25 de ani de turism, bilanţ la sfârşitul unei etape şi începutul alteia
TIPĂREȘTEConform obiceiului, ca să prezint tabloul complet, o iau de la '48. La 1 ianuarie 1990 am ieşit la pensie pe formula ˝la cerere˝. Împlinisem de curând 55 ani şi aveam peste 35 de ani de muncă, gata îmi ajungeau! Cu mult timp în urmă îmi făcusem planuri de cum vor decurge anii de pensie până spre 2000, ţintă pe care speram s-o ating. Mă vedeam stând la cozi la alimente dimineaţa când salariaţii erau la serviciu, tricotând în parcul Moghioroş, ţinând televizorul deschis pe bulgari până se spunea Leka noșt şi mergând odată pe an într-o staţiune cu bilet pentru pensionari ca să-mi tratez reumatismele.
În tinereţe văzusem multe ţări: a Făgăraşului, a Lăpuşului, a Bârsei cu Dacia 1100, cu cortul şi aragazul polonez de voiaj. În străinătate fusesem o singură dată în ˝URSS- bastion al păcii e!˝, într-o excursie superbă de 22 de zile în mai multe republici. Fusese organizată de institutul în care lucram. Am mers cu turma, adică cu paşaport colectiv în afara căruia nu puteai face un pas, erai un suspect capitalist, duşman şi spion, bun de dus în beciurile miliţiei sovietice. Individual, nu ni s-a aprobat să mergem nicăieri. Subiectul excursiilor în vest sau măcar în ţările socialiste era definitiv încheiat. V-am scris acest plictisitor preambul ca să ştiţi că ˝never say never˝ se aplică în cele mai variate situaţii chiar de nerăsturnat şi la orice vârstă.
Prima ˝ieşire˝ am făcut-o la Paris în 1990, cu o agenţie în vogă pe atunci care ne-a cazat într-o cameră puchinită de 8 mp cu grup sanitar pe coridor, la etajul cinci fără lift şi cu micul dejun compus din cafea sau ceai, o oranjadă şi un croasant dar noi, ieşiţi din ghetou eram super încântaţi. Primul supermarket în care am intrat m-a ameţit la propriu din cauza ambalajelor lucioase iar în Piaţa St. Quentin, îmi venea să mănânc carnea crudă rozalie, nebănuind că vitrinele aveau becuri cu lumină roşie. A urmat Egiptul în 1992. Aici am avut şansa unei excursii de top. Statul român construise hotelul de patru stele Les trois Pyramides din Cairo şi în cadrul unui barter, Egiptul a oferit cazare pentru grupuri de turişti. Tot pe baza acestor schimburi am avut parte de o croazieră elegantă de cinci zile pe Nil. Împreună cu încă trei turişti am luat o hărăbaie de megataxi cu care am străbătut 300 km în deşert până la templul strămutat de la Abu-Simbel.
Până în 2005 când ne-am dotat cu o cameră video şi am putut trece excursiile pe casete, am văzut multe ţări din Europa dar majoritatea fotografiilor sunt cu eu, el sau amândoi în prim plan, pe atunci necunoscând importanţa cadrului înconjurător. Am regretat că în excursia Anglia-Scoţia (1998) nu am stat mai mult la Londra pentru că Scoţia făcută cu un ghid slab nu m-a fascinat. Trei castele depărtate unul de altul în care câte o ghidă-babetă îmbrăcată în kilt ne arăta că de după perdea apare noapte de noapte the ghost şi încolo, peisaje cam ca la Breaza noastră, să mă ierte fanii. Cu totul altfel am savurat Londra şi împrejurimile, când în 2009 am vizitat-o de capul nostru. Din excursiile memorabile sunt de reţinut Mexicul 1998 şi Tailanda 1997.
În Mexic am zburat cu British Airways, în care era interzis fumatul, noi în acel timp fiind fumători înrăiţi. Până la Heathrow treacă-meargă fără ţigări dar zborul Londra-Mexico City de 11 ore ne-a pus la grea încercare. Singura soluţie a fost să cerem stewardesei doi ori doi tărie după care am adormit buştean. Şi spre Tailanda (oprire la Dubai) drumul a fost lung dar la coada avionului se permitea să fumezi, vai de plămânii celorlalţi!.
În Malta în 2003 ne-am lăsat de fumat. Aveam la activ câte cincizeci de ani de afumat, eu un pachet pe zi, soţul unul şi jumătate. N-aş fi crezut niciodată că e atât de uşor, iată au trecut 12 ani. Primul tur al Italiei ca şi al Greciei le-am făcut cu copiii pentru că soţul mai lucra. M-am pierdut de ei în Pompei, am rămas singură printre ruine, ei crezuseră că sunt la autocar, bref! se făcuse noapte şi ultima soluţie a fost să iau singură trenul spre Neapole. Noroc că doar cu câteva minute înainte de a mă urca în tren (aveam numai cartea de vizită a hotelului dar habar n-aveam cum se ajungea la el şi nici italiana nu ştiam), au apărut în gară ginerele şi ghidul excursiei. În Israel în 2000 de Paşte am făcut un pelerinaj organizat de preotul unei parohii care ne-a fost şi ghid. Apropiindu-mă de 70 de ani, de prin 2002 am început să am probleme cu genunchii, dureri din ce în ce mai puternice şi mers legănat şi greoi Am încercat toate soluţiile paleative de la foi de varză zdrobite puse pe articulaţii, antiinflamatoare luate cu pumnul, infiltraţii şi fizioterapie, aproape nimic nu mă ajuta.
Japonia am vizitat-o în 2006 într-un Aprilie când cireşii erau în floare. Pot să spun că mă simţeam în largul meu pentru că mai toate japonezele bătrâne suferă de gonartroză şi merg legănat ca raţele. La Osaka fusesem cazaţi la etajul 37 al unui hotel de 60 niveluri şi într-o noapte ne-au zgâlţâit două cutremure cred că de vreo 6 grade Richter. Am vizitat Kobe în care cutremurul din 1995 a distrus 250000 locuinţe dar în zece ani oraşul s-a refăcut din temelii. M-a cutremurat memorialul de la Hiroshima.
La New York (2007) am vizitat statuia Libertăţii, ground zero în care nu începuse reconstrucţia şi un planetariu cu efecte audio-vitzuale atât de perfecte încât am sărit de pe scaun. Eu ca eu, dar soţul? La Washington la cimitirul Arlington am văzut mormântul lui Kennedy. În scurtele perioade de acalmie ale durerilor de genunchi plecam în excursii la început cu un baston, apoi, în ultimii doi ani cu două beţe de tracking (zi-le dom´le cârje!) de care eram foarte mândră. Cu ele cred că toată lumea a fost invidioasă pe mine când în 2010 am urcat pe Etna (3330).
Am mai fost şi în Alpi în 2006 la Aiguille du Midi (3840 m) sau Jungfraujock - Top of Europe (4158 m). Staţi nu săriţi, am urcat cu mijloace mecanizate nu ca în tinereţe cu rucsacul în spate în Făgăraş, Retezat sau Piatra Craiului. După nouă ani de suferinţă cu genunchii, în 2011 am hotărât să-mi fac două operaţii riscante de protezare a genunchilor. Cred că nici cel mai mare ortoped din Anglia sau America nu ar fi putut realiza operaţii atât de perfecte ca profesorul de la Spitalul de Urgenţă. După câteva luni am continuat excursiile.
Ca eleganţă şi confort trebuie să amintesc croaziera pe Mediterană cu Splendida în dec. 2012, acceptabilă ca preţ, pe care am făcut-o cu sprijinul lui Cornel şi Andox. Trebuie să spun că în afară de cele două-trei destinaţii exotice care au costat destul de mult în rest am făcut excursii ieftine sau de preţ mediu. Am apelat la excursii pentru seniori până ce crescând solicitarea s-au deteriorat serviciile.
Dacă sejurul pe Costa del Sol a fost reuşit, în următoarele Costa Brava, Coasta de Azur, Coasta Amalfitană ne-au ciupit fie la cazarea foarte izolată şi peste mână, fie la programul anunţat sau la ghidul slab pregătit. Căpătând oarece experienţă turistică am început să mergem pe cont propriu reţinând din timp cazarea la hoteluri de 2-3 stele aşezate la o gură de metrou şi cu bilete de avion la curse low-cost, care în câteva cazuri au costat 30-40 eu dus-întors. Nu suntem sensibili la extravaganţe de confort: o cameră curăţică şi un grup sanitar propriu, lift şi mijloace de transport în apropierea hotelului e tot ce-mi doresc de la o cazare. Cât despre mâncare fish and chips sau chips and fish la greu.
Aşa în primăvara anului trecut am stat două săptămâni la Paris deplasându-ne mai mult în afara lui, cu un cost total cât al unei camere într-un hotel de trei stele din Sinaia sau Predeal.Shoping am făcut numai primii ani după ´90 de la Tati din Paris unde marfa pe care o găseai la coş era ieftină ş de calitate. Ulterior pe măsură ce noi esticii am invadat Europa, s-a deteriorat. De ani buni nu mai cumpăr decât jucării ( lego) pentru copii care sunt la fel de scumpe ca la noi dar alte modele.
Am întâlnit pretutindeni români, fie un student care vindea peşte în Malmo, fie o patroană de pizzerie în Acapulco, o îngrijitoare de biserică în Lichtenstein dar cel mai interesant exemplu a fost al celor 22 de cameriste dintr-un hotel din Roma care, în dorul bunicilor de acasă, ne-au răsfăţat cum nu se putea mai bine. Pentru a face turul principalelor oraşe din Germania, în 2012 am apelat din nou la o agenţie pentru că programul era foarte condensat, noaptea şi cazarea.
Tot în 2012 în Croaţia si Muntenegru ne-a plouat şapte zile din şapte aşa că n-am văzut munţii din jurul golfului Kotor iar în Dubrovnik ne alunecau picioarele pe caldarâmul ud. În 2013 după ce ne-am recuperat banii de la o agenţie cunoscută care voia să ne ţepuiască la program, ne-am reţinut o cămăruţă în Istanbul la un hotel ieftin ţinut de un turcaleţ şi am luat avionul pentru o zi în Cappadochia. Cu timpul a început să mă roadă remușcările că nu am mai făcut excursii prin ţară de peste 30 de ani.
În ultimii doi am cuplat mănăstirile din nordul Olteniei cu transalpina şi regiunea Sibiului şi Făgăraşului unde ai ce vedea. Vara trecută am făcut vreo 5000 km în trei reprize numai prin ţară: Moldova, Bucovina, Maramureş, Transilvania cu cetăţi şi castele, munţi şi obcine, bisericuţe de lemn, drumuri alpine şi vestigii arheologice. Doamne ce frumoasă ţară avem! Argumentul cu şoselele proaste nu stă în faţa minunăţiilor ei şi în mare măsură cu mici excepţii, drumurile nu sunt atât de proaste pe cât se spune. Mare păcat, mare pierdere pentru cei cărora nu le vibrează inima străbătând cea mai frumoasă ţară din Europa. Mă refer la relief.
Aproape tot de pe unde am fost în ultimii 25 de ani şi unde am păstrat fotografii acceptabile, am rememorat în cele 250 de reviewuri scrise în aproape cinci ani. Dacă nu ar fi fost Dragoş să mă convingă să mă alătur familiei Afa, dacă nu ar fi fost acest sait turistic de excepţie iniţiat de Cornel şi în care nivelul userilor nu te lasă să-ţi baţi joc de ceea ce scrii, toate aceste amintiri s-ar fi pierdut. Una e să mergi undeva, să faci o sută de poze pe care le uiţi într-un sertar sau în memoria calculatorului şi alta e să te apleci cu atenţie asupra fiecăreia dintre ele, să cauţi informaţii şi să le integrezi în fluxul călătoriei. Nu spun de câştigul pe care-l ai alegând un hotel după recomandările altor useri sau stabilind itinerariul unei excursii după ce s-a scris în reviewuri.
Apreciez enorm reviewurile scrise de greii saitului, cu precizie şi detalii de specialist, apreciez şi pe cele care-ţi dau informaţii strict turistice cum sunt preţul unui bilet de metrou, locuri de parcare, programul muzeelor, scrise într-un stil voit laconic de informare dar apreciez şi urmăresc şi steluţele care au ţâşnit în 2013 şi cărora le prevăd o evoluţie spectaculoasă. Nu citez nume pentru că sunt mulţi şi aş risca omisiuni.Dacă eu ca pensionară nu fac faţă să citesc toate reviewurile de valoare, îmi închipui cât de greu vă este vouă care aveţi multe obligaţii de viaţă.
Anul 2015 dacă ne-o ajuta Dumnezeu să fim sănătoşi, sper să fie un nou început pentru o etapă mai molcomă, mai aşezată, după posibilităţile fizice pe care le vom avea. Mai vrem să vizităm tot Banatu-i fruncea, partea de vest a tării şi cine ştie?poate şi mai departe. ˝Omul propune şi Dumnezeu dispune˝, ˝N-aduce anul ce aduce ceasul˝ ş. a. m. d., călătoria continuă.
Dragii mei copii, profitaţi de tinereţe, de curaj, de dezinvoltură, de limbile străine pe care le cunoaşteţi încă din şcoală, de experienţa turistică începută în anii fragezi ai tinereţii, de informaţiile de care puteţi beneficia la zi, de prietenii sau rudele de afară şi hrăniţi-vă sufletul şi mintea cu drumeţii. În afară de creşterea şi educarea copiilor este cea mai frumoasă investiţie. Drum bun!
Trimis de Michi in 03.01.15 16:37:41
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Frumos bilanț, mama Michi! La mulți ani!!!
Ce înseamnă percepția... mie mi-a părut rău pentru ziua "pierdută" în Londra în defavoarea Scoției, dumneavoastră invers. 
Mi se pare atât de tare că suntem atât de diferiți și totuși atât de... apropiați! Să ne revedem cu bine! 
Rog așteptați...
O activitate turistică de invidiat!
Vă doresc să aveți în continuare cât mai mullte vacanțe reușite! 
Chiar ați fost fumătoare pasionată timp de 50 de ani? 
Nu-mi vine să cred.
@traian. leuca - Nu 50, ci 51 de ani. Am început cu Olt şi Carpaţi. Când am ajuns pe leafă am trecut pe Select (2.70 lei/ pachet), apoi Favorit cu filtru (3 lei). Dar cele chinezeşti Golden Dear? Apoi Assos, Vice Roy. Te-am convins?
Mi-era dor de o scriere @Michi si o pandeam. Chiar si baiatul mei Emi m-a intrebat cum de nu ati postat ceva pe 2015.
Si a venit acest review impresionant cu bilantul Dumneavoastra turistic de invidiat. O perioada '90 - '14 cum nu era de anticipat cu o luna inainte sa iesiti la pensie.
Dar cum bine spuneti "never say never".
De altfel AFA nu ar fi existat daca nu se intorcea lumea noastra romaneasca pe dos in acel decembrie.
Ne-ati imbogatit cu ce ne-ati povestit pe AFA si ne-ati plimbat prin tara si strainatate. Si mai vrem!
Sa aveti un an plin de excursii, asta inseamna implicit si multa sanatate. Si Dumnevoastra si sotului Dumnevoastra.
Va iubim si va respectam.
Si abia astspt sa va cunosc la Cioplea.
Dan
Cunosc o multime de oameni care spun ca daca ai frigiderul plin, traiesti bine... sau ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu.
Ei ar trebui sa citeasca acest articol, sa inteleaga ce inseamna sa TRAIESTI cu adevarat.
@Michi - M-ați convins. Le știu pe toate... arzăle-ar focul.
@marius gaudi -
”Cunosc o multime de oameni care spun ca daca ai frigiderul plin, traiesti bine
Așa este, numai că el trebuie să fie plin cu legume și fructe. 
@Michi: Un adevarat "manifest turistic", demn de un adevarat titan al site-ului! Nu ar trebui citit doar de userii AFA, ci tiparit si pus pe toate zidurile, imprastiat din avioane, difuzat la tv in loc de reclame publicitare!
@crismis - Hai măi, mai taie puţin coada vulpii! Am vrut să vă transmit numai că nu-ţi poţi bate viitorul în cuie şi oricând poţi avea surprize.
@Michi: Daca n-as cunoaste o gramada de "cazuri"... Nu mai departe decat mama mea. E mama pe care o iubesc ca pe ochii din cap, dar... Dupa ce a iesit la pensie, s-a complacut in a sta din ce in ce mai mult in casa, pe motiv (real) ca " nu pot sa merg, ma dor genunchii". Desi toata lumea a avertizat-o ca articulatiile "trebuie sa fie unse" ca sa functioneze si ca, daca nu se straduieste sa mearga, genunchii or s-o doara tot mai tare, mama a continuat sa stea... pana cand chiar n-a mai putut face un pas fara ca acesta sa nu insemne un adevarat chin.
"Umblaretul" casei era tata, care facea toate cumparaturile, platea datoriile, mergea la doctori sa ia retetele pt amandoi... pana in urma cu 2 ani, cand s-a prapadit oarecum pe neasteptate si biata mama s-a trezit deodata cu adevarat fara picioare...
Eu stau in Galati, dumneaei in Ploiesti, eu as vrea sa vina sa locuiasca la noi, dansa vrea (ceea ce e de inteles) sa stea in casa in care a trait o viata intreaga... dar e greu pt toata lumea, se ajuta cu vecinii, cu putinele rude pe care le mai are prin preajma...
De aceea nu cred ca exagerez cand spun (si nu sunt singura, stiu asta) ca sunteti, cu adevarat, un exemplu si ca acest review ar trebui sa fie lectura obligatorie pt toate persoanele de cel putin 60 de ani.
@Michi - Avem o matusa din partea sotului care are 72 de ani si pe care o stiu pe drumuri. Au lucrat la CFR, s-au plimbat foarte mult si fac lucrul acesta si acum. Pot sa vorbesc cu ei astazi si sa-mi spuna ca “sunt bine, prin casa” si sa sun maine sa-i gasesc pe drum spre Alba Iulia, sau Durau, sau Austria, Elvetia…... S-a intamplat de multe ori, sa se hotarasca de azi pe maine ca pleaca. Ea ne "bate la cap" permanent sa ne plimbam cat putem, sa nu ratam si sa nu amanam nimic. Eu zic ca nu avem nevoie neaparat de un imbold pentru ca si noi suntem plimbareti, cel putin la fel de mult ca si ei si daca unul zice “hai”, celalalt este cu mana pe clanta. Numai ca eu am o problema serioasa cu avionul peste care nu prea pot sa trec. Am facut aproape doua sute de mii de km cu masina in toti anii dupa revolutie, prin Europa, Turcia si prin tara. Mi-am exasperat sotul, prietenii, am ajuns la psiholog, dar fara succes (am avut senzatia ca nu ma poate ajuta cu nimic si ca nu-mi spunea nimic din ceea ce eu teoretic stiam). In principiu, cunosc cauza si oricate sfaturi am primit, n-a contat pana nu a venit de la mine. Si probabil, doar cine a avut o fobie poate intelege. Asa ca, am inceput sa fac terapie singura, sa citesc carti si sa-mi repet ani de zile ca voi zbura. Am facut-o prima oara, acum 3 ani, la Paris. A trebuit sa mearga toata gasca cu mine, la fel s-a intamplat la Roma iar in martie mergem la Barcelona, si la fel suntem multi doar pentru ca eu nu pot sa zbor singura. Am scris ditamai povestea cand eu voiam sa va intreb doar: cum faceti, doamna, cu avionul de va e usor?
@Aurici - Nu, cu avionul nu am absolut nimic, nici frică, nici rău. În schimb am rău de înălţime şi dacă vreau să privesc de la marginea unei prăpăstii în jos trebuie să stau pe burtă, altfel ˝ mă trage˝ iar pe o punte, chiar de 20 cm înălţime trebuie să mă ţină soţul măcar de un deget, altfel cad.
@Mama Michi - Știu că o să sune siropos ceea ce urmează da' nu-i bai, nu mă sperii: tocmai citii un rezumat fantastic plin de aventuri turistice, un pachet complet pe care mulți oameni nu-l pot realiza într-o viață, dar'mi-te în "doar" 25 de ani!
Am spus-o și cu alte ocazii (vorba lui Gică Hagi ) Dvs împreună cu Domnul Rilă sunteți modele de globetrotteri pentru mine unul, această pasiune + felul de a fi, extrem de pozitivi și deschiși, fiind elementele de bază ale ideii "călătoria este destinația".
Gata cu siropurile... vă doresc un AN 2015 magnific și mă înclin!!!
@Michi - Tot respectul pentru tenacitatea cu care v-aţi urmat visul de a vedea lumea la o vârstă la care alţii se mulţumesc să stea în casă şi să depene (eventual) amintiri. Bucuria cu care descrieţi locurile pe unde aţi fost este contagioasă şi sper ca "microbul" călătoriilor să-i prindă pe cât mai mulţi. Mă regăsesc cu amuzament în câteva din episoadele relatate - în excursia în URSS pe care am făcut-o în 1988 sau în croaziera pe Nil şi cazarea la hotelul Les Trois Pyramides din Cairo, dar şi în povestea cu fumatul, eu continuând însă să fiu o fumătoare înrăită, cu 40 de ani la activ. Dar mai ales mă regăsesc în îndemnul, pe care l-am adresat şi eu pe AFA celor tineri, de a-şi "hrăni sufletul şi inima cu drumeţii".
Vă doresc sănătate şi la cât mai multe călătorii şi articole!
Mama Michi, ati inceput anul furtunos, cu o poveste incredibila, cu o rememorare dulce a unor amintiri dragi. Aveti un palmares de excursii fantastic si o dorinta de a calatori cum putini se pot lauda ca au. Ceea ce ramane cu adevarat in urma unei vieti, sunt memoriile, amintirile care te tin treaz la ceas de seara, povestile adevarate pe care le poti spune nepotilor. Cred ca noi, toti membrii AFA, incercam de fapt sa tinem vii aceste memorii, scriindu-le cat mai frumos si mai detaliat pentru a nu se pierde undeva in negura gandurilor de zi cu zi. De fiecare data cand avem putin timp rememoram toate aceste amintiri, iar inceputul unui nou an este perioada perfecta pentru asta. Multumim Mama Michi pentru ca existati!
buna dimineata @all LA MULTI ANI si multe calatorii frumoase.
Dna Michi promit ca la Predeal sa vin cu palaria pentru a o scoate in fata dvs., acum iarna e mai greu cu... caciula Sunteti speciala. Multumesc pentru toate rew. scrise pe acest sait.
Eu am 23 de ani, lacrimi în ochi și un nou motiv de a trăi mult și frumos: doamnă, când mă fac MARE, vreau să fiu ca dumneavoastră!
Multă sănătate și călătorii în doi până la adânci bătrâneți (se pare că acum sunteți în floarea vârstei) !
@Michi - Mai târziu, am deschis şi eu calculatorul şi ce văd? Doamna Michi deapănă din nou amintiri, iar noi, ca nişte copilaşi cuminţi, ne aşezăm în jurul ei şi-i ascultăm destăinuirea. Un nou bilanţ, un nou lung şi frumos şir de amintiri.
Am mai spus-o şi o voi mai spune ori de câte ori voi avea ocazia. Sunteţi un exemplu pentru noi. Mulţi dintre noi dorim să ajungem la anii dumneavoastră, cu un asemenea tonus şi cu un sac atât de plin cu amintiri din călătorii frumoase, gata să le împărtăşim şi altora.
Vă mulţumim pentru tot! Aşteptăm întâlnirea de la Predeal unde vă vom sărbători şi unde dumneavoastră veţi fi regina balului.
@Michi - Acest review (mai bine zis eseu, pentru ca ar fi prea putin pentru o asemenea depanare) m-a emotionat pana la lacrimi, gandindu-ma ca sunteti cam de-o varsta cu mama mea, insa, aproape, de neatins de altcineva! E prea putin spus impresionant, e de-a dreptul patrunzator! Felicitari si la cat mai multe si mai frumoase vacante!
@iulianic - dacă e să restabilim valorile, regina saitului eşti tu, for ever.
@Michi - foarte frumos acest bilant!
Noi, cele trei gratii ale acestui site, ei ne-au "pecetluit", simtim la fel dar eu, iar am ramas de caruta! Mi-ati luat suflul si discret m-am dus sa ma asez. Imi sunteti atat de dragi si va respect atat de mult...
La multi ani cu sanatate si cu multe bucurii!
La multi ani si la cat mai multe calatorii si pentru noi rew.
Va multumesc pentru acest bilant al calatoriilor dvs.
Doamne cat imi place.
Sunt duoa prima zi de munca a acestui an si deja ma gandesc la vacanta.
La Predeal (pentru mine este prima intilnire AFA) d-abia astept sa cunosc familia AFA si sa va cunosc.
Va doresc multa sanatate si cat mai multe calatorii.
Acest review este un studiu de caz pentru mine, mai ales că anul acesta împlinesc 58 de ani, vârstă apropiată de începuturile dumneavoastră în călătoriile externe.
Sunteţi un exemplu şi ne faceţi să ne gândim deja la altă vacanţă deşi am fost plecaţi în Thailanda şi în Singapore.
La mulţi ani cu sănătate şi cât mai multe excursii!
@Michi - Fara cuvinte! O adevarata lectie de viata si nu numai! Un imbold de a nu spune niciodata - niciodata! Multa sanatate d-vostra si sotului d-voastra si la cat mai multe astfel de lectii pentru noi toti!
@Michi -
Sunteti una din doamnele pe care le admir si le respect cel mai mult! Va citesc cu mare drag articolele si nu incetati sa ma uimiti si sa imi ungeti sufletul!
IMPRESIONANT!!!
Cu parere de rau spun ca nu am apucat sa citesc toate postarile dumneavostra precum si ale altor "grei" ai acestui site deoarece... scuze exista destule asa ca nu le insiram ))
Isa tot ce am citit pana acum mi-a placut foarte mult.
Trebuie sa ai un dar pentru a povesti ceea ce vezi asa cum o faceti dumneavoastra.
Eu, din pacate, ma incadrez in categoria celor care prezinta strict informatiile utile (obiective, bilete de metrou, etc )) deoarece consider ca si acestea sunt de folos cuiva, dar sincer mi-ar placea mult sa stiu sa spun si "povesti".
Cand am citit cate locuri ati vazut in ultimii ani, pot spune ca am inceput sa va invidiez (in sensul bun al cuvantului). VREAU SI EU... Sper din tot sufletul ca voi apuca si eu sa vad cel putin atatea locuri cate ati vazut dumneavoastra si sper de asemenea ca ma vor tine bateriile la fel de mult.
Abia astept sa va cunosc si personal la intalnirea de la Predeal.
Va doresc multa sanatate, multi ani si multe obiective de vizitat de acum inainte.
@Michi - Vai, cat de mult mi-a placut ce ati scris! Va doresc multa, multa sanatate si toate cele bune!
@mama Michi, Recunosc ca nu am citit toate review-urile de pe AFA, dar mi-am propus sa o fac. Sunt multe destinatii care ma intereseaza si despre care am aflat "cu ce se mananca" de aici. Numai acum am ajuns din intamplare la acest review al dvs si tare mult mi-a placut ce ati scris. Au fost alte vremuri si o buna parte din ele le-am prins si eu dar eu am fost ingradita sa circul prea mult datorita meseriei pe care am avut-o. Numai dupa revolutie am inceput sa imi pun in practica ce mi-as fi dorit, adica sa cunosc lumea si sa ma bucur de fiecare loc deosebit cunoscut. Aveam o sora in Italia si imediat dupa 1989 am ajuns la ea si atunci am vazut Milano, Florenta, Rimini, Venetia. Am fost impresionata de ceea ce gaseam acolo locuri pe care le stiam din cartile de istorie si geografie. Tin minte ca am fost cu baiatul meu care avea 6 ani si am ajuns la Stazione Centrale din Milano. Am fost pur si simplu ametiti de aranjamentele de Craciun din gara cu Nasterea lui Isus (noi care ne-am botezat copii pe furis sa nu afle mai marii nostrii si faceam pom de Craciun sa nu stie nimeni), de beculete, de mirosul de prajituri. Apoi peste cativa ani am plecat cu sotul meu si cei doi copii in Grecia. A fost o vacanta reusita. Apropo de fumat, imi aduc aminte ca la o calatorie in Italia in avion pe dreapta erau nefumatorii si pe stanga erau fumatorii iar noi doi eram fumatori la greu asa ca zborul a fost o "incantare". Din pacate nu se intampla doar ce ne dorim si cum jumatatea mea s-a dus in locul in care vom ajunge cu totii, (speram cat mai tarziu), si ani de zile am avut doar o pasiune: sa imi cresc copii. Am mai avut ocazii sa vizitez apoi Monaco, Nisa, San Remo. Cand copii s-au facut mari si au plecat in lumea larga am ajuns sa ii vizitez, si cu ocazia asta am vazut Elvetia, nordul Italiei, San Marino, Scotia, mai apoi Roma, croaziera in Mediterana.
Sunt impresionata de energia de care dati dovada de implicare, de bucuria cu care povestiti. Am avut onoarea si bucuria sa va cunosc la Predeal si am invatat multe de la dvs. As fi vrut sa fie timp sa ascult povestirile dvs si ale d-lui Rila despre locurile pe care le-ati vazut dar cum timpul a fost scurt si era atat lume care va cunostea si vorbea cu dvs, sau care dorea sa va cunoasca, mi s-a parut lipsit de tact sa va provoc la povestiri. Voi iesi in curand si eu la pensie si mi-am propus sa vizitez tot ce pot dar eu am doua handicapuri cu care ma confrunt si nu pot face prea multe: nu stiu engleza (in scoala doar am facut rusa) si nu pot merge singura neavand o persoana apropiata cu care sa schimb impresii intr-o calatorie. Am avut onoarea sa stau la cea mai premiata masa unde am cunoscut greii comunitatii: Dvs, Doina Grecu, Iulianic, Msnd si cand m-am intors acasa am inceput sa citesc cam tot ce au scris. Am inteles de ce sunteti atat de apreciati si de premiati. De la D-na Doina am invatat ca poti face calatorii si singur, doar sa vrei. Eu va doresc sa aveti aceiasi putere si energie si sa vedeti tot ce va mai doriti. Mi-a placut la premierea de la Predeal partea cu " sa aveti tot timpul un hobby".
Sper sa mai am ocazia sa va vad poate la urmatoarele intalniri AFA unde mi-am propus sa nu lipsesc. Sunteti o persoana speciala. Multa sanatate va doresc in continuare.
@koko48 - Îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, cam exagerate dar sigur că mă flatează. Nici eu nu vorbesc engleza deşi pot traduce cam tot ce se scrie, este într-adevăr un handicap dar poţi să-ţi iei un ghid de conversaţie că doar nu trebuie să-l comentezi pe Shakespeare. Eu mă bazez pe Rilă. Deasemeni, mai sunt doamne pe AFA care călătoresc singure şi ar fi bucuroase de companie mai ales că eşti o persoană liniştită şi distinsă. Acum patru zile ne-am întors dintr-un sejur în Grecia cu autocarul (am scris un review) şi acolo erau cel puţin 10-12 doamne singure care au ales să nu stea acasă de Paşte. Dacă vrei, ai să găseşti o companie potrivită.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Al 800-lea review, retrospectivă — scris în 03.03.24 de Michi din BUCURESTI
- Nov.2023 'Bostaniada', turismul si viitorul — scris în 19.11.23 de dorgo din TâRGU MUREș
- Sep.2023 Departe de casă — scris în 28.09.23 de AZE din SIBIU
- Jul.2023 [Nume-Agenție], tepari de profesie!!! — scris în 04.08.23 de ux130143 din PITEşTI
- Jun.2023 1. File din istoria României oglindite în excursii — scris în 23.06.23 de Michi din BUCURESTI
- Jun.2023 Info utile despre zborurile charter — ar trebui să figureze în cultura turistică minimală, dar nu sunt, în (prea) multe cazuri — scris în 15.06.23 de tm67bru din TIMIșOARA
- Jun.2023 Suflet de călător — scris în 10.06.23 de robert din BUCURESTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată