ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 30.09.2010
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 03.06.09
STATUS: GOLD
DATE SEJUR
SEP-2010
DURATA: 1 zile
familie cu copii
PREȚ 12 ?
FĂRĂ transport
"ECHIPA" A INCLUS:
2 AD. + 1 COPII -- v: 5

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Casa memorială George Enescu

Enescu: unul dintre stalpii de Aer de care se reazema respiratia acestui Neam!

Ilustrație video-muzicală

George Enescu - Rapsodia Romana in D op. 11, nr. 2
TIPĂREȘTE

Voi incerca sa nu fiu ironica, dar sincer nu-mi iese, cred ca nici nu fac eforturi prea mari, simt AFA ca o mare orchestra, iar la pupitru, cu bagheta magica e Cornel, iar noi in plutonul marii orchestre, incercam din cand in cand cate un solo, mai reusit sau mai putin reusit! Altii mai putini virtuosi dar cu ambitii marii, mai falseaza crezand ca-l vor impresiona pe Maestro, altii au facut-o deja, dupa cateva portative bine executate si-au castigat locul din fata reflectoarelor, lumina e pe ei acum, cateodata isi mai uita partiturile acasa si canta din amintiri... pentru unii e pasiune, pentru altii ambitie... pentru mine, ce e? ! De ce scriu? ! Pe cine incurc? ! Cand am oarece intrebari retorice, “providenta” imi trimite, asa din cand in cand niste indemnuri de la cei virtuosi, ca sa scriu pana la caderea cortinei, pentru aplauzele finale!

...

Am avut o mica vacanta de neuitat, despre care voi incepe sa scriu pe rand, pentru ca mi se par locurile pe care le-am vazut incarcate, puternic de istorie si cultura. Sunt locatii mai mult sau mai putin cunoscute de noi, de la noi... din tara.

Nu sunt o melomana dar apreciez si ascult cu mare placere opera, opereta.

O zi prin Sinaia, cine nu stie Sinaia... Mai e ceva de zis despre Sinaia... la cate s-au scris aici... cred ca da... daca si eu incer acum...

Am descoperit cu mare placere, usor-usor ca se pot face schimbari, in bine.

Am gasit peste tot indicatoare, ce te indruma catre Cumpatu (cartier rezidential, aristocrat pot spune chiar, al Sinaiei), la casa memoriala a marelui Enescu.

Luni, ca mai in toate muzeele, este inchis, programul e de la 10-17, de marti-duminica. Biletul costa 6 lei/ adult, 3 lei copii (mai mari de 6 ani) si studenti, pensionari 1.5 lei...

O alee pietruita, sub forma literei Y, te duce catre Vila Luminis, de-o parte si de alta... brazi seculari, aliniati, exact ca membrii unei orchestre ce asteapta ca bagheta magica sa-i faca sa vibreze (era un fosnet minunat din cauza adierii calde de toamna). In fata vilei, un mic rond cu gazon si cateva floricele. In stanga, o sculptura din bronz, bust al lui George Enescu, pe un postament de marmura alba.

Exteriorul casei e foarte simplu, dand impresia, unui conac vechi boieresc, romanesc, cu o cula mare brancoveneasca (terasa), vopsit cu var alb care sa lumineze “Luminisul” aducator de liniste si revigorant pentru Enescu... Intram, ne incaltam cu botosi de pasla, primim audioghiduri (care suplinesc ghidul, din lipsa de fonduri, ) dar care sunt exceptionale, au detalii despre fiecare incapere, despre fiecare obiect din casa artistului. Peretii sunt si la interior albi, tocaria toata e masiva vopsita in negru, dandu-i sobrietatea cuvenita casei, impunand respect cuvenit. Sunt cateva trepte de urcat, peretii litografii stilizate cu marele nostru artist. Muzica e in surdina si ne invaluie de pretudindeni placut, imi simt cum pielea mi se furnica... Rapsodia romana...

Si acum cand scriu ma incearca o mare emotie dar si o mare revolta! L-am pretuit, oare? ! Copii nostri stiu cine este? !

Imi vine in minte povestea tulburatoare de dragoste a lui George Enescu...

O parte din voi, ma vor acuza, ca vreau sa par desteapta, nu sunt si nici nu vreau sa etapez in niciun fel... dar simt ca trebuie sa-i aduc si eu prinosul meu de recunostiinta, caci, datorita lui ma simt: mai romanca decat sunt, mai buna decat sunt si mai curata decat pot fi!

S-a nascut la Liveni, Botosani (pe vremea mea aflam asta prin clasa a III- a, datorita manualului de muzica)... la patru ani incepea sa scartie la o vioara, de jucarie pe care o primise in dar, de Craciun si pe care a aruncat-o pentru ca nu era ce-si dorise, la 5 ani deja apare in primul sau concert, pasii sai de inceput ii sunt indrumati de parinti, acestia intelegand ca au un copil deosebit, il duc la o auditie marelelui muzicolog Eduard Claudella. Cu acesta incepe studii despre compozitie. De la 7 ani, pana pe la 13, il gasim la Viena, studiind la conservatorul renumit de aici... Aici publicul si presa vieneza ii sunt la picioare, copilului de nici 13 ani... care la absolvire primeste medalia de argint.

Isi desavarseste studiile la Conservatorul din Paris... pana pe la 18 ani... Statul roman prin Ministrul Instructiunii Publice, Petre Poni, ii acorda o bursa de 3000 de franci pe an, pentru studia la Paris (clasele de vioara si compozitie).

Coplesise, deja Parisul, cu Poema Romana... considerandu-l de la Mozard incoace, cel mai valoros muzician.

In tara Regina Elisabeta (Carmen Sylva) mare iubitoare de arta, reuseste in urma”disputei” cu Martha Bibescu, sa-l aduca invitat constant al seratelor ei muzicale de la Palat, fie in Bucuresti fie la Sinaia. Micul Jurjac se transformase in Pynx.

Enescu isi intalneste, la una din aceste serate de la Sinaia, dragostea vietii lui... una din femeile fatale ale vremii, una din cele trei “M” (minuni, zic eu, ale vremii) cum erau numite in epoca... Maruca Cantacuzino, nora Nababului despre care am scris aici.

Celelalte doua sunt: Martha Bibescu (castelana de la Mogosoaia) de care tocmai aminteam si nu cea din urma Maria Principesa mostenitoare. Erau prietene sau rivale? ! Doar ele stiu...

Se casatoreste tarziu cu ea, hazard poti spune...

Maruca Cantacuzino, o frumoasa si controversata femeie, doamna de companie a Reginei... era constransa intr-un mariaj de fatada, intr-un mariaj in care erau copii la mijloc... Alice si Constantin...

La inceput si-a iubit sotul... cu patima celor 19 ani pe care ii avea la inceputul mariajului... dar mai tarziu dezamagirea tradarii lui, tocmai cu sora ei... a determinat-o sa ce-i ceara sotului separarea... acesta nu a acceptat asa ceva, vremea nu permitea... au continuat acel mariaj de convenienta, era vorba de-o avere prea mare, de nume, de pozitia sociala (Mihail Cantacuzino, Misu, fiul Nababului, era ministrul justitiei...)... si-au acceptat conditia si au mers pe drumuri paralele... Ea fiind deja sub o puternica depresie, tatal ei se sinucise in copilarie... dar si dupa escapadele sotului petrecaret incarca sa depaseasca momentele critice cautandu-si alte orizonturi, calatoreste mult... Se intalneste la Peles cu Enescu, Pynx cum il placea Reginei, sa-l alinte...

Iubirea lor e pasionala si banuitoare de ambele parti, se despart si se regasesc prin toata Europa.

E o poveste ravasitoare care le marcheaza destinele amandorura...

La inceputul anului 1928, in apropiere de Calimanesti, Misu Cantacuzino moare intr-un stupid accident de automobil, era insotit de doua cocote...

Nu renunta la nume de Cantacuzino, acesta conferindu-i inca statutul in societate de Printesa. Dupa succesiune, Alice (casatorita cu printul Sturza), o cantacuzina feroce o deposedeaza de mai toate bunurile, ramandu-i Palatul Cantacuzino (cel din Bucuresti!) si Tescaniul... In anul mortii Printului Misu Cantacuzino il cunoaste pe Nae Ionescu. Isi traieste cei 7 ani fara Enescu, alaturi de Nae Ionescu... bantuiata de multe temeri si probleme existentiale, vede in filozoful Nae Ionescu, o regasire, o completare a framantarilor ei ezoterice... timp in care Enescu sufera si cutreiera prin lume, strangand ropote de aplauze... Dupa despartirea de Nae Ionescu, s-au spus multe, ca si-a dat foc, ca s-a desfigurat cu vitriol, in incercarea de a se sinucide... eu prefer varianta cu crema cosmetica nereusita, care albea tenul... Enescu s-a intors in tara, i-a oblojit ranile si trupesti si sufletesti, a ajutat-o sa se refaca si-a iubit-o la fel de mult ca pana atunci!

Nu sunt in masura sa judec, doar incerc sa schitez, ce-am citit, de mult... si care m-a impresionat foarte tare, o poveste de viata celebra ca si protagonistii ei.

O sa spuneti: e femeie si normal ca e, melodramatica... nu-mi pasa parerea nimanui, scriu pentru mine si pentru cine vrea sa citeasca, cu aceeasi pasiune care am facut-o pana acum!

Casatoria lor consacra un drum lung de plin, de alergari unul catre altul, de renegari si regasiri.

Sensul vietii il definea Enescu astfel: "Cand suntem copii, parintii ne dau un cerc. La maturitate, o femeie ne trece in deget un inel de aur. Mai tarziu, pentru a ne consola ca imbatranim, prietenii buni ne ofera o coroana de laur. Toate sunt jucarii; - toate rotunde - dar jucarii. Nu mi-am dorit decat inelul de aur. "... Nu mai continui cu povestea... se stie ca Enescu a murit departe de tara, si-si odihneste somnul cel etern la Paris, la Pere Lachaise... Maruca ii mai supravietuieste 14 ani, cu amintiri si tristeti... Pe piatra lor funerara scrie atat: “George Enescu si Maruca Enescu, nascuta Rosetti Tescanu”, asta a fost dorinta ei testamentara, esenta vietii ei zbuciumate: ORIGINEA si IUBIREA.

Enescu a cutreierat lumea-n lung si-n lat, aplaudat in toate marile capitale, a fost o celebritate mondiala, perfecta ca interpretare si compozitie: compozitor, violonist, dirijor, pianist...

Este aproape imposibil de scris cateva randuri despre activitatea uluitoare si viata celui mai mare muzician roman!

Un singur lucru putem sa-l facem noi, este sa spunem copiilor nostrii povesti frumoase, despre marii nostri eroi ai neamului... asa poate sintagma conferita lui Enescu de: "compozitor francez de origina romana - Georges Enesco" se va transforma trepta in cel mai mare "compozitor roman" al neamului!

...

Holul principal duce catre camerele de la primul etaj, prima este o camera acces catre sufragerie si catre terasa. Sufrageria este spatioasa si combina mute stiluri: german „Biedermeier", oriental datorita covoarelor de Buhara si tapiseriilor de pe pereti, dar si cel romanesc datorita semineul alb si a ceramicii veche care il impodobeste.

Din sufragerie, se intra in „Salonul de muzica", cate seratele artistice au auzit peretii astia, Doamne!

Aici Enescu dadea recitaluri de pian si vioara, pentru prieteni. „Piesa" care eclipseaza incaperea este pianul „Ybach", iar pe pian sunt pastrate un bust de marmura al compozitorului Wagner si niste partituri, Tristan und Isolde, ...

O scara de lemn „in spirala", te duce la mansarda, bageaca, cum ii placea lui Enescu sa-i spuna, aici se afla odinioara biroul lui Enescu, nu e functionala...

Intram in budoarul Marucai, e cochet si aristocrat... de aici se intra in camerele de baie...

Din holul intunecos si ingust, intram in micul dormitor al Marelui Maestru... sunt coplesita... imi dau lacrimile din nou... Mare Enescu, a dormit aici? ! Pe sofaua asta ingusta si-a ostenit trupul, chnuit de boala? ! Aici e locul unde a “visat” Mare Geniu? ! Incredibil!

Totul e simplu, amintind de camerele vechi de la tara, nu sunt tapiserii scumpe nu sunt brocarduri, nu e nimic din ce-am vazut prin casa, unde sigur este “amprenta” Marucai... pusa peste tot!

Sus, la bageaca, se afla una dintre camerele, preferate de Sir Yehudi Menuhin care, pe la 11 ani a studiat vioara cu Enescu, aici la Sinaia!

Yehudi Menuhin despre George Enescu:

"Enescu va ramane pentru mine Absolutul prin care eu judec pe altii".

“Pentru mine, Enescu va ramane una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete. ”

Intr-o alta camera, este o pianina la care a compus Enescu, tot aici sunt expuse fotografii si documente, obiecte ce-au apartinut Maestrului dar si o partitura, a colosalei operei, Oedip.

Coboram si ne indreptam catre iesire, multumind personalului muzeului, pentru organizare si pentru caldura cu care ne-au primit si ne-au raspuns la multele intrebari... si notite care le-am luat!

Inchei spunand atat (citisem undeva si poate nu redau exact, imi fac mea culpa):

Enescu este “unul dintre stalpii de Aer de care se reazema respiratia acestui Neam! ”

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de catalinalupu in 30.09.10 15:59:22
VIZUALIZĂRI: 3501
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (catalinalupu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 6800 PMA (din 7 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

29 ecouri scrise, până acum

catalinalupu [30.09.10 16:05:16] »

Rog atasarea acestei melodii

http://www.trilulilu.ro/popicarul69/ca3651306b2dfb? playlist=444589

catalinalupu [30.09.10 16:06:54] »

Fotografiile le voi atasa mai tarziu!

presario [30.09.10 16:09:34] »

Foarte bun review-ul, iar "introducerea", asa cum ne-am obisnuit deja, este la fix.

webmasterJr [30.09.10 16:09:46] »

Atasat coloana sonora!

catalinalupu [30.09.10 16:10:38] »

@web, presario: Multumesc!

magdalena [30.09.10 16:17:17] »

Aceste impresii mi-au adus aminte de anii studentiei, cand devoram fiecare spectacol de opera, fiecare concert la Ateneu sau la Sala Radio, cand nu mai erau operete la Teatrul de Opera Ion Dacian si incepusem sa le revad, cand ajunsesem sa merg si de 5 ori pe saptamana la cate un concert, inclusiv in incinta unor sali muzeale...

In acelasi timp, mi-au adus aminte de anii copilariei cand ascultam Enescu si Menuhin la patefonul din lemn de cires de acasa, vechi de 80 de ani, daca nu ma insel, cand ai mei l-au vandut dupa Revolutie cu 5000 de lei si cu care cred ca acum imi cumparam o masina de lux...

Si nu in ultimul rand, imi aduc aminte de frumoasa varsta de 18 ani cand am vazut aceasta casa memoriala, pe vremea aceea oarecum in paragina si in care sufla vantul...

M-ai facut sa imi doresc sa o revad si astept cu bucurie aceasta clipa!

Macar astfel sa il pot retrai pe Enescu, acum cand obligatiile nu mai imi permit bucuria unui concert.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
danaches2003 [30.09.10 16:19:31] »

Eu pe acest site nu citesc decat impresiile legate de unitatile de cazare; celelalte ma cam plictisesc, recunosc, insa ceea ce ati scris dumneavoastra a meritat toata atentia mea! Bravo!

catalinalupu [30.09.10 16:26:00] »

@danaches2003... multumesc!

sandu.53 [30.09.10 16:26:05] »

foarte frumos review, plin de sensibilitate si de emotie... am trecut si eu pe langa casa memoriala, era inchis din pacate dar cel putin din exterior arata bine... iar Cumpatu este un cartier de suflet pentru mine... liniste departe de agitatia din centrul orasului Sinaia... felicitari!

catalinalupu [30.09.10 16:28:48] »

@sandu. 53, Multumesc!

N-o sa pot bat campii niciodata despre NIMIC... daca tot o fac... o fac in stilul meu... poate cineva... citeste si ramane cu ceva... asa zic eu... fara a fi modesta!

aLeXa10 [30.09.10 16:53:01] »

Frumos, felicitari!

catalinalupu [30.09.10 16:54:50] »

@ aLeXa, Multumesc!

catalinalupu [30.09.10 21:42:18] »

Multumesc, tuturor celor care au votat, pentru povestea de dragoste...

Multumesc tuturor celor care si-au rapit din timp, ca sa citesca, despre Enescu, despre dilemele mele... care sunt ale multora din noi...

Multumesc tuturor care au postat un gand frumos!

Il consider venit din suflet iar cuvintele lui Enescu le impartasesc cu voi: " Ceea ce e important in arta, e sa nu vibrezi tu insuti ci sa-i faci si pe altii sa vibreze. "...

Asadar, astazi, daca, dupa acest solo au vibrat si altii... ma bucur!

Este dedicat unui bun prieten mie (asa, sper!)... viata merge mai departe...

Iti urez drum bun oriunde vei merge!

Oriunde vei ancora...sa gasesti exact ce-ti trebuie!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Visan125 [01.10.10 00:31:06] »

Felicitari! Nota maxima!

biancuta [01.10.10 10:23:45] »

Foarte frumos povestit, @catalinalupu, pe masura talentului! Povestea de dragoste impresioneaza pe oricine, cred eu, iar la casa celebrului Enescu sigur voi ajunge daca merg in Sinaia!

Diaura* [01.10.10 10:57:44] »

@catalinalupu Ma inclin.

recul* [01.10.10 11:30:16] »

o poveste frumoasa, pacat de introducere. deja mesajul a trecut in partea cealalta. e doar o parere...

david [01.10.10 11:42:50] »

Cel mai mult din acest review, mi-a placut introducerea... Glumesc!

Felicitari pentru lectia de cultura, deosebit de interesanta.

deliutza27 [01.10.10 13:44:18] »

N-o sa pot bat campii niciodata despre NIMIC... daca tot o fac... o fac in stilul meu... poate cineva... citeste si ramane cu ceva... asa zic eu...

Si bine zici. Si eu am aceeasi parere.

Totodata, subscriu si eu la laudele celorlalti!

laurentiucapac [03.10.10 16:21:44] »

@catalina...

Multumesc din Suflet.

Ramai Sanatoasa, ne auzim.

TEOANCA [03.10.10 23:28:00] »

Votat!

In primul rand pentru ca mi-ai raspuns la intrebarea pe care mi-o pun de cand am inceput sa scriu pe acest site: - cine este Cornel?

In al doilea rand pentru ca mi-ai amintit de petrecerea facuta in anii studentiei la Vila Enescu de la Cumpatu. Baietii nu o gaseau pe d-na administrator sa ne dea cheia vilei si au inceput sa strige in plina strada in cor " d-na Enescuuuuuuuuuuuuuu!!! ".

Sunteti atat de seriosi oameni buni! Tata imi spunea mereu ca daca nu am lua viata asta si in gluma, am trece cu totii o data sau de mai multe ori pe la spitalele de psihiatrie. Iar unii am ramane acolo definitiv.

In al treilea dar in nici un caz ultimul, lasand gluma la o parte, pentru emotia pricinuita de povestea de dragoste de pe site.

Multumesc @catalinalupu.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
aida.alecu* [10.10.10 13:20:25] »

Foarte frumos rw! felicitari!

mariana.olaru [21.10.10 09:43:25] »

Cătălina, nu știu cum mi-a scăpat review-ul acesta! Pentru că lectura lui pur și simplu m-a copleșit emoțional... Ce pot să mai comentez acum, după ce mai mult de 20 de cititori și-au exprimat la rându-le încântarea? Adaug doar un vot și-ți mulțumesc pentru trimiterea pe această pagină!

catalinalupu [21.10.10 12:56:47] »

Multumesc, mariana. olaru pentru randurile frumoase!

RobertCodescu [02.11.10 09:23:23] »

SUPERB! Si 100 PMA de la mine, 100 PMA de la George Enescu, 100 PMA de la Cornel si 100 PMA din oficiu!!! OK 400 PMA ca mai mult NU se poate momentan!!!

catalinalupu [02.11.10 09:28:34] »

Multumesc RobertCodescu, pentru cei 400 de pma (adunati din toate partile!), sa sti ca pana la momentul nefericit al caderii serverului, acest review a reusit sa stranga... doar 24 de voturi!

Faptul ca e inca vizualizat, inseamna pentru mine mult, e scris cu multa pasiune!

Numarul de vizualizari spune totul!

dorgo [27.11.10 10:12:59] »

@catalinalupu... felicitari!

am viztat atat casa memoriala de la Liveni din jud. Suceava, in Botosani am vizitat casa memoriala a lui Nicolae Iorga iar langa Botosani, la Ipotesti, am vizitat si casa memoriala a lui Mihai Eminescu, ba am dat o fuga si pana la "lacul codrilor albstru" care nu e departe... Moldova a dat tarii noastre, nume mari...

Daca nu te superi, o sa caut fotografia cu mormantul lui Enescu din cimitirul Pere Lachaise si-o s-o atasez...

catalinalupu [29.11.10 11:18:46] »

@dorgo... ma bucur ca ai citit, imi faci o deosebita bucurie daca adaugi fotografia de care mentionezi, eu n-am ajuns inca la Paris, fizic, dar am fost datorita tie, lui Michi... si altora, care au scris despre Paris, atat de frumos!

webmaster [05.08.13 00:31:01] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Descoperă Sinaia» (nou-creată, între timp, pe sait)

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
16 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
aida.alecu*, aLeXa10, biancuta, catalinalupu, danaches2003, david, deliutza27, Diaura*, dorgo, laurentiucapac, magdalena, recul*, sandu.53, TEOANCA, trandafir 1970, Visan125
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.108878850937 sec
ecranul dvs: 1 x 1