Mic loc de odihnă

TIPĂREȘTE

Mic loc de odihnă

Am trecut zilele acestea a nu știu câta oară pe lângă un colțișor de București, la câțiva pași de Piața Romană, un loc de odihnă pentru trecătorii grăbiți ori pentru turiștii obosiți de fuga între obiective.

Pornind din Piața Romană pe Bulevardul Dacia, spre Calea Victoriei, la jumătatea distanței, lângă clădirea fostului Muzeu al Literaturii Române (exilat acum în subsolurile Casei Presei Libere) găsim un mic și cochet parc. Este vorba despre Parcul Ion I. C. Brătianu, un parc puțin cunoscut. De altfel, dimensiunea lui e mică, reprezintă doar un punct verde pe harta capitalei.

De pe B-dul Dacia ne apare în față ai întâi suprafața placată cu marmură în centrul căreia se află statuia marelui om politic Ion I. C. Brătianu. Statuia a fost comandată de soția lui Brătianu și este opera sculptorului croat Ivan Mestrovic, fiind dezvelită în anul 1938. Pe un fundament de beton armat placat cu marmură neagră se află plasat monumentul realizat dintr-un monolit de granit gri-închis adus din Herțegovina. Amplasamentul original era în curtea casei familiei Brătianu din apropiere. Comuniștii vor exila la Mogoșoaia ansamblul statuar, care își va regăsi demnitatea abia în 1991, când a fost adus pe poziția de azi.

Micul parc este un loc intim, plin de verdeață, străbătut de o alee centrală și străjuit de o mulțime de brazi și arbori ce asigură pe timpul verii răcoarea atât de necesară celor ce se opresc pe cele câteva bănci.

De fapt parcul actual reprezintă fosta grădină a casei lui Ionel Brătianu ce se află în capătul parcului. Casa, monument istoric, este proiectată de arhitectul Petre Antonescu, ținând cont și de indicațiile lui Brătianu, și executată de inginerul constructor Hugo Schmiedigen. Imobilul inițial a suferit mai multe modificări și adăugiri devenind un adevărat palat. Grădina, amenajată chiar de d-na Elisa Brătianu, a fost deschisă publicului în 1937, atunci când s-a dezvelit și statuia. Corpul central al clădirii are în partea din spate, ce dă în parc, un balcon impunător, sprijinit de coloane, și o scară ce coboară în grădină cu balustrade frumos sculptate în piatră. Privită din față, dinspre Biserica Amzei clădirea în stil neoromânesc este o adevărată bijuterie arhitectonică.

În 1927 Ion I. C. Brătianu moare, iar în anul următor soția sa întemeiază în clădirea familiei Așezămintele Culturale Brătianu. Aici au avut loc numeroase evenimente culturale, conferințe și s-au pus bazele unei mari biblioteci. Instituția a fost condusă până în 1947 de profesorul George Fotino. În acel an Elisa Brătianu a donat clădirea Academiei Române pentru a păstra destinația așezământului cultural. Până în 2011 acolo au fost Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Naționale a României. Din păcate acum mare parte din clădire se află într-o stare de degradare accentuată.

Parcul, în care tinerii se opresc uneori pe o bancă pentru a-și șopti vorbe frumoase, ori bătrânii citesc un ziar, reprezintă un punct de recreere în apropierea zonei centrale. Am admirat de fiecare dată fațada impunătoarei clădiri și coloana ce împodobește fosta grădină a Brătienilor.

P. S. Fotografiile sunt din anul 2011, dar am trecut de zeci de ori pe lângă parc, ultima dată acum în noiembrie.

---

VIZUALIZĂRI: 2621 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI