Incursiune in tara manastirilor I

TIPĂREȘTE

In urma cu ceva timp am castigat si eu un premiu saptamanal, datorat voturilor voastre, pentru care va multumesc mult si voua si celor care au facut acest lucru posibil , fiind prima cazare gratuita din viata mea, si am ales Bucovina si vila Montana din Sucevita, intrucat doar aici se putea merge in weekend si cum nu mai fusesem in Moldova de fix 33 de ani, premiul era bine venit. Odata hotarati, am sunat, am rezervat si intr-o vineri insorita si foarte calduroasa am purces spre plaiurile Mariei Sale Stefan Voievod.

Drumul: eram foarte speriat de drum, credeam ca o sa mergem la nesfarsit si o sa ajungem noaptea tarziu. Eu mai facusem drumul cu masina numai pana la Tisita, de mai multe ori, insa pana acolo sunt doar 210 km din Bucuresti si noi aveam mai bine de 500 de km in fata. Deci am plecat dimineata la 6.00 si prin Afumati am avut parte de un rasarit fabulos. Am mers pe DN2 prin sau pe langa Urziceni, Buzau, Ramnicu Sarat, Focsani, Adjud, Sascut, Bacau, Roman. Pana aici drumul a fost foarte bun cu acelasi aspect de drum rapid cu o banda lata si una de urgenta mai ingusta, fara denivelari sau gropi. Dupa 13 km drumul face stanga si dupa inca 13 km am ajuns la Hanul Ancutei. Aici e si o benzinarie mai mare si am hotarat sa facem stanga spre Tupilati pentru a ajunge la manastirea Varatec mai repede si fara a calca mai intai prin Targu Neamt.

Acest calcul a fost gresit si veti vedea de ce. Drumul a fost bun o perioada pana in Petricani si dupa, apoi am luat-o pe 155D care ducea drept catre Agapia. Acest drum e un dezastru, pe jos sunt pietre destul de mari si nu se poate merge cu mai mult de 20km/h. In sfarsit in comuna Agapia am facut stanga, spre Varatec si am ajuns la prima manastire pe care voiam sa o vedem in jur de 12.30. Cativa kilometri am avut parte de peisaj superb, era soare cu cativa nori rebeli si culorile naturii ne rasfatau. Dealurile verzi pline de casute sunt foarte interesante si frumoase, exprima o liniste si o relaxare extrema.

Langa manastire am gasit o parcare imensa aproape goala dotata si cu toaleta si am intrat sa vedem si noi locul de cult, care este foarte mare, dar si mult mai nou decat cele din Bucovina. La intrare era un afis cu preturi pentru intrare si foto, dar nimeni sa ia banii, asa ca am intrat ca si alti zeci de turisti dupa noi, fara sa platim.

Manastirea e incercuita de un patrulater mare, format din cladirile administrative si chiliile maicilor, mai noi sau mai vechi. Curtea manastirii e foarte mare si arata ca un adevarat parc, plin de flori, tufe si copaci, ce inconjoara manastirea alba si sobra de forma dreptunghiulara cu acoperis ce se termina in cateva turle. Intrarile in manastire sunt deosebite, si arata ca niste mici turle atasate lateral cladirii principale. In curte gasim un mic bazin cu apa in mijlocul caruia este o statuie a celei care a infiintat manastirea (Maica Olimpiada 1795) intruchipata de o femeie tanara cu aripi de inger, o fantana, un magazin de obiecte bisericesti si un muzeu al manastirii cu tot felul de obiecte bisericesti vechi. Aleile din jurul manastirii sunt pietruite si largi si o plimbare pe aici parca e si mai linistita decat se spune. Zona inconjuratoare e superba casele sunt foarte frumoase si pline de flori, cativa tarani isi vindeau marfa langa manastire, unii aveau blanuri si caciuli de blana si o femeie vindea serbet si sirop de fructe.

In imediata apropiere, am gasit o alta biserica in curtea careia se afla mormantul Veronicai Micle, iubita poetului nostru renumit. Biserica inconjurata de iarba si doar cu mormantul Veronicai si un alt monument mai nou cu o cruce mare alba si o masa din marmura. Atat si nimic altceva, imprejurul curtii sunt casele pline de flori ale oamenilor ce traiesc in sat la Varatec. Am fotografiat cateva case superbe, unele mai vechi altele mai noi, pline de flori si pe geamuri si pe verande si in curti.

Dupa ce ne-am luat doza de liniste si am facut terapia de verde (dupa cum colegul Cristian h, a facut de albastru in lefkada) am plecat usor spre Agapia. Comuna e la doar 7 km distanta de Varatec, dar pana la manastire se mai merge cativa kilometri. Aici la intrare parcarea e mai mica mai stramta si efectiv se face pe o strada. Intrarea e strajuita de un chiosc de unde se pot procura biletele de intrare si taxa foto. Un pic in stanga e un alt chiosc de unde poti lua o paine, un covrig impletit, serbet de fructe sau siropuri naturale toate facute de maicute.

Agapia cu denumirea sa greceasca are o curte mult mai mica ca la Varatec si mult mai saraca in flori si plante in general. Cladirile administrative si chiliile sunt asemanatoare, poate mai frumoase aici, dar si mai scurte, curtea fiind mult mai mica. Deosebita aici la Agapia este pictura din interiorul bisericii, foarte frumos restaurata si initial pictata de Grigorescu. Dupa umila mea opinie de iubitor de frumos dar complet necunoscator, nici in ale picturii si nici in ale lumii bisericesti, aici am vazut cele mai reusite picturi de pe peretii unei manastiri sau biserici, din tot ce am vazut pana acum si in urmatoarele 3 zile in Bucovina. Se poate observa cu ochiul liber al unui necunoscator ca, culorile sunt alese ce deosebita grija, iar aspectul oamenilor si al sfintilor pictati este cat se poate de natural nelasand loc de interpretari. Nu se pot face poze in interiorul bisericii, ci doar in exterior contra a 6 lei. Intrarea la o manastire a costat intre 3 si 5 lei pentru un adult.

In curte exista muzeul manastirii ce se intinde pe cateva incaperi si pe doua etaje, care are si el mai multe picturi de Grigorescu si foarte multe dovezi ale faptului ca acest loc a fost preferat de foarte multa lume buna din anii 1800-1900. Chiar exista si se poate vizita casa in care a locuit Alexandru Vlahuta. La parterul muzeului exista un magazin mai maricel cu obiecte de cult, icoane, matanii si alte chestii bisericesti dar si serbet foarte bun din care am luat si noi trei borcane. Serbetul de acolo e facut de maici si e din zmeura, mure, fragi, caramel si alune, si multe alte fructe. Pretul e undeva intre 10 si 11 lei borcanul de 400ml.

De la manastirea Agapia se mai poate merge mai departe si la cativa km se gaseste manastirea Sihla, inconjurata de locuri superbe pe care noi nu am apucat sa le vedem, dar va recomand voua tuturor sa mergeti si acolo.

Deci plini de frumosul picturilor de la Agapia, dar tristi ca nu avem macar o poza cu acestea, am plecat mai departe spre Targu Neamt. Chiar inainte de acesta se afla Humulestiul, loc natal pentru Ion Creanga si unde gasim un muzeu amenajat in „casa memoriala Ion Creanga”. Am intrat un pic, dar nu am mai facut si poze. Aici nu e parcare, se poate parca alaturi la o carciuma intitulata „La Smarandita”. Langa muzeu se afla parcul tematic cu tot felul de personaje din povestile lui Creanga printre ele si animale impaiate imbracate. Pretul de intrare e mic, dar nu se inghesuia nimeni, kitch-ul fiind evident.

Pe drum mergand spre Tg Neamt tot vedeam o cetate pe un deal cam la jumatea lui si ne tot gandeam daca nu e cumva cetatea Neamtului pe care vroiam sa o vedem. Cu o seara in urma ne suna prietena noastra si ne spune ca nu cumva sa nu vizitam aceasta cetate ca e refacuta si e celebra. Si eu curios din fire intreb de ce e celebra? Raspunsul a venit in versuri: - Pai nu stii, e aia din poezia cu: Pe o stanca neagra intr-un vechi castel, unde curge-n vale un rau mititel... Deci a fost obligatoriu sa cautam cetatea prin oras. N-a fost greu, am gasit indicatoare si daca nu le vedeti, atunci va puteti ghida dupa indicatoarele de la restaurantul La Cetate care e chiar in apropiere. Nu exista parcare decat pe sosea si cam putine locuri. Se urca apoi pe o sosea noua cu piciorul in serpentine pret de 1 km sau chiar mai mult. Pe marginea drumului sunt afise cu si despre fauna, flora zonei si alte lucruri interesante sau nu din partea locului. Abureala generala despre animale si plante se opreste in momentul in care ajungi sus si observi ca intrarea se face pe o pasarela lunga si suspendata la mai mult de 20 m deasupra solului. La intrare exista un mic magazin de obiecte de publicitate si un alt mic magazin de unde poti lua o inghetata, un suc si un snack. Biletele de intrare se cumpara de la magazinul de publicitate unde se poate cumpara chiar si un pliant, care in toata lumea asta mare e gratuit, dar totusi traim in tara noastra si ne-am obisnuit cu ea. Intrarea pe pasarela se face ca la metrou si e supravegheata de un bodyguard. Pretul e de 5 lei pentru un adult iar taxa foto parca 10 lei.

Cetatea este frumoasa si merita vizitata din plin, este in stare buna si aranjamentele uneori hilare cu oameni din carpa si paie creaza totusi o stare de contemplare si de aducere aminte a vremurilor de mult apuse. Am pierdut ceva timp aici la Cetatea Neamtului si am hotarat sa nu mai mergem tot acum la manastirea Secu, aflata in apropiere. Mare greseala, pentru ca nu am mai apucat la plecare din cauza ploii necontenite.

De la manastirea Secu mergand mai sus in munte, se poate ajunge mai departe catre schitul Sihastria. Va spune ceva acest schit? Daca nu, inseamna ca nu ati vazut „B. D. La munte si la mare”. In film e vorba despre cateva picturi (originale Grigorescu) furate de la acest schit si care sunt transportate de cei trei protagonisti prin padure. In acest film s-a lansat vorba „ Mai e mult pana departe? ”

Cu parere de rau am plecat spre cazarea noastra din Sucevita, pensiuna Montana, un loc elegant si deosebit. Am mers destul de rapid prin Falticeni, Suceava, Radauti, Marginea si am ajuns in lunga comuna Sucevita in jur de ora 18.00. Deci am reusit sa si ajungem pe lumina si sa vedem cateva din locurile frumoase din zona. Sigur au ramas multe de vazut la o vizita viitoare, poate la anul.

La pensiune eram asteptati de domnul Malinovschi si cu mare surpriza am aflat de la dansul, ca vom avea si un coleg de AFA ca vecin in acest minisejur. Am intrebat cu mare curiozitate despre cine e vorba si am aflat ca e vorba despre @Biancuta. Am reusit spre seara sa ne cunoastem, cand au venit si ei. Familia lor e deosebita, sunt foarte draguti si cele doua fetite ale lor sunt doua papusi frumoase.

Deci nu mai stati pe ganduri oameni buni si mergeti in Moldova, zona e superba si sunt foarte multe de vazut si de facut, exista sute de pensiuni si mici hoteluri care arata superb, oamenii sunt primitori si preturile nu sunt mari ca pe valea Prahovei. In plus e mult mai curata zona, neexistand gunoaiele cu care suntem obisnuiti prin Bucegi.

Va urma: Incursiune in tara Manastirilor II (Bucovina)

---

VIZUALIZĂRI: 3162 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI