Sa-l cunoastem pe marele Enescu la el acasa – Casa Memoriala George Enescu

TIPĂREȘTE

Am citit pe AFA doua rw excelente, scrise de Catalina Lupu (click aici) si Ana Dragusin (click aici), despre Casa Memoriala George Enescu din Sinaia. Le-am citit, le-am recitit, mi-am propus s-o vizitez dar asa cum se intampla de obicei daca nu o faci atunci apoi iti mai trebuie un imbold. Pentru mine acest imbold a fost un banner mare cu titlul "GEORGE ENESCU - FESTIVAL" si chipul lui George Enescu, banner ce ne anunta ca in perioada 1-25 septembrie 2011 se desfasoara a XX-a editie a Festivalului International George Enescu. Un titlu ce m-a facut sa ma gandesc ca vor ajunge la el “acasa” sute de artisti sa concerteze si eu inca n-am ajuns.

Am ajuns la Casa Memoriala George Enescu duminica, 26 iunie. Eram doar eu, sotul meu si inca un vizitator in casa memoriala in timp ce Sinaia era plina de turisti. Asta m-a facut sa scriu un rw, desi nu ma pricep sa scriu frumos, sunt convinsa ca uneori citind doar un titlu e de ajuns sa ne amintim ca mai avem ceva de facut.

Vila a fost construita intre anii 1923 - 1926, de arhitectul Radu Dudescu, din banii adusi de activitatea concertistica a maestrului, fiind realizata intr-un stil autentic romanesc.

Dupa parasirea definitiva a tarii, determinata de evenimentele politice dintre anii 1945 -1946, Enescu a semnat la Paris un act de donatie, prin care vila "Luminis" urma sa devina un asezamant cultural, conceput ca o casa de odihna si reculegere pentru artistii romani si straini.

In anul 1990, vila "Luminis" intra intr-un proiect de renovare, restaurare si conservare a obiectelor, proiectul fiind sustinut de Ministerul Culturii si de Centrul European de Cultura Sinaia.

Astfel Casa Memoriala George Enescu situata in cartierul Cumpatu din Sinaia si-a deschis portile publicului la data de 5 septembrie 1995, cu ocazia festivalului "George Enescu" si la dorinta marelui violonist Yehudi Menuhin cel care la varsta de 11 ani lua lectii de vioara de la maestru in camerele special amenajate la mansarda.

Pasind in curtea casei memoriale te intampina bustul artistului sculptat in bronz, o casa varuita simplu in alb si o liniste deplina, totul la umbra unor brazi falnici care sigur stiu povesti pe care noi nu le vom afla niciodata.

Intrand in holul mic, mobilat simplu primim audioghidurile care ne ajuta sa descoperim fiecare incapere cu lux de amanunte.

Sunt aici foarte multe obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabila, foarte bine conservate, mobilierul fiind cel autentic. Nu poti sa nu remarci amprenta aristocrata lasata de Maruca asupra sufrageriei, salonului de muzica, dormitorului si baii moderne pentru acele vremuri, si dormitorul simplu si mic al maestrului, mai mic decat iti poti inchipui. Dealtfel si camerele de creatie de la mansarda unde acum sunt expuse documente, acte si fotografii ce au apartinut maestrului sunt la fel de mici si de simplu mobilate.

Ca noutate pot sa spun ca in Salonul de muzica, piesa de rezistenta (pianul Ybach) la care maestrul sustinea concerte, realizat la Lausanne si care are 100 ani vechime, a fost de curand restaurat si este folosit la sustinerea contertelor ce au loc aici.

Pe pian, alaturi de bustul de marmura al compozitorului Wagner, sta acum o copie a celebrei opere "Oedip" probabil depusa aici cu ocazia implinirii a 80 de ani la 27 aprilie 2011. Piesa a fost finalizata pe 27 aprilie 1931, dupa o munca de aproape un deceniu, fiind dedicata celei care ulterior ii va deveni sotie, Maria Tescanu Rosetti (fosta Cantacuzino). Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 bucurandu-se de un succes imediat.

Din salile de creatie de la mansarda exista o iesire in foisor unde ai in fata Bucegii in toata splendoarea lor, poate si de aici s-a inspirat Yehudi Menuhin cand spunea despre Enescu: "Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete. ”

Mai aflam ca Enescu a ales sa-si construiasca vila aici pentru ca Sinaia si in special Castelul Peles a fost pentru el poarta de lansare in lumea culturala muzicala. Pentru ca aici, in ambianta muntilor Bucegi ce-i incantau privirea, a gasit locul perfect de inspiratie pentru numeroase opere si de recreere in perioadele dintre concerte.

Iesind pe terasa frumoasa, construita in stil Brancovenesc, unde Enescu si Maruca isi beau cafeau, privind brazii inalti si crestele Bucegilor, intelegi de ce a ales Enescu acest loc. De aici se aude toaca Manastirii Sinaia, un sunet foarte drag lui Enescu, pentru ca se stie ca era un om credincios.

Desi calea ferata este la doi pasi de vila, glasul rotilor de tren nu-l deranjau, pentru ca la acea vreme treceau putine trenuri dar si pentru ca-i aminteau de sunetul ce-l auzea din cusete in lungile lui calatorii prin lume, la numeroasele concerte pe care le avea de sustinut.

Fiind o celebritate mondiala - compozitor, violonist, dirijor si pianist, Enescu a cutreierat lumea-n lung si-n lat fiind aplaudat in toate marile capitale. Petru a-si sustine concertele calatorea cu trenul iar peste ocean a traversat de 20 de ori cu vaporul pentru ca avea o frica teribila de avion. Singura oara cand a zburat cu avionul a fost in 1950 cand, la Londra, in timpul unui concert, a facut un accident cerebral si a cazut de pe podium iar Yehudi Menuhin a inchiriat rapid un avion ca sa-l duca la Paris.

Desi celebru, George Enescu era un om modest si simplu, pentru ca el spunea ca "Simplitatea in viata este adevarata libertatea".

Mi-a placut tot ce am aflat si am vazut. Oricat ai citi despre Enescu, despre operele lui, oricat de frumos ar fi descrisa povestea de dragoste dintre Enescu si Maruca, tabloul nu poate fi complet daca nu esti acolo sa-i vezi camaruta, salonul de muzica si pianul, sa ti-l inchipui concertand pentru prieteni, sa faci parte pentru cateva zeci de minute din lumea lui. Si daca la plecare mai cumperi si un CD cu operele sale o sa-ti aduci aminte mai mult timp de aceste clipe frumoase.

Sper ca si numai citirea titlului de cate unii useri sa fie o idee de a vizita aceasta casa memoriala.

---

VIZUALIZĂRI: 2394 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI