprafata de 21,3 ha, suprafata care in 1999 scazuse la doar 19,3 ha. In 90 de ani lacul a pierdut 2 ha din luciul apei, ceea ce spun specialistii este extrem de mult. Altelte puncte de reper masurate si care confirma si ele micsorarea lacului ar fi si faptul ca perimetrul lacului era in 1909 de 1750 m pe cand in 1999 ajunsese la numai 1620 m, iar volumul apei din lac de la 86.500 m3 in 1909 a scazut pana in 1999 la 68.500 m3. Si adancimea maxima a lacului a suferit modificari substantiale, fiind in anul 1867 de 12,5 m, in 1909 de 8,5 m, in 1999 de 6,5 m iar astazi aceasta este undeva sub 6 m.

Daca acest ritm accelerat al secarii lacului se va mentine la fel si in viitor si tinand cont ca in 130 de ani (1867-1999) adancimeal apei lacului s-a injumatatit (din 12,5m la 6,5m), inseamna ca peste alti 130 de ani, asadar in jurul anului 2130 lacul va fi istorie si va mai putea fi vazut doar in poze. Asadar mergeti fratilor si vizitati-l acum. Maine poimaine vine anul 2130, si-o sa va para rau ca nu v-ati dus sa-l vedeti macar cu vreo 5 ani mai devreme, prin 2125, ca sa mai vedeti macar un firisor de apa... :))

Daca veti ajunge in zona, e musai sa vizitati si Tinovul Mohos. Un loc cu mult mai interesant desi poate nu tot atat de frumos ca lacul Sfanta Ana, dupa parerea mea desigur si unde veti merge pe niste podete din lemn construite pe stratul de turba si aflate deasupra unui lac subteran de 5 - 6 ha :). Plus ca veti mai vedea aici si plante deosebite si ciudate. O planta carnivora, Roua Cerului o cheama, precum si Nebunele, o planta cu efecte halucinogene in caz de consum. Nebunelele seamana foarte bine cu afinele si au si un gust asemanator (ne-a zis nenea ghidul, noi n-am incercat :))), asadar e bine sa puneti frana si sa nu va aruncati sa mancati niscaiva fructe de padure de prin zona Tinovului atunci cand veti ajunge pe acolo :))

Daca veti dori sa aflati mult mai multe amanunte despre Lacul Sfanta Ana dar si despre Tinovul Mohos aflat in apropiere, cititi review-ul de aici vezi impresii si veti gasi o prezentare amanuntita si detalii zic eu interesante.

Hai sa revenim insa la povestea noastra pe care am lasat-o parasita prin parcarea de jos (aia mai scumpa :))) a Lacului Sfanta Ana.

Chiar unde se termina aleea ce iese din padure spre lac, mare aglomeratie mare. Nici n-aveai unde sa-ti parchezi patura din dotare. Ne fataim cateva minute pe acolo dar degeaba. Locuri mai langa lac n-aveai nici o sansa, iar cele de langa padure ori erau in plin soare, ori in umbra totala. Acuma daca asta e situatia, ce sa facem, mergem mai departe. Lacul e mare si ne-om gasi noi pana la urma locul potrivit. Noua oricum nu ne plac zonele prea aglomerate, deci nu pierdeam nimic.

Asa ca o luam frumusel la dreapta pe poteca ce inconjoara lacul. In drumul nostru vom da si de potecuta ce se desparte spre dreapta si duce catre Capela Romano-Catolica cu hramul Sfintei Ana construita in 1977 la cateva zeci de metri de lac, loc de pelerinaj pentru sute de credinciosi romano-catolici care in luna iulie vin si cinstesc aici ziua Sfintei Ana.

Trecem de Capela si tinem tot pe langa lac mergand pe poteca inainte, tot inainte ca pionierii :)). In sfarsit gasim un loc bun si fara 15 oameni pe m², avand si umbra si soare (asta conform caietului de sarcini trasat de doamna mea) si unde in fine reusim sa ne instalam.

Dar daca pentru plaja locul ales era perfect, intrarea in apa era horror. Dupa cei 1 - 1,5 m cu nisip de la intrarea in lac, dadeai de noroi. Dar sa nu va inchipuiti ca era ceva de genul ca te infundai in noroi sa zicem pana la glezne. Nu. Pe masura ce avansai, intrai intr-o adevarata mlastina ce se adancea rapid.

Piciorul se ducea in noroi pana la jumatatea tibiei, apoi pana la genunchi, apoi din ce in ce mai sus... In momentul cand mie mi-a trecut binisor de genunchi, am spus stop joc si am renuntat sa mai merg inspre larg. Asta pentru ca la fiecare pas facut in plus, piciorul se duce in noroi si se tot duce, mai adanc si mai adanc, intr-o scufundare ce-ti va provoca fiori reci pe sira spinarii si va parea ca nu se mai termina, pana cand in fine vei da si de zona ferma a fundului lacului. Aceiasi senzatie tampita o veti incerca si la extragerea piciorului din capcana mlastinii.

De unde ma oprisem, sa zic la vreo 15 m de mal, am incercat sa o iau inot pentru ca nu mai suportam mlastina aia oribila. Aveam o stare de totala repulsie la atingerea noroiului ala si nu exagerez absolut de loc cand spun asta. Eu nu sunt tipul de om sperios dar va spun, senzatia mea in acele momente era ca cine stie ce lighioana horror va iesi din noroiul ala si ma va apuca de vreun picior... :))

Asta cu toate ca stiam ca puritatea apei lacului este extrem de ridicata si ca datorita lipsei de oxigen din apa si a emanatiilor de gaze de pe fundul lacului, nici o vietate nu poate trai aici.

Daca totusi veti vedea pe suprafata lacului mici bule de aer asemanatoare celor vazute in lacurile populate cu pesti, acestea sunt asa cum ziceam mai sus, doar emanatii de gaze sulfuroase de pe fundul lacului, generate de activitatea post-vulcanica ce inca mai este prezenta aici. Si de fapt nu doar aici. In toata zona muntilor Harghitei veti da de manifestari ale activitatii post-vulcanice. De la ape termale si mofete, pana la ape minerale si carbogazoase.

Asadar nici o vietate nu poate trai aici... In lac adicatelea... Da. Si ce-i cu asta? Desi capul destept stia asta, corpul prost refuza s-o creada si tot traia cu impresia pericolului iminent si inevitabil ascuns prin intunecatele mlastinoase adancuri. Stiti ce flash-uri imi treceau atunci prin cap? Daca vreo niscaiva aratare s-a adaptat mediului ãla ostil si pandeste p’acolo sa-i pice un free lunch? Ha? Eu ce ma faceam fiind in postura de sandwich umblator? =))

Ce sa mai... Pot sa spun ca pentru prima data in viata cred ca am avut un atac de panica :))

Va ziceam ca am incercat sa o iau inot cand am vazut ca mâlul imi blocheaza miscarile. Nici o sansa. Apa era foarte mica iar daca incercai sa inoti, mainile atingeau noroiul de pe fundul aflat la nici 50 cm. Scarbos rau, asa ca mi-a trecut urgent si de mers si de inotat intorcandu-ma spăşit la mal... Da. Dar spăşit si intreg =))

Citeam acum de curand pe undeva, ca folosindu-se o tehnologie de ultima generatie avand la baza nu stiu ce unde de inalta frecventa, s-a putut realiza pentru prima oara o harta a fundului Lacului Sfanta Ana. Ei bine in aceasta harta se vede si inaltimea stratului de noroi. Banuiti macar care este grosimea maxima a mâlului? Greu de crezut dar are 4 metri. Oau!! 4 metri!!

Si eu care o tot luam inainte spre centrul lacului in ideea ca se va termina odata noroiul ala nenorocit si-o sa dau de apa mare unde sa pot inota si eu ca tot omu’... Pai mlastina aia era de 2 ori mai inalta ca mine si mai avea si juma’ de metru la rezerva pentru orice eventualitate =))

Singurul loc unde poti intradevar sa te bucuri de o baie in lac si sa te duci spre larg sa inoti, este chiar la intrarea dinspre parcare inspre lac, locul unde v-am spus ca era aglomeratia aia mare. Acolo nu este noroi de loc, doar nisip, iar apa lacului se adanceste treptat si pe o distanta mare. Cred ca este o zona amenajata cumva de administratorii lacului. Acolo este un loc bun de baie, inclusiv pentru copiii mici care se vor putea balaci aici fara nici un risc.

In partea din fata a lacului, aceea dinspre parcare, dar si pe o portiune aflata in partea dreapta si acoperind cam un sfert din circumferinta lacului, veti intalni din loc in loc banci pe care poti sa stai sa admiri lacul, precum si gratare fixe montate de administratorii lacului si pe care le puteti folosi fara restrictii daca aveti ceva carne in dotare. Nu carnea dvs personala, carne cumparata vreau sa zic =))

Credeam ca dupa-amiaza se va mai duce din aglomeratia aia mare, dar nici pomeneala. Turistii veneau valuri valuri acum si pe partea noastra de lac, pentru ca asa cum v-am spus, la intrarea pe lac era plin inca de cand ajunsesem noi. Cred ca veneau cu autocare ceva, ca prea erau grupuri mari si compacte.

Acum in zona noastra nu mai putea fi vorba de liniste si aer curat. Si asta in special datorita gratarelor din ce in ce mai dese ce incepusera sa fie puse in functiune pe langa noi si vorbim aici nu doar de gratarele amenajate de care va ziceam mai inainte ca sunt amplasate din loc in loc pe langa lac, ci si a celor incropite ad-hoc te miri pe unde, chiar si prin padure.

Si daca asta nu era de ajuns, mai aveam parte si de diverse discutii tip “de gratar” ce se auzeau in jurul nostru gen “hai odata cu micii aia ca se duc naibii carbunii” sau “cheama-i pe toti ca raman dracu’ nemancati” si altele la fel de colorate si tot din gama asta, conversatii purtate pe un ton deloc scazut si cumva amplificate de ecoul “caldarii” naturale in care ne aflam. Nu mai era de stat, asa ca ne pregatim de plecare.

Pe la 4 jumate strangem calabalacul si hai s-o luam spre masina. Dar nu o vom mai lua pe unde venisem, ci pe partea opusa dand ocol lacului. O plimbare prin padure de ~ 20 de minute care sa incheie ziua cu putina miscare si dezmortit oasele.

Plecam de aici dupa o zi intreaga de plaja, dar fara scalda si balaceala din cauza de scarbosa mlastina din lac, precum si a inchipuitilor (oare :))) monstri subacvatici ce pandeau p’acolo.

Si asa cum zice poetul - “beti de soare si parliti ingrozitor”, ne indreptam spre hotel unde abia asteptam sa ajungem pentru un dus absolut necesar in conditiile date.

Pana la urma n-a fost o ideea stralucita aceea de a veni pentru o zi intreaga de plaja la lacul Sfanta Ana. Atata vreme cat nu s-a putut intra in lac (de zona in care am stat noi zic), a fost mai mult chin decat relaxare. Dar nu-i nimic, am bagat la cap pentru altadata.

Cadem de comun acord ca eram mult mai castigati daca alegeam sa fi facut vreun traseu mai lung cu plecare de la Grand Hotel Balvanyos **** unde eram cazati vezi impresii, de exemplu daca alegeam sa mergem pana la Cimitirul Pasarilor trecand in drum si pe la Pestera Sulfatara si apoi pe la Grota Ucigasa. Ar fi fost cu siguranta mult mai relaxant si ne-am fi umplut ziua din plin cu mers pe coclauri, liniste si aer curat.

In fine, parasim lacul, ajungem in parcare, recuperam masina (intacta) si plecam spre hotel unde ajungem in 15 - 20 de minute. Facem necesarul si obligatoriul dus, ne mai lafaim un pic pe sezlongurile de pe balcon prinzand si ultimele raze ale soarelui si apoi mergem la masa. Mancam repede si hai sa mai vedem o data spectacolul ursilor si al vulpilor, musafirii la ceas de seara si de noapte ai hotelului. Asadar sus in foisor si pune-te pe asteptare. Asta era pe la 8 fara un sfert seara.

De data asta insa n-am mai avut noroc. Un mare grup de turisti de la o companie farmaceutica din Bucuresti veniti in team building la Grand Hotel Balvanyos, facea o harmalaie de zile mari pe terasa exterioara a restaurantului, astfel incat numai ursul solitar si o singura ursoaica cu pui au mai venit, dar si ea destul de tarziu, pe la 9 si zece. Primul si probabil mai curajos, a aparut pe la 8 si un sfert ursul batran, acela cu guler argintiu de care v-am mai spus in revew-ul trecut vezi impresii. Dar bineinteles n-am dus lipsa de micile si obraznicele vulpi. Noroc cu seara dinainte in care fiind multa liniste, am avut parte si de multi vizitatori :)

In sfarsit, ca si concluzie finala a acestui review, va voi putea recomanda Lacul Sfanta Ana pentru o vizita de 2 – 3 ore dar nu mai mult de atat. Daca veti cauta asa cum am cautat si noi un loc de plaja si balaceala, un loc cu liniste si locuri retrase, aici clar nu-i de dvs.

Este frumos, este cum v-am spus unic in Europa Centrala si de Est, merita vizitat, dar numai atat. Nu mi-am inchipuit ca vom da aici de atata aglomeratie. Mai bine legati o vizita de 2 - 3 ore la Sfanta Ana, cu vizitarea si a Tinovului Mohos, un loc deosebit, ciudat si misterios si veti iesi cu mult mai castigati.

In speranta ca ati putut gasi si ceva lucruri interesante si informatii utile in povestea mea despre o zi de plaja partial ratata zic eu pe lacul Sfanta Ana, inchei spunandu-va ca -

Cine detine informatia, detine puterea.

THX! Bye bye.

---

VIZUALIZĂRI: 4637 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI