Evia – frumoasa din pădurea adormită

TIPĂREȘTE

Evia este o insulă 1) frumoasă; 2) împădurită; şi 3) aflată, din punct de vedere turistic, într-o stare de oarecare somnolenţă. Deci ce caracterizare i s-ar potrivi mai bine decât aceea de „frumoasa din pădurea adormită”?

Că e împădurită, scrie pe orice site. Că e frumoasă, vă spun eu (şi sper să v-o şi dovedesc). Dar ce ne facem cu somnolenţa, cu letargia? De ce nu este Evia o destinaţie turistică de prim rang, aşa cum ar merita – cred eu – cu prisosinţă?

Răspunsul cred că e la îndemână: grecii îşi ţin un pic ascunse o parte din comori, pentru a se bucura de ele în exclusivitate (bine, exagerez puţin!). Şi asta pentru că orice aflux de vizitatori străini declanşează automat măriri de preţuri, lucru deloc convenabil pentru grecul familist care doreşte şi el, ca tot omul, să-şi ducă nevasta şi copiii la mare în concediu. Aşa că nu se suflă o vorbă despre Evia sau Eghina şi nu li se face publicitate excesivă. Dar orice secret până la urmă se află... Şi cum pentru noi, românii, Grecia reprezintă o destinaţie de vacanţă de top, agenţiile noastre caută permanent locuri noi cu care să-i atragă pe clienţi. Rezultatul? În ultimii 3-4 ani au apărut şi la noi pe piaţă oferte avantajoase care vizează insula Evia.

Unul din motivele principale pentru care Evia nu s-a aflat până acum în atenţia operatorilor noştri turistici este faptul că nu are aeroport. Dar insula este situată cam pe aceeaşi latitudine cu Lefkada, de pildă (şi mai la nord de Kefalonia şi Zakinthos), deci cu maşina/autocarul se ajunge la fel de repede. De fapt pentru a ajunge în Evia ai la dispoziţie o mulţime de variante:

- direct pe şosea (la fel ca spre Lefkada): pe autostrada A1 Salonic-Atena, la mică distanţă de localitatea Schimatari, aflată la 290 km sud de Larissa şi cca. 70 km nord de Atena, veţi vedea un indicator către capitala insulei – Halkida/Chalkida/Chalkis. Există două poduri care fac legătura între continent peste strâmtoarea Evripos/Evoikos, porţiunea cea mai îngustă a canalului cu acelaşi nume. Primul din ele este „Old Bridge”, construit în 1962 pe locul unui pod din 410 î. Hr., din timpul Războiului Peloponezian, refăcut din piatră de multe ori de-a lungul secolelor. Sub acest pod se poate observa un fenomen interesant, cel al schimbării direcţiei curentului marin la fiecare 6 ore. Al doilea este „New Bridge”, un pod pe piloni de beton cu lungimea de 695 m şi înălţimea maximă de 73 m, dat în funcţiune în 1993. Pe acesta am pătruns şi noi în Evia venind dinspre sud, din Peloponez.

- calea maritimă: din diverse porturi din Evia pleacă feriboturi către continent sau alte insule greceşti:

• din Kimi către insula Skyros

• din Kimi spre insulele Alonissos şi Skiathos

• din Kimi spre insula Skopelos

• din Evia Mantoudi spre insulele Skiathos şi Skopelos

• din Panagia şi N. Styra spre Agia Marina (Marathon, pe continent)

• din Eretria spre Skala Oropou (pe continent)

• din Marmari şi Karystos spre Rafina (pe continent)

• din Loutra Edipsou spre Arkitsa (pe continent)

• din Agiokambos spre Glyfa (pe continent)

Orarul feriboturilor trebuie verificat, pentru că diferă de la lună la lună. În principiu, din câte am văzut, în sezon plecările sunt din 2 în 2 ore. Pentru a vă face o idee de costuri, iată câteva informaţii: în portul din Loutra Edipsou (unde am fost noi cazaţi) am văzut că până la Arkitsa, pe continent, costul traversării este de 16,80 euro autombilul şi 3,60 euro/persoană. La plecarea din Evia noi am luat feribotul de la Agiokambos către Glyfa: cost 13,30 euro maşina şi 2,30 euro/pasager.

În fiecare an apar noi trasee de feribot, aşa că în 2016 s-ar putea să aveţi surprize plăcute. Din păcate, nu vă pot recomanda un site atotcuprinzător deoarece sunt mai multe companii private care operează pe anumite destinaţii şi fiecare are site-ul său.

Pot să adaug că există şi vaporaşe („kaiki”), pentru transport exclusiv de persoane, care fac legătura între unele sate de pe partea vestică a insulei Evia şi continent. Un astfel de exemplu este satul Agios Georgios, conectat cu staţiunea Kamena Vourla, situată la 175 km nord de Atena. Am făcut acest drum în 1992 iar anul acesta, revenind în Agios Georgios, am remarcat că vaporaşul funcţionează şi acum.

Pe site-uri am văzut că Chalkida este legată de continent şi prin linie ferată, din Pireu şi Atena. De asemenea, există autocare din Salonic, Ioannina şi Atena. Pentru detalii, vezi chalkidacity.gr/en/routes.html.

De ce v-am dat atâtea amănunte legate de transport? Pentru a vă convinge nu numai că Evia este relativ uşor accesibilă (sau în orice caz la fel de accesibilă precum Lefkada) cu maşina din România, ci şi pentru a vă îndemna să faceţi excursii de o zi pe Evia în cazul în care sunteţi cazaţi, de pildă, în Skiathos sau Skopelos, două insule foarte la modă în prezent, sau să daţi o fugă de pe „mainland”. Credeţi-mă, merită.

Dacă vă decideţi să petreceţi un sejur în Evia pe cont propriu, cea mai bună metodă de a vă deplasa pe insulă este cu maşina personală sau închiriată. Totuşi, pe site-ul sus-amintit am văzut că există autobuze între Chalkida şi Edipsos, Aliveri, Amarinthos, Istiea, Kristos, Kimi, Limni, Prokopi-Mantoudi etc. Cu mâna pe inimă vă spun că în cele 4 zile petrecute în Evia, timp în care am „bântuit” destul, nu am văzut nici roată de autobuz.

Aşadar, metoda cea mai sigură de deplasare rămâne maşina. Iar aici trebuie să adaug nişte detalii: Evia este o insulă muntoasă, deci fiţi pregătiţi pentru şosele cu serpentine, suişuri şi coborâşuri. E drept că după experienţa din Peloponez, mai precis cu drumul dintre Skala şi Leonidio vezi impresii, nu am mai fost aşa înspăimântată. Totuşi în zona satelor Agios-Pagondas, ca şi prin alte locuri, mi-a cam tremurat inima.

Dacă vă abateţi de pe şoselele principale, aşa cum făcut noi, riscaţi să daţi de drumuri înguste, nemarcate şi cu denivelări sau crăpături în asfalt. Noi am păţit asta la Gialtra, un sat aflat între Loutra Edipsou şi Agios Georgios, unde ne-am trezit cu un autocar în faţă care făcea manevre ca să încapă pe străduţe: şoferul a băgat în marşarier, a răsucit volanul ba în stânga, ba în dreapta, ca să nu intre cu vehiculul în case. Totul în aclamaţiile şi cu ajutorul neprecupeţit al localnicilor. Circotecă! După ce că şoseaua era plină de gropi, a trebuit să-l aşteptăm să iasă din sat şi să rulăm apoi cu 20 km pe oră până ce am ajuns la o porţiunea mai lată de şosea, unde am depăşit autocarul.

Acum, că sper că am lămurit chestiunea cu transportul, voi încerca să vă prezint, cât mai succint, câteva informaţii legate de insulă.

Evia sau Eubea/Eubeea este a doua insulă ca mărime din Grecia, după Creta. Are 4.176 kmp şi o populaţie de 218.000 de locuitori. Se prezintă ca o fâşie de pământ lungă de 175 km şi cu lăţimi cuprinse între 6 şi 45 km. De ce e important acest aspect? Pentru că de pe şoseaua principală veţi zări indicatoare către plaje şi în stânga şi în dreapta. Faptul că indicatoarele astea rutiere nu sunt urmate şi de şosele mă face să cred că e vorba de cărări de bătut cu pasul, ceea ce nu mă miră, pentru că în afara staţiunilor de pe malul mării, drumeţiile montane sunt la loc de cinste în oferta turistică a insulei (se fac şi trasee cu ghizi).

Vă spuneam că Evia este un ţinut muntos. Cea mai mare înălţime – 1.745 m – o atinge vârful Dirfys. Mare parte din ţărm este stâncos şi fără plaje, dar şi dantelat, aşa că la tot pasul veţi da peste golfuri de o frumuseţe extraordinară, în care stau ancorate iahturi şi bărci pescăreşti. În unele golfuri s-au dezvoltat staţiuni de vară precum Neos Pirgos, Orei sau încântătorul Agios Georgios, la care mi-a rămas inima. În altele există doar 2-3 pensiuni având în faţă o plajă amenajată cu şezlonguri şi umbrele, locuri tocmai bune pentru amatorii de solitudine. Multe plaje sunt cu pietre sau pietricele amestecate cu nisip. Dacă preferinţele voastre se îndreaptă exclusiv către plajele nisipoase, puteţi alege dintre Orfei, Pefki, chiar şi Neos Pirgos etc. Acestea sunt staţiuni în toată puterea cuvântului, cu toată infrastructura necesară: hoteluri şi vile, magazine de toate felurile, taverne şi cafenele, plaje amenajate. După cum veţi observa, toate sunt situate în partea de nord a insulei, cea mai dezvoltată din punct de vedere turistic.

Lor cred că ar trebui să li se adauge şi Nea Artaki, cea mai animată staţiune din cele prin care am trecut noi şi singura aglomerată în a doua jumătate a lui septembrie, probabil şi din cauza apropierii de Halkida. Cu alte cuvinte, dacă veţi studia cu atenţie ofertele şi informaţiile de pe site-uri, e imposibil, cred eu, să nu găsiţi un loc de cazare pe placul vostru, fie un sat-staţiune mai mare, mai plin de lume şi dotat cu toate facilităţile, fie un loc izolat, în care să vă puteţi odihni în voie. Oriunde aţi ajunge însă, pe o plajă cu pietre sau cu nisip, apa mării este foarte curată.

Altfel, farmecul Eviei rezidă, în opinia mea, în atmosfera liniştită, relaxată, mai degrabă rurală decât urban-cosmopolită. Peisajele, cu combinaţia minunată de munţi împăduriţi cu ţărmurile mării şi mai ales cu golfuleţele cu apă crstalină, induc o stare de calm, de bucurie interioară. Din satele pitoreşti cocoţate pe culmile de deal până la aşezările pescăreşti de pe malul mării, totul îndeamnă la meditaţie, la contemplaţie. Aici veţi putea cunoaşte o părticică de Grecie mai autentică, mai adevărată, veţi savura mai bine decât în multe alte părţi atmosfera tipic grecească.

În plus, faptul că insula nu este (încă) prea cotropită de turişti exclude posibilitatea întâlnirii cu vizitatori zgomotoşi, puşi pe distracţii până târziu în noapte. Dacă nu ar fi aşa de departe, necesitând din România o oprire de tranzit (în cazul în care nu se merge cu 2 şoferi sau cu autocarul), aş recomanda-o pentru familiile cu copii.

Mai sunt şi alte avantaje: preţurile rezonabile. Fiind o destinaţie frecventată mai ales de greci, cazarea e mai ieftină decât în multe alte locuri, la taverne veţi putea mânca (şi bea) bine cu mai puţin de 30 de euro două persoane iar bucatele vor fi pregătite aşa cum trebuie, nu la grămadă, aşa cum se întâmplă în multe destinaţii hiperturistice.

Am lăsat la urmă un alt atu al Eviei, despre care voi povesti în amănunt în reviewul dedicat oraşului Loutra Edipsou: prezenţa izvoarelor cu ape termale în partea de nord a insulei, ale căror efecte terapeutice au fost cunoscute încă din antichitate.

Iar dacă nu v-aţi lăsat convinşi de frumuseţea cadrului natural, ruinele oraşului antic Eretria, Halkida cu apeductul său roman, biserica Sf Paraskevi şi clădirile cu influenţe veneţiene şi turceşti, castelul franc de la Ochthonia, mănăstirea Sf David din apropiere de Rovies sau mănăstirea Sf Ioan Rus din Prokopi sunt alte argumente, de data aceasta destinate amatorilor de turism cultural

Evia are de toate şi de la drumurile sparte invocate de poetul eubean Skaribas lucrurile au evoluat mult în bine. Păstrează însă şi acum un aer provincial, poate uşor vetust, dar şi o ambianţă caldă şi primitoare pe care vă invit să o descoperiţi alături de mine în articolele următoare.

Webmaster, rog ataşaţi următoarea ilustraţie video-muzicală: https://www.youtube.com/watch?v=z_2DpBAIgeA

---

VIZUALIZĂRI: 10879 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI