AFA - un amalgam de emoții...

TIPĂREȘTE

Spunem mai în gumă, mai în serios că unora dintre noi AFA le-a dat dependență. Eu recunosc că mă număr printre cei afectați de acest dulce microb. În cei peste 10 ani de când l-am descoperit, puține dimineți mi-au început fără să savurez vreun articol odată cu cafeaua (eventual, „pus bine” de cu seară 😊), puține au continuat fără să „intru” în mod repetat „să vedem ce s-a mai scris” , ce-a mai zis @x, pe unde-a mai umblat @y sau @z... Au fost destul de multe în care eu însămi am înmuiat penița în călimară (vorba vine) și m-am așternut vitejește a-mi depăna poveștile... Și m-am tot gândit: de ce? De ce dă AFA dependență?  

Pentru că este despre EMOȚII. Nu-i doar un simplu site turistic de unde-ți culegi informații prețioase sau unde îți împărtășești propriile experiențe, ci e un loc unde ți se permite să fii vesel sau trist, să glumești sau să fii academician-doctor-docent, să te înduioșezi, să fii siropos de romantic, să fii plictisit sau exuberant, să te copilărești câteodată, alteori să bați câmpii chiar (cam cum fac eu acuma 😊) ! Și nimeni nu se miră (prea tare), căci toți suntem făcuți de-o mamă...  

AFA e un loc cu suflet, unde ajungi din întâmplare, te minunezi că Doamne, ce fain e și îți dorești să rămâi. Sau pleci puțin și te întorci. Și de asemenea nimeni nu se miră, nici c-ai plecat, nici c-ai revenit. Descoperi oameni care vorbesc aceeași limbă cu tine, cu hobby-uri similare, cu empatie, altruism, curaj și inteligență (emoțională, mai ales). Sunt oameni de o factură specială, oameni dispuși să-și împartă timpul, inima și cunoștințele cu tine și cu mulți alții; și asta pentru nimic. Am citit undeva (sau am auzit, nu mai știu) că darul cel mai prețios pe care îl poți face cuiva este să-i oferi din timpul tău unic, prețios. Cum să refuzi o asemenea companie selectă?!

În ceea ce mă privește, AFA este despre altruism, dar în egală măsură și despre egoism. M-a schimbat AFA, m-a modelat, sunt altfel decât acum 10 ani datorită ei?! Oho, și cât încă, și cum încă! Cu siguranță, în bine. Sunt un pic mai sociabilă, deși tot nu-mi vin cuvintele potrivite când aș vrea eu să-mi vină (ok, uneori mai vin)... Sunt mai înțeleaptă, asta clar! Și mai senină. Am avut și eu la început (foarte la început!) mici orgolii de genul „ia uite ăla câte voturi a luat pentru un articol neinteresant (din punctul meu de vedere) și eu ce puține pentru un articol de 10 ori mai interesant (din punctul meu de vedere) !” Dar mi-a trecut repede, când am avut revelația că suntem diferiți în zeci de mii de feluri, că punctele și voturile de fapt nu mă fac mai fericită decât sunt și că adevăratul câștig e timpul petrecut în fața tastaturii – selectarea pozelor ce mă transpun deja într-o poveste în care cândva m-am simțit bine, literele umplând apoi paginile albe, amintirile aduse la viață atât de intens, zâmbetul de pe buze în timp ce scriu, voioșia din inimă trăită încă o dată și încă o dată... Cunoștințele dobândite sau fixate cu această ocazie (că deh, trebuie să mai arunci un ochi prin surse, nu poți bate câmpii chiar așa). Deci?! Cine iese pe plus?! Să vă aud! 😊

***

O dată pe an (de obicei) se întâmplă Întâlnirea membrilor AFA. De când m-am apucat de scris, n-am ratat niciuna. Le-am trăit intens pe fiecare în parte (și în moduri diferite) la fața locului, dar și mai intens le-am retrăit mai apoi, rememorându-le. Pentru că Întâlnirile AFA sunt despre emoții multiplicate la infinit, ca în oglinzile alea așezate față în față. Acolo „vocile” capătă chipuri reale și îți dai seama că oamenii ăia nu doar par într-un fel, ci chiar sunt în acel fel (și chiar mai mult de-atât) ! Da, e în primul rând despre oameni pe care îi cunoști îndeaproape, prieteniile virtuale au astfel ocazia de a se metamorfoza în prietenii reale, cu potențial de „pe viață” .  

Dar mai e ceva... Ceva amestecat, izul dulce-parfumat unic al întoarcerii în copilărie: vâlvătaia focului de tabără luminând chipuri și încălzind la unison inimi, excursia cu autocarul, ochii și urechile curioase adunate în jurul ghidului, discoteca de fiecare seară, aplauzele adresate premianților... Evocarea celor mai frumoase momente din trecutele vacanțe de vară, la care visam tot anul, în timp ce stăteam cu burta pe carte: ÎN TABĂRĂ!

... N-o să vă povestesc de-a fir a păr cum a fost la ultima Întâlnire AFA. Cei care au participat știu deja, iar cei care nu – pot citi, există o rubrică întreagă dedicată acestui gen de activitate. Mai ales că încă nu mi s-au decantat emoțiile, o să mai dureze...  

A fost, cu siguranță, cea mai dorită și așteptată Întâlnire AFA, a venit la 5 ani după precedenta, atunci când puțini mai sperau (ca un copil mult-dorit, cu atât mai prețios). Au fost câțiva absenți cărora le-am dus dorul; unii au lipsit motivat, pentru alții a venit prea târziu. Au fost prieteni vechi, au fost și „boboci” pe care noi, ăștia rodați deja, i-am primit cu brațele larg deschise. Au fost mici chestii care au scârțâit, că nu se poate să fie totul perfect, dar am făcut mișto de ele și ne-am concentrat pe lucrurile cu adevărat importante.  

Am fost parcă mai senini și mai implicați ca alte dăți. Am râs mai mult (cel puțin eu), am dormit mai puțin și n-am suferit din cauza asta (deh, trecură anii, ce-i drept...). Am făcut puține poze, ceea ce nu-mi stă în caracter, pur și simplu am savurat clipa și, sincer, câteodată am și uitat. (Noroc că au făcut alții și pentru mine; mulțam pentru distribuire).    

Gata, nu vă mai țin, sper că ați înțeles ideea! De fapt, nu știu de ce am simțit nevoia să scriu cele de mai sus... (Asta îmi aduce aminte de profu de mate din liceu, după ce ne explica vreun exercițiu complicat: „Ați înțeles?” „Nu.” O lua de la capăt. „Ați înțeles?” „Nu.” Și încă o dată. „Acum ați înțeles?” „… Nnn…” „Hai, băi, dați-o naibii, că până și io am înțeles!” )

În loc de concluzie: Săru’ mâna, AFA! Eu o să mai hălăduiesc o vreme pe ale tale plaiuri, că văd că mă suporți... Voi, care simțiți la fel, la fel să faceți. Și să veniți la întâlniri, că e cu hlizeală multă și cu papa bun-bun-bun (și lichide nemaivăzute, desigur), și cu plimbăreală, și foc de tabără, și discotecă și... și...  

---

VIZUALIZĂRI: 517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI