Alte locuri vizitate pe drumul de întoarcere spre casă de la Balvanyos prin Covasna

TIPĂREȘTE

Chiar daca mi-a iesit un review cam lungut, aveti putintica rabdare si cititi-l... Se poate dovedi interesant :)

Drumul de intoarcere. Va voi face acum o descriere a locurilor pe unde am mai bantuit in drumul spre casa si peste ce-am dat pe acolo

Cazati fiind la Grand Hotel Balvanyos, vezi impresii ne pregatim de plecare. Azi nu vom mai face alte ture asa ca luam micul dejun, o mai lalaim un timp pe terasa restaurantului la o tigara (vreo 4 de fapt, da la noi nu se numara :)) ) si o cafea, mergem de ne luam bagajele, predam camera si pe la 12 plecam pe drumul de intoarcere. De data asta insa, n-o vom mai lua inspre Bixad si prin Sfantu Gheorghe pe drumul pe unde venisem, ci prin comuna Turia inspre Targu Secuiesc.

Va spuneam in primul review din aceasta mini-serie, ca varianta de drum spre Bucuresti prin Bixad – Malnas Bai – Bodoc – Sfantu Gheorghe – Brasov este mai frumos. Da. Este. Insa acum o vom lua pe cealalta varianta de traseu mai uratel, dar cu treaba, ce credeati...

Indragostiti de incredibila paine pe care am mancat-o de atatea ori aici la hotel, am zis ca ar cam fi cazul sa cumparam si noi una. De la restaurant ni s-a zis insa ca nu au de vanzare, dar am facut sapaturi si am aflat unde era brutaria de unde se aprovizionau ei. Se afla langa stadionul de fotbal din Targu Secuiesc si o cheamã brutaria “DIÓSZEGI PÉKSÉG”. De aici luau cei de la hotel painea de casa secuiasca cu cartofi, paine facuta dupa o reteta a locului traditionala (si secreta :)) ) si tot de aici si produsele de patiserie pe care le puneau pe masa, la fel si astea de mare angajament :)

Asadar, vom merge in Targu Secuiesc special pentru a cumpara pentru acasa o paine traditionala secuiasca. Poate veti zice ca suntem cu capul atata vreme cat vom face un drum pana intr-un oras, chiar daca apropiat, doar pentru a cumpara o paine :)). Si ce daca ? Plecand de la hotel destul de devreme si avand timp berechet de pierdut, de ce nu ? Nu era prima oara cand faceam astfel de “arogante”. Spre exemplu, avem la activ vreo 3 sau 4 iesiri pana la Curtea de Arges, deci cale de ~ 160 Km si 2 ore de condus (din Bucuresti) si cu retur in aceiasi zi si asta pentru ce credeti ? Venim aici special pentru a merge la Restaurantul Domnesc din oras sa mancam incredibilii papanasi pe care-i fac ei acolo. Si dupa savurarea papanasilor, mai luam si o portie de munte si aer curat continuandu-ne drumul spre Vidraru sau uneori mai sus de baraj, in functie de cat e de tarziu :). Ce vreti... Alegerea noastra in momentele de plictiseala totala in oras in vreun weekend cand nu avem alceva de facut :))

Dar sa revenim la poveste. Ajungem in Targu Secuiesc si asa cum era normal si firesc :)), ne ratacim prin micutul orasel si pe niste stradute al naibii de inguste pe unde n-aveai nici o sansa sa intorci, multe dintre ele fiind si cu sens unic si terminandu-se intr-un camp... Asta bineinteles luandu-ne dupa încăpățânatul GPS din dotare care are momentele sale (si nu putine), cand ne scoate prin cine stie ce coclauri si balarii. Si uite cum tehnica de varf te lasa balta exact in momente de grea cumpana si mare trebuinta =))

Intr-un final glorios vom ajunge pana la urma la respectiva brutarie, dar tot dupa traditionala metoda lasata din batrani – “Intreaba un localnic” :)). Asadar dupa vreo 20 de minute de bajbaiala aiurea, intrebam bastinasii unde e stadionul lor si asa cum era logic si de asteptat ne indruma in cu totul alta parte fata de directia in care insista sa ne duca vajnicul GPS. Veti zice poate de ce n-am intrebat de prima oara localnicii... Ei bine pentru a nu ne lovi de celebrul refren al zonei - “nem tudom romano”... Dar acum chiar n-a fost cazul :)

Ca un pont pe care vi-l pot da si daca va veti afla intr-o situatie asemanatoare si veti solicita niscaiva informatii atunci cand va aflati prin asa zisul székelyföld – sau tinutul secuiesc, intrebati numai oameni tineri. Cei mai in varsta va vor raspunde cu clasicul “nem tudom” si asta pentru ca sunt indoctrinati din copilarie cã noi romanii le-am fi “furat” pamantul rupand-ul de la patria mumã, Ungaria. Este un fapt si nu vorbesc deloc prostii. Adica sa nu se inteleaga altceva... E un fapt indoctrinarea, nu ca le-am fi rapit asa zisul lor tinut secuiesc :P

Hai ca asta ma roade de mult si trebuie s-o spun.

Poate veti cataloga ceea ce va voi spune acum ca pe o atitudine şovinã, dar nu este de loc asa. Sunt lucruri care se petrec in acest moment si nu-i bine deloc. Traim in Romania, si secuii traiesc in Romania, iar lucrurile astea se intampla acum, aici si chiar sub nasul nostru. Trebuie sa reactionam intr-un fel. Vechea meteahna romaneasca – “Las-o ba ca merge asa”, evident ca aici nu merge. Trebuie sa luam atitudine daca cei in drept s-o faca nu au nici o reactie, din considerente pur politice ma gandesc.

(...)

Iata ce spuneam intr-un review de-al meu ceva mai vechiut - “Ce trebuie sa stiti despre Lacul Sfanta Ana si Tinovul Mohos. ” vezi impresii, legat fix de problema asta :

Ei bine, acum voi renunta la acel “no comment” si asta pentru ca nimic nu s-a schimbat, cel putin in bine cu siguranta nu, si voi dezvolta subiectul in extenso.

Din cate stiu eu, Transilvania a fost centrul politic si comercial al Daciei, iar locuitorii Daciei, geto-dacii, nu prea erau maghiari. Nu prea erau deloc :)

Si ca sa fim corecti vorbind acum pe date strict istorice, primele triburi de huni (maghiarii de astazi) au migrat in campia Panonica prin secolul IX, iar dacii se aflau daja in Transilvania cu mult inaintea secolului I.

Sa va mai spun si ca numai in perimetrul actualelor judete Harghita – Covasna sau descoperit mai mult de 200 de asezari fortificate, 30 de tezaure si 34 de cetati, toate datate din perioada dacica si ca istoricii considera zona ca fiind un fief economic si cu vaste legaturi comerciale al Daciei ?

Asa ca despre ce vorbim aici ? Aaa... Ca hunii au migrat ulterior si pe aici si ca au ramas in zona tolerati fiind de locuitorii de fapt si de drept ai locului - dacii, asta da. Perfect de acord. Dar nu sa se vina azi si sa ni se spuna ca ei (hunii adica) au fost in fapt primii aici si ca dacii, popor migrator asa cum se stie =)) au venit peste ei cotropindu-i si ocupandu-le tara.

Este exact ca si in cazul in care noi, turisti fiind, ne-am caza intr-o camera la un hotel oarecare, pentru ca apoi sa revendicam intregul hotel de la cei ce-l au in grija si administrare, pe motiv ca avem niscaiva drepturi de proprietate de vreme ce ne-am cazat o noapte acolo =))

Dar poate pentru unii e greu de inteles adevarul istoric, asa ca hai s-o dam si pe matematica si poate ne lamurim :)). Aici se aplica perfect o axiomã a lui Euclid, axiomã care spune ca ”Doua cantitati egale cu a treia sunt egale intre ele”.

Si aplicand sus-numita axioma cazului in speta, iata ce rezulta: Dacia antica este egala cu Romania actuala. Dar atata vreme cat Dacia antica este egala si cu Transilvania, rezulta logic ca si Transilvania este egala cu Romania. Deci ce am obtinut dupa laborioasele-mi calcule de logica matematica ?

⇒ Romania ⇔ Dacia ⊃ Transilvania ≠ székelyföld (tinutul secuiesc) ≠ Magyarország (Ungaria) :P

N. B. Unde ⇒ rezulta ⇔ echivalent ⊃ include ≠ diferit.

Revenind la povestea noastra cu gasirea stadionului din Targu Secuiesc, am intrebat asadar 3 persoane diferite (toti tineri) si toti 3 ne-au indrumat corect si intr-o romana relativ buna, astfel ca in 5 minute am dat si de stadion si de brutaria aflata in stanga intrarii in stadion :))

Si daca tot ne-am fatait atata prin micutul orasel, n-am mai luat doar o paine cum era in plan, ci din cauza de nervi am luat doua, una intreaga pastrand-o pentru sufletelul nostru si una impartind-o in 3 si data cadou prin familie ca si suvenir de prin partile locului :)). Painea se vindea cu 4 lei / Kg, iar o paine avea 2 Kg. Ce va pot spune, este ca am mancat din painea aia vreo 10 zile (v-am zis ca noi nu prea mancam paine) si nici pomeneala sa se intareasca sau sa prinda ceva mucegai. Extraordinara :)

Ei, si pentru ca tot eram in Targu Secuiesc, orele nu erau avansate (abia 1 fara un sfert) si daca tot ne aflam aproape de 2 posibile variante de cazare pe care le luasem in vizor de ceva timp si la care nu ajunsesem inca, hai sa trecem sa le vedem.

Asadar o vom lua pe DJ 121 spre Covasna, oras de care ne desparteau numai 20 Km. Aici vroiam sa vedem cum arata si unde este amplasat hotelul Clermont de 4 stele, hotel la care nu mai fusesem si de care tot auzisem si numai lucruri de bine.

Iar in drum si ca sa impuscam 2 iepuri dintr-o lovitura, ne vom opri dupa ~ 15 Km si in comuna Zabala, sa vedem inca o locatie ce parea retrasa asa cum cautam noi pe oriunde ajungem, The Machine House. Despre Machine House stiam ca este o pensiune noua avand doar 9 camere si ca se intinde pe o suprafata de 500 ha (500 ha... Oau !), ca are padure, 2 lacuri mari si 4 iazuri pentru pescuit si ca aici poti face si echitatie. O locatie linistita si retrasa, care se mula perfect pe ceea ce cautam noi la o cazare anti-stress.

Ajungem asadar in Zabala, nici un indicator spre The Machine House, asa ca intrebam (iar :)) ) localnicii. Ciudat, dar nimeni nu parea sa fi auzit de asa ceva. In fine, oprim langa un grup de 4 tineri, ii intreb si pe ei, unul dintre ei chiar stia si romaneste (bine) si dupa ce se sfatuiesc intre ei in maghiara, ne zic ca nici ei n-au auzit de Machine House aia, dar ca probabil e vorba de castelul grofului si ne ghideaza catre acel castel.

Ca o paranteza, trebuie sa stiti ca in vechime la unguri, titlul de grof era acordat marilor proprietari de pamanturi si ca era echivalentul ca si rang al contelui pentru Europa.

Noi avand timp la dispozitie, hai sa plecam in cecetare, asa ca parasim soseaua urmand directia indicata spre castelul grofului local, o luam la stanga pe o straduta neasfaltata cale de ~ 1 Km si uite ca dam si de The Machine House. Ei, aici alta chestie. Porti masive din fier blocau accesul in interior iar pe o portita mai mica incuiata si aia, o atentionare : “Accesul persoanelor straine strict interzis”.

Este pentru prima data cand intalnesc asa ceva la intrarea intr-o pensiune. Pai cine deschide o pensiune, o face tocmai pentru a primi turisti, asadar personae straine. Daca nu se doreste asta se cheama ca ti-ai facut o casa de vacanta sau mai stiu eu ce resedinta de vara si in care vei veni doar tu, familia si eventual niscaiva prieteni de familie. Gresesc eu undeva sau ma tradeaza logica ? N-as crede.

Revenind. Hai ca v-am lasat in fata portilor incuiate. Na belea. Noi ce facem acum aflati in postura de “persoane straine” si cu nimeni prin preajma ? In sfarsit vedem un interfon acolo si apasam aiurea pe tastele alea. Ne raspunde un nene cã “ighen”, apoi dupa “buna ziua” al nostru o da si el pe romana.

Ii spunem pentru ce am venit si ca am vrea sa vedem daca se poate o camera sa ne putem face o idee asupra confortului si dotarilor oferite in vederea unei viitoare cazari. Nenea zice ca nu are camere libere acum. “Ii spunem ca stiam lucrul asta, dar macar sa vedem exteriorul pensiunii si curtea interioara se poate ?” zic eu. La care individul, ca nu-i pot spune altfel, ne-o tranteste ca “sa ne vedem de drum ca el are treaba si ca daca noi avem timp de pierdut, el n-are”. “Ok” ii zic eu calm inca, “Si cu cine am stat de vorba ?” La care individul ne inchide interfonul in nas...

Ce naiba sa mai spui la un asa raspuns si o asemenea reactie ? Ne uitam blocati unul la altul si pentru ca nu aveam ce face altceva, ne suim in masina regretand ca am venit pana aici si ca ne-am pierdut aiurea o ora din viata, hotarati sa facem cand unde si pe la cine vom putea o reclama “minunata” acestei locatii. “Reclama” bineinteles pe masura primirii pe care ne-o facuse respectivul angajat de acolo.

Probabil acest individ atat de ocupat, nu realizeaza ca este ocupat tocmai datorita turistilor ca mine, ca tine sau ca altii care se cazeaza si-si lasa banii la acea pensiune, bani din care pana la urma si el este platit. Mizerabil si neghiob comportament pana la urma. Sau daca nu i-a placut de noi pentru faptul ca suntem romani, sa inlocuiasca naibii placuta aia de la intrare pe care scrie - “Accesul persoanelor straine strict interzis” cu probabil mult mai logica pentru el - “Accesul persoanelor romane strict interzis”.

Este pentru prima oara de cand tot mergem prin zona asa zisului “székelyföld” - tinutul secuiesc (si am tot venit pe aici), cand dam de un asemenea comportament ostil si dusmanos...

Culmea este ca pe 27 august, deci cu doar 2 zile inainte de a pleca spre Balvanyos, am vorbit la telefon cu propietara de la The Machine House, tocmai in ideea de a ne caza la ei in weekend-ul din 29 - 31 august. Ne-a spus ca momentan are totul ocupat pentru acel sfarsit de saptamana, dar ca oricum si oricand suntem bine veniti daca ne vom caza undeva prin apropiere si vom vrea sa venim sa vedem si proprietatea dansei, asta pentru a ne putea face o parere despre asezarea acesteia si confortul oferit in vederea unei cazari viitoare.

Ne-a mai spus si ca in momentul acela se afla pe litoral, asadar nu va fi ea aceea care sa ne faca turul de prezentare, dar nici o problema pentru ca are angajati care o vor putea face la fel de bine ca si dansa.

Asadar venisem la The Machine House oarecum la sigur si in baza spuselor patroanei ca vom fi bine primiti acolo pentru o scurta vizita de informare. Insa ce-a iesit pana la urma, ati vazut si dumneavoastra...

Uite ce inseamna sa ai angajati de o calitate indoielnica asta ca sa nu zic nesimtiti (si de fapt de ce sa nu zic ?), angajati care-ti pot da peste cap toata truda ta ca patron in a-ti promova unitatea de cazare.

Poate o sa ziceti de ce nu am luat iar legatura cu patroana locatiei sa-i povestim ce-am patit acolo. N-am mai sunat-o pentru ca nu vedeam rostul demersului. O vorba veche romaneasca spune ca “pana la Dumnezeu te mananca sfintii”.

Asa ca de ce ne-am caza intr-un loc in care sa fim priviti cu ura si dusmanie ? Pentru ca nu de patroana aveam sa ne lovim zi de zi, ci de angajatii dansei. Si atata vreme cat problema este la “sfinti” si nu la “Dumnezeu” ce rost mai avea conversatia cu “Dumnezeul” lor ?

Veti zice poate ca trebuia ca “Dumnezeu” sa stie de atitudinea “sfintilor”, atitudine pe care eu personal am catalogat-o ca fiind clar şovinã. Poate ca da, poate ca nu. Este strict problema dansei in a-si aleage cu grija angajatii si indiferent de convingeri personale, sa stie sa le impuna un comportament adecvat, decent si respectuos in relatia cu turistii si asta indiferent (sau mai ales) de nationalitatea acestora, un punct delicat si sensibil ce trebuie abordat cu multa grija.

Asta e. In urma celor intamplate acolo, noi am taiat definitiv si irevocabil The Machine House de pe lista unor posibile cazari.

In fine, cu o mie de draci, plecam de acolo spre orasul Covasna sa vedem si mult laudatul hotel Clermont. Ajungem in Covasna, apoi prin oras pana la el pe un soi de, sa-i spunem "drum", in lucru si vai de mama lui mai mai sa rupem masina pe acolo. Mergem cu mare atentie, scapam teferi si in sfarsit ajungem in parcarea hotelului.

Nu stiu de ce, dar traiam cu impresia ca acest hotel ar fi undeva in afara orasului si mai izolat. Nici pomeneala de asa ceva. Este intr-o laterala a orasului, cu case in preajma si alte hoteluri in apropiere. Eu raman cu Bitza in parcare si mami se duce sa vada si o camera a hotelului daca tot am ajuns pana acolo. Curtea interioara a hotelului este frumoasa si bine ingrijita, braduti si flori inveselesc locul, dar totusi prea multa piatra. De sus te batea in cap soarele torid, de sub talpi te lovea caldura pavelelor incinse. Cred ca mai bine de 80 % din curte este pietruita cu pavele. O fi frumos, o fi usor de intretinut, dar pentru cineva care iubeste verdele naturii nu este deloc o imagine placuta. Prea multe betoane, prea putina verdeata.

Vine si mami inapoi si spune ca fata de la receptie, extrem de amabila i-a aratat 2 camere, sunt destul de mari si destul de aratoase, dar ca nu se compara cu Grand Hotel Balvanyos-ul nostru :)). Si unde mai pui si ca noaptea de cazare aici era de 400 nu stiu cat de lei fata de cei 265 pe care-i platisem noi la Grand Hotel Balvanyos.

Taiem si hotelul asta de pe lista “must see” (lista deschisa cu brio de The Machine House) si pentru ca era abia ora 2, hai sa vedem si celebra Valea Zanelor s-o mai lalaim p’acolo ceva timp. Aici frumos, suntem inconjurati de munti impaduriti, trafic auto foarte mic, asadar un loc placut de stat la aer. Ajungem intr-un loc unde am putut pe un drumeag lateral sa ne departam de sosea, intindem patura pe iarba si stam p’acolo vreo 2 ore, spre fericirea lui Bitza care avea multa treaba in a alerga si ceceta zona de colo pana colo prin poienitele alea.

Pe la 4 dupa-amiaza strangem si ne punem la drum spre Bucuresti via Brasov apoi prin Valea Prahovei, drumul de ~ 230 Km facandu-l intr-un timp nesperat de mic, in mai putin de 3 ore :). Nu stiu ce fenomen paranormal s-a petrecut, dar Valea Prahovei era complet libera astfel ca in jur de 7 seara eram deja in casa cu bagaje cu tot.

V-am prezentat in acest review peripetiile si locurile pe unde am mai colindat pe drumul de intoarcere de la Balvanyos spre Bucuresti. Sorry daca unele parti ale sale au deranjat pe cineva, dar erau lucruri ce obligatoriu trebuiau spuse si facute cunoscute.

Daca ati gasit si ceva informatie utila in ce am batut eu campii pe aici, ma bucur si inseamna ca mi-am atins scopul. Acela de a va face niste oameni mai informati si asta pentru ca -

Cine detine informatia, detine puterea.

THX! Bye bye.

Acesta fiind review-ul meu de sfarsit de an, va doresc tuturor ca de Craciun sa va simtiti minunat in mijlocul familiei, iar anul care vine sa va aduca multa sanatate si sa va fie nesperat de bun si de bogat, sa puteti pune si ceva banuti deoparte pentru calatoriile la care visati :)

LA MULTI ANI si Craciun fericit !

---

VIZUALIZĂRI: 3978 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI