ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 17.10.2024
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Mărăşeşti [VN]
ÎNSCRIS: 30.04.09
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
OCT-2024
DURATA: 2 zile
Familie

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

De la Mărășești pân'la Agapia. Hanu Ancuței și Cetatea Neamț

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Nu știu voi, dar eu am avut parte de o toamnă complicată, determinată de aspirația propășirii, altoită și pe dorința de a mă da mare. 

Abia ce venisem din ieșirea de la Insula Mică a Brăilei (vezi impresii) că Adrianei i-a venit ideea să modificăm bucătăria. Ca să se știe, aia veche n-avea nimic, doar că se învechise, nu se mai poartă gresie pe podea și faianță pe pereți, electrocasnicele nu mai erau vârf de gamă și alte alea. Mofturi și moftangii. Eram convinși că, în câteva zile, maximum 5, vom avea bucătăria visată așa că, plin de entuziasm, am demolat tot ceea ce agonisisem noi pân-atunci cu un elan pe care l-am mai găsit în poporul nostru imediat după 1990, când am demolat frumusețe de fabrici și combinate de le aveam ca să le putem vinde pe nimic ălora de ne învățau că nu e bine să fii gospodar.

Am demolat cu bucurie doar pentru extazul de-a reconstrui. Dar, ca orice român, avem în ADN-ul nostru o ramură de Meșeterul Manole.

Legenda Meșterului Manole pare să fie vie și în zilele noastre pe orice șantier, unde orice construcție parcă cere sacrificii... dar mai ales sacrificiul timpului și al nervilor! Fiecare zi începe cu optimismul că azi se va termina treaba, dar cumva, la prânz, totul pare să fie la fel ca ieri, doar cu mai mult praf și câteva discuții în contradictoriu pe tema „cine a făcut măsurătorile greșit” .

Echipa de muncitori pare să-l invoce pe Manole de fiecare dată când ceva nu se potrivește: 'Păi, dacă nu ați măsurat bine, ce să-i faci, e blestemul construcțiilor! '. La finalul zilei, mai ales când fundația pare să cedeze din nou, toți își spun: „E clar, fără Ana noastră nu se ridică nimic!” Acuma, asta cu sacrificiul” Anei” nu vreau să opereze în cazul construcției mele, mie mi-e dragă Adriana mea, așa cum este ea acuma, nu aș vrea să o am zidită, că am înțeles că se pătează, în timp, peretele unde ar fi zidirea...

Când, în sfârșit, ai terminat construcția și te bucuri că ai scăpat de praf și de echipa de muncitori, începe adevăratul test: mobila! Te aștepți ca totul să fie perfect, mai ales c-ai dat comandă la firmă de profesioniști, ăia s-au jucat cu AUTOCAD-ul pe proiectele tale, au făcut un proiect de cazi pe spate de frumos ce-arată!

Pe urmă, după ce dai comanda, achiți sumele respective, începe bucuria: nu mai avem blatul ăla, contrablatul îl avem dar nu se potrivește, coloana de ascuns centrala nu e la dimensiunea de lucrăm noi, mașina de spălat vase nu se mai potrivește la dimensiunea inițială... Cu răbdare, ceva dumnezei și alți sfinți invocați la modul peiorativ, bașca ceva părți anatomice bărbătești și feminine stabilite drept destinație, toate astea se rezolvă și, în sfârșit, ai mobila acasă! Care, deși arăta superb în magazin, refuză cu încăpățânare să intre pe ușă, de parcă ar avea personalitate proprie. Mai ales frigiderul, care trebuia să se potrivească „la fix” , ajunge să ocupe prea mult spațiu, deși nu e vreo marcă rusească, c-am înțeles din evoluția geo-politică actuală că Russia nu prea mai are spațiu vital.

Masa din bucătărie pare să fie prietenă cu peretele, căci oricum nu o mai poți muta odată ce ai pus-o la locul ei, lângă riflajul la care ai sperat și pe care l-ai montat deja. După ce te chinui să găsești soluții, ajungi la concluzia că, deși mobila nu se potrivește perfect, măcar construcția e terminată și ai scăpat de bătăile de cap... sau cel puțin așa credeai!

Vin, apoi, ornamentele, noua veselă și muuulte alea de-s un must have în opinia Adrianei care-mi toacă apoi nervii până sunt de acord, în totalitate, cu părerile ei. Hm, acuma mi-e ciudă că n-am ascultat sfatul zidarilor cu sacrificiul de trebuia făcut, cică au apărut varuri lavabile și alte vopseluri cu care acoperi multe pete de pe perete !

În final am terminat, exact în termenul anticipat, vă spuneam că noi credeam că-n 5 zile terminăm totul. Da, am început pe 1 septembrie și am terminat pe 10 octombrie, aproximativ 5 săptămâni. Noroc c-a fost vremea frumoasă și am putut folosi bucătăria de pe terasă, că altfel crăpam în noi numai conserve și iaurt.

De aia spui, odată terminată corvoada, ne-am dat seama că afară e o toamnă frumoasă și, de frumusețea ei, trebuie să facem o ieșire în natură. Mai ales că, prin aceeași perioadă , se întâmplă să fie și ziua de m-am născut io și am vrutără să sărbătorim, cum am și făcut, veți vedea imediat.

Am ales să ne mutăm grațioasele corpuri de le avem în dotare spre zona montană a județului Neamț, din motive de nu stau io să vi le explic, așa am vrut io, nah, e bine?

Zilele de toamnă în zona muntelui sunt de o frumusețe aparte, cu peisaje ce par desprinse din povești. Aerul este proaspăt și răcoros, iar culorile pădurilor se transformă într-un spectacol vibrant de auriu, roșu și arămiu. Soarele blând strălucește printre frunzele ruginii, creând umbre delicate pe poteci. În liniștea muntelui, se aud doar foșnetul frunzelor căzute și cântul vântului, aducând un sentiment de pace și armonie. Totul pare mai curat, mai pur, iar fiecare respirație te apropie de natură și de frumusețea simplă a toamnei. Asta ca să vedeți ce poezie zace-n mine, conform vorbelor lui Alecsandri, nu mai țin minte la ce echipă a jucat, parcă mijlocaș era, și care-a zis că românul s-a născut poet. Da, sunt un poet în devenire, doar că devenirea are demaraj greu și n-ajung la turație.

Pentru că de ce am ales Județul Neamț? Județul Neamț este plin de frumuseți naturale și spirituale, care îți încântă sufletul la fiecare pas.

Cetatea Neamțului, situată pe un vârf stâncos deasupra orașului Târgu Neamț, este o fortăreață medievală impresionantă, încărcată de istorie și legende. Cu zidurile sale masive și priveliștea spectaculoasă asupra împrejurimilor, cetatea rămâne un simbol al rezistenței și al măreției trecutului Moldovei, evocând poveștile eroice ale domnitorilor și ale vitejilor apărători. 

Mănăstirile Agapia și Văratec sunt adevărate oaze de liniște și spiritualitate, cu arhitectura lor de poveste, înconjurate de grădini îngrijite cu flori care parcă te invită la meditație și reculegere.

Cheile Bicazului, cu stâncile lor impunătoare și serpentinele dramatice, sunt un spectacol al naturii, perfect pentru cei care caută aventura și frumusețea sălbatică. Iar Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut și ca Lacul Bicaz, se întinde ca o oglindă albastră între munți, oferind peisaje de o serenitate aparte, ideale pentru plimbări cu barca sau simple momente de contemplare. Aceste locuri din Neamț au o poveste, fie că te afli în fața unui peisaj spectaculos, fie într-un loc sacru, încărcat de istorie, poveste ce abia așteaptă să fie spusă.

Și, nu în ultimă instanță, pentru Piatra Neamț. Piatra Neamț, supranumit adesea „Perla Moldovei” , este un oraș încântător, încadrat de munți și străbătut de râul Bistrița, oferind peisaje de o frumusețe rară. Cu o combinație armonioasă de istorie, cultură și natură, orașul atrage vizitatori atât prin patrimoniul său, cum ar fi Turnul lui Ștefan cel Mare și Curtea Domnească, cât și prin atracțiile moderne, cum ar fi telegondola ce oferă o panoramă spectaculoasă asupra orașului.

Am plecat de acasă, eu cu Adriana și fiie-mea, Luminița ,cu bărbat-su, din orașul istoric , în care mă întreb de ce am domiciliul, sâmbăta dimineața, pe la ora 9, adică exact așa cum planificasem, doar că mai târziu cu o oră, ce vreți, fetele trebuiau să se dichisească.

Am mers, auto, pe relația oraș istoric-Bacău-Roman-la intersecția cu Iași am luat-o spre Suceava și-am ajuns, pe la ora 11,30, la Tupilați. Cum, ce este la Tupilați de Neamț?! 

„Hanu Ancuței” , din comuna Tupilați, este un loc de poveste ce pare să îmbine farmecul vechilor hanuri moldovenești cu deliciile culinare autentice. Atmosfera de aici te transportă într-o altă epocă, unde poveștile se spuneau la focul din sobă, iar oaspeții se bucurau de ospitalitatea Ancuței și de bucate alese. Astăzi, Hanu Ancuței a devenit o destinație de neocolit pentru gurmanzi, care vin să guste din preparatele tradiționale moldovenești, pregătite cu aceeași dragoste ca pe vremuri.

De la sărmăluțele fierbinți în foi de viță, la plăcintele poale-n brâu, până la ciorba acră de burtă sau tochitura moldovenească, meniul este o veritabilă călătorie gastronomică prin inima Moldovei. Hanu Ancuței nu este doar un loc unde mâncarea îți încântă simțurile, ci și o adevărată incursiune în cultura și tradițiile regiunii, oferindu-le vizitatorilor o experiență completă – gusturi, povești și amintiri de neuitat.

Am adăstat, deci, la han și am fost băgați în seamă de gazde cu care am purtat o agreabilă discuție și ne-am ales, fiecare dintre noi, cu câte-o ciorbă, c-așa-i moldoveanul, la masa de prânz musai trebuie o zamă: băieții ne-am orientat spre o ciorbiță de carne de văcuță (coadă de vițel, chiar), fetele au ales, una o ciorbă de pasăre, ailaltă o ciorbă de fasole cu afumătură. Totul cu turte pe plită, și cu tot ceea ce se mai pune la așa mâncare:ardei iuți, smântînă , ceapă roșie și sare grunjoasă, din aia, călcată de cocoș. Servire rapidă, mâncare buuună- rău, am dat strachinile îndărăt curate de linse ce erau. Prețul ultradecent, mâncarea de v-o spusei și două beri” Staropramen” = 171 de lei, achitați cu cardul. Douăj'de lei, tipsul pentru ospătar l-am dat cu bani naturali.

După această agreabilă oră petrecută aici, am continuat drumul. Am ajuns la Moțca și, la intersecția respectivă am cârmit spre Tg. Neamț, care se afla la 13 km de noi.

Că de ce la Tg. Neamț?! Pentru Cetate, evident!

Singurul păcat al acestei cetăți este amplasarea ei, sus„pe-un deal. Pân'acuma urcam, per pedes, cu oareșce eforturi de respirație, dar aveam spor. Acuma, urcând spre Cetate, parcă mergeam cu spatele, așa spor aveam! Bașca faptul că aerul nu mai era în preajma mea, de spuneai că fac implozie!!!

Până la urmă am ajuns, am plătitără biletul de ne-o lăsat p-ormă să intrăm. Mie, mereu, mi-a plăcut acest muzeu. Mihai nu mai fusese aici așa că m-am umflat un pic și-am făcut-o pe ghidul, am făcut și niște fotografii, mă rog, ca mai tot turistul.

Acuma, după ce am coborât de pe Cetate, chiar jos, la poalele ei, este o terasă, minunat fie-i numele ăluia de-a construit-o acoloșa, de se cheamă” Terasa Casa Arcașului” : bere rece, mici și pastramă de oaie, lăudate fie darurile dumnezeiești de le-a dat pentru oamenii din apropiere de-și hodinesc oasele după cumplita urcare spre Cetate! Știu că abia ce crăpasem în noi la Hanu Ancuței, dar aromele de pluteau în aer erau generatoare de căderea în păcatul lăcomiei, iar noi, ca oameni,  am fost slabi, am păcătuit! Dar, ce ne-a plăcut !!!

Ne-am continuat drumul spre Mănăstirea Agapia, nu de alta dar, dacă tot lăcomisem ne-am zis să mergem la biserică unde să facă Doamne-Doamne o blajinătate și să ne ierte. Așa am și făcut și am și ajuns, doar că povestea de aici o s-o v-o spui al'dată, adică imediat după review-ul ăsta. Agapia și Văratec merită povești separate iar eu chef de vorbă am, doar voi s-aveți chef să m-ascultați.

Acuma plec, vă las să înțelegeți ce-am scris io, știu c-am un stil minunat de artistic și voi abia așteptați să vă exprimați admirația. Nu, înjurăturile nu-s pentru admirație și nici blestemele! Haide, băi , chiar așa, mama e moartă de când hăul ?!

Haidi, pa!

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Yersinia Pestis in 17.10.24 10:52:04
Validat / Publicat: 17.10.24 11:28:00
INFO ADIȚIONALE
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Europa

VIZUALIZĂRI: 411 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

15 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P08 Hanu Ancuței
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 30800 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

15 ecouri scrise, până acum

webmasterX
[17.10.24 11:27:01]
»

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Moldova, #CĂLĂTORII prin MOLDOVA - MOLDOVA" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: Mănăstirea & schitul Agapia [Agapia]]

Yersinia PestisAUTOR REVIEW
[17.10.24 11:30:20]
»

@webmasterX: Da, mulțumesc! O zi bună! Sau, mă rog, o aveai pân-am început io să scriu!

doinafil
[17.10.24 12:53:09]
»

Uite c-ai revenit cu „mâzgăleala” , dar nu e puerilă, e chiar una artistico-umoristă, scrisă cu suflet de poet!

Anul ăsta am schimbat și noi mobila de bucătărie, și tot în AUTOCAD am făcut schițele pentru comandă. Chiar dacă m-am pensionat de 12 ani, n-am cum să uit programul ăsta, mi-a plăcut la nebunie, , lucram chiar în 3D!

Până să mă pensionez am lucrat, la slujbă, numai cu el.

Referitor la partea umoristică, de-o invocai io, m-am amuzat teribil la ce-ai scris...

Cu răbdare, ceva dumnezei și alți sfinți invocați la modul peiorativ, bașca ceva părți anatomice bărbătești și feminine stabilite drept destinație

..... iar asta e din cea artistică ,

Cheile Bicazului, cu stâncile lor impunătoare și serpentinele dramatice, sunt un spectacol al naturii, perfect pentru cei care caută aventura și frumusețea sălbatică. Iar Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut și ca Lacul Bicaz, se întinde ca o oglindă albastră între munți, oferind peisaje de o serenitate aparte, ideale pentru plimbări cu barca sau simple momente de contemplare

Suflet de poet, ce mai tura-vura!

Te felicit pentru ce-ai scris și pozat !... și... aștept review-ul cu cele două mânăstiri

Până atunci, mulți

adso
[17.10.24 14:39:30]
»

@Yersinia Pestis: Bine ai revenit pe site, după o lungă pauză. Dar justificată, din câte vedem, te-am trecut motivat.

Am avut un acces de sughiț aseară, mă gândeam că mă pomenește de strămoși vreunul care a luat o notă mică. Când colo, intru pe site și văd că erai tu. Te-ai fi bucurat să vezi cum m-am înseninat!

Altfel, constat că Hanu Ancuței este pentru tine ce e Buena Vista pentru mine, cârciuma de la colțul străzii. Ba chiar tu ajungi mai des pe acolo decât eu la crâșma mea, ceea ce se și vede: tu ai scris despre Han de o grămadă de ori, eu niciodată. Dar sănătoși să fim, că om apuca să le facem pe toate.

@doinafil:

și... aștept review-ul cu cele două mânăstiri

Review-urile, că eu sper că vor fi mai multe .

Yersinia PestisPHONEAUTOR REVIEW
[17.10.24 20:43:42]
»

@doinafil: Sărut mâna, mulțumesc pentru mulțimea de 😘 dar, mă văd nevoit să te avertizez: sunt mai urât decât prevede Regulamentul: sunt ras pe cap, am o privire de plâng copiii când mă uit la ei, iar când zâmbesc lumea e-n stare de șoc și groază, deci, treaba ta! Nu vrei să știi cum arăt când sunt încruntat!

Mulțumesc pentru laudele de mi le adresezi, aș minți să spun că nu-mi fac bine la vanitate și mă bucur că tu, cititoare ferventă a saitului AFA , îți faci timp să citești ce scriu și, mai ales, că mă bagi în seamă, cu ecouri!

Chiar nu am porniri poetice, nu găsesc rime, altele decât alea puerile, dar, pe vremea copilăriei mele aveai lista cu lecturi obligatorii și trebuia să raportezi profesoarei de lb.română ce-ai citit, de ce și ce cuvinte noi ai învățat. Bașca trebuia să scrii câte o compunere despre anotimpul de era. Toamna era simplu, o dădeai în la -malo-uri cu frunzele arămii, cu păsările călătoare de se cărăbăneau din țară și tractoarele de arau câmpurile.

Astăzi, aceste subiecte sunt SF: pădurile le-am tăiat, păsările călătoare sunt purtătoare de gripă aviară iar de arat câmpurile… ha, ce glumă!

Dar, ce vrei, ce-nveți în copilărie rămâne toată viața, de-aicea și stilul meu de-a scrie!

Mulțumesc pentru ecou și chiar o să mă bucur de mulțimea de 😘, numai tu să nu retractezi! 🤗

Pușcașu Marin
[17.10.24 20:54:18]
»

@Yersinia Pestis: Cred că era mai ușor dacă făceai întâi mobila de bucătărie, o așezai cum dorea inima voastră și-i chemai pe-ăia de la” Visuri la cheie” să-ți facă casa în jurul mobilei de bucătărie. Sigur terminai mai repede.

Adevărul e că după atâta amar de vreme în care ai dat mărunt din buze, se cera o ieșire la aerisit și trupul, dar mai ales mintea. Zona frumoasă, companionii, de neprețuit.

Am avut azi o zi de-aia infernală. Am citit ce-ai scris, mi-am revenit. Măcar seara sau ce-a mai rămas din ea e mai frumoasă de-acum.

Yersinia PestisPHONEAUTOR REVIEW
[17.10.24 20:55:58]
»

@adso: Dom’profesor nu te supăra că tot o trag cu Hanu Ancuței, mie-mi place locația și, oricând am prilejul ocaziei, adăstez acoloșa să bat falca! Nu cunosc locul ăla de pierzanie de-i la colțu’ străzii lu’ matale dar, gândesc io, din moment ce-l frecventezi, chiar dacă rar, nu poate fi cumplit, matale ai ștaif, nu ești drojdier. Că, vorba aia: “Un intelectual nu se îmbată, el face “intoxicație etilică” că doar n-a citit aceleași cărți cu toți bețivii “.

Altcumva, îmi place mult felul matale de-a scrie că transmiți informația plină de conținut și, în toate textele-ți, nu găsești harneală, stilul didactic, deh. Și, chiar dacă, uneori sunt mai colocvial, așa, crede-mă că nu-mi iau nasul la purtare, îmi știu locul, sau, măcar îl bănuiesc! Treaba asta vine din partea unui tip, eu, care, în clasa a VII-a a avut media generală 7,33 la “purtare”de rebel ce eram .

Tata m-a (re) educat proletar, avea o curea groasă cu ajutorul căreia mi-a băgat mințile-n cap. Că, nah, la noi, la moldoveni, se spune că palmele la cur duc mintea la cap. Săracul tata, nu răzbea cu palmele și s-a tehnologizat.

Cu sincer respect!

Yersinia PestisPHONEAUTOR REVIEW
[17.10.24 21:08:42]
»

@Pușcașu Marin: Da, văzui că mă-ndatorași cu votul de Superbonus, pentru care-ți mulțumesc, dar, și mai mult apreciez că mă bagi în seamă citindu-mi inepțiile și pentru că intri-n jocul meu și-mi dai și commenturi. Bine, acuma io știu că pe nebuni nu-i contrazici, o lași ca pe ei, dar, cu atât mai mult apreciez că mă lași să stau confortabil în cămașa mea de forță, aia de se poartă cu mâinile (legate) la spate.

Pentru a evita zilele tensionate de la “scârbiciu” îți recomand, dacă-mi dai voie, pensionarea. Doar că atunci vei fi stressat de cât timp liber ai și de lipsa stressului. Așa l-a făcut Doamne-Doamne pe om, să nu știe ce să vrea, cred că de asta nu ne-ncarcă la adevărata sarcină capacitivă, de-am scos și vorba cu “nu-i da omului cât poate să ducă”

Zic să te bucuri de serviciu și, mai ales de faptul că-ți poți rezolva problemele de apar acolo iar pe noi, în mare-ți mărinimia ta, bucură-ne cu poveștile-ți turistice, eu le aștept cu mare plăcere!

Seară frumoasă, cu respect!

doinafil
[17.10.24 21:12:58]
»

@Yersinia Pestis:

Mulțumesc pentru ecou și chiar o să mă bucur de mulțimea de 😘, numai tu să nu retractezi! 🤗

Îi trimit cu drag!... și... n-am cum să retractez: dacă sufletul e frumos - și-al tău ai dovedit că este! , restul nu mai contează!... Și... lasă că nu ești urât, așa cum te-ai răsfățat descriidu-te! Te-am văzut odată - cu ceva ani în urmă (prin 2016 să fi fost ), la o întâlnire AFA, erai cu Adriana - și mi-ați părut o pereche frumoasă! N-ați venit să rămâneți, am înțeles că doar ați trecut să-i salutați pe colegii noștri. N-am vorbitără atunci, 'mdeh, eram și eu „boboacă” pe sait (sau site ), abia învățam cu ce se mănâncă, dar mi-a plăcut cum v-au întâmpinat fetele!

Poate la următoarea întâlnire AFA, ne vei gratula cu prezența voastră

Până atunci... iarăși mulți

Yersinia PestisPHONEAUTOR REVIEW
[17.10.24 21:20:38]
»

@doinafil: Mulțumesc, din nou, pentru aprecieri! Iar despre partea că n-aș fi atât de hidos o să i-o arăt Adrianei, mi se părea mie ceva suspect că acceptă să-mi ia toată pensia drept recompensă că trăiește cu mine, care sunt un urât, zice ea! 😂🤗😘

Pușcașu Marin
[17.10.24 21:41:39]
»

@Yersinia Pestis: Mult adevăr e în vorba asta de-o zisei tu mai sus. Așa l-a făcut Dumnezeu pe om, să nu știe ce vrea.

Când ies la serviciu la locul de fumat și văd” vrăbiuțele” la treizeci, treizeci și ceva cum ciripesc gureșe pe-acolo, îmi zic că m-am născut prea devreme.

Când mă gândesc cât mai e până la pensie, îmi zic că m-am născut prea târziu.

Mama în schimb, zice că m-am născut exact când trebuia. La nouă luni și-o zi.

Unde-i adevărul? În vin, desigur.

Yersinia PestisPHONEAUTOR REVIEW
[17.10.24 22:05:01]
»

@Pușcașu Marin: Zic s-asculți de părinți, mai ales de mamă, că mamele sunt sfinte, de-aicea și mulțimea de poezii despre ele. În această lumină întreb o-ntrebare :” Vrăbiuțele” sunt și ele mame?

Bine ar fi să nu fii tu ca-n fabula :” Elefantul, vrăbiuța, / Plus bursucul și maimuța/ Muncesc cu aprindere/ La o întreprindere “… scenetă celebră jucată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu. Eu știu, și-acum, fabula pe de-a rostul, dar nu se face, deh, e saitul lui Cornel și subiectul nu e, mai deloc, turistic.

Mai spun că, în lumina experienței de viață ce-mi atârnă de conștiință, vinul nu rezolvă orice, nu e un panaceu. Grupul de savanți britanici a stabilit că, după ce consumăm băutura respectivă, nu prea găsim adevărul, deci, romanii cu-al lor “In vino e veritas” au cam dat-o-n bălării. Că pentru că de ce: după ce bei, limitat, ai tendința să-ți supraevaluezi bruma de calități de crezi că le ai și, ca urmare, emiți judecăți de valoare cu pretenția de-a fi înțelept ca Solomon.

Pe măsură ce continui consumul vei fi surprins să constați ce drac zace-n fiecare om persoană umană și, în caz de exces total, cum îți pierzi orientarea. Asta cu orientarea io o știu, m-am îmbătat in beciu-mi propriu, nu mai găseam treptele să ies și m-am apucat să săp un tunel, c-așa-am citit io c-a evadat Contele de Monte Cristo, în varianta mea, că dacă o făceam pe mortul nu mă băga Adriana-n sac să m-arunce-n mare. Acuma sap încă, nu știu unde-am ajuns, dar, nu mă las!

Ai înțeles ceva din ce-am scris io? Dacă da, înseamnă că și tu ești în stare de ebriebrea și sapi și tu un tunel. Dacă viața vrea, o să ne întâlnim în subteran, undeva, pe la mijlocul lu’ distanța de ne separă!

Te-am avertizat că-s în cămașa de forță, să nu negi!

nicole33
[17.10.24 22:11:07]
»

@Pușcașu Marin:

Când ies la serviciu la locul de fumat și văd” vrăbiuțele” la treizeci, treizeci și ceva cum ciripesc gureșe pe-acolo, îmi zic că m-am născut prea devreme.

Când mă gândesc cât mai e până la pensie, îmi zic că m-am născut prea târziu.

Mama în schimb, zice că m-am născut exact când trebuia. La nouă luni și-o zi.

Unde-i adevărul? În vin, desigur.

Eu când mă gândesc la vremurile când se fuma în avioane şi cam peste tot, mă gândesc că m-am născut prea târziu şi trebuie să suport prigoana.

Când mă uit la tinerii de până în douăzeci şi cinci de ani cu ce rapiditate manevrează telefoanele, tabletele şi toată tehnica asta modernă, mă gândesc că m-am născut prea devreme. Însă când îi aud ce şi cum vorbesc între ei, îmi trece rapid orice regret

In vino veritas, aşa e, dar am auzit că nu în orice vin, ci doar în cel din zona Vrancei, de pe la Yersi Aşa o fi?

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[18.10.24 09:42:40]
»

@Yersinia Pestis: Ca nemțeancă ce mă consider - prin copilărie și nu prin naștere - am citit cu mare interes ceea ce ai scris despre 'județul meu'. Nu, nu pentru a descoperi vreo inadvertență, ci pentru a mă plimba - incognito - pe urmele voastre, în umbra voastră. Frumoase sunt aducerile aminte și frumos e să descoperi că și alții văd totul la fel ca tine!

Eu revin adesea în Neamț. Când ne adunăm vara la casa părintească, de fiecare dată mai vizităm câte ceva... Nepoții au plăcerea urcușului pe munți (a trebuit să le fac față și eu în câteva rânduri), cei din generația mea preferă plimbările mai ușoare și mesele la hanuri și pescării... Când trăia mama vizitam mănăstiri. Cred că n-a rămas una (din cele vechi, cu tradiție) pe care să n-o fi vizitat atunci.

Vă doresc și alte plimbări frumoase în Neamț, dar până atunci aștept relatările promise despre cele două mănăstiri.

Yersinia PestisPHONEAUTOR REVIEW
[18.10.24 14:30:05]
»

@iulianic: Eu nu am nicio legatură cu jud. Neamț, alta decât faptul că-mi place!

Periodic ajungem aici pentru plimbări sau, mai rar, cumpărături. Venim cu mare plăcere, atât Piatra Neamț cât și restul locațiilor ne atrag.

Nu caut, neapărat, mănăstirile dar în aceste locuri sunt câteva dintre cele mai importante ale Moldovei, am reușit ca, în timp, să le văd pe toate!

Agapia și Văratec sunt ușor de accesat și au ce oferi vizitatorilor, sunt locuri de căpătâi pentru orice vizitator. A ajunge-n Neamț și a nu le vizita e ca și cum te-ai duce la Paris și nu ai vedea Tour Effel.

Mulțumesc de vizită, vot și vorbe, oricând vrei ușa e deschisă!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, iulianic, Pușcașu Marin, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Moldova:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.087648153305054 sec
    ecranul dvs: 1 x 1