Vizităm Dobrogea - partea 1

TIPĂREȘTE

Am mers pe autostradă cam 100 și un pic de km, apoi am ieșit și ne-am îndreptat spre Slobozia, urmand apoi drumul ca să ajungem la finala destinaţie a acelei zile: Brăila.

Fără autostradă drumurile acestea județene sunt greoaie, te încetinesc mult, este doar o bandă

pe sens și plin de tiruri sau utilaje, iar pe ele şoferii practică depășiri riscante, care pun în mare pericol pe toți participanţii la trafic.

Până la urmă am ajuns cu bine și am parcat pe o străduță undeva în zona centrului, apoi am pornit sa vizităm împrejurimile. Am trecut prin micul părculeț și am vizitat biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, teatrul Maria Filotti, strada Mihai Eminescu asemănătoare arterei comerciale Lipscani din Capitală. Ne-am făcut cinste cu suc, prăjituri și înghețată de la cofetăria Marshal, apoi, trecand pe langa hotelul cu arhitectură comunistă Traian (asemanator cu hotel Unirea din Focșani sau poate și cu hotelul ieșean Moldova), am coborat spre faleza Dunării, unde am ajuns cam după 6-700 de metri.

Am admirat vapoarele, clădirea Romnav, Căpitănia portului Brăila, după care am revenit spre zona centrală urcând pe strada Danubiu. Aici, spre intersecție cu str. Calaraşilor, se află oficiul poștal nr. 1 într-o superbă clădire istorică renovată, construită undeva pe la începutul sec. 20, unde a fost sediul inițial al Navromului din Brăila.

Mergand spre centru pe str. Calaraşilor, am intrat să vizităm biserica greacă “Buna Vestire” care fusese restaurată recent.

Apoi ne-am întâlnit cu o prietena brăileancă și împreuna cu ea am mers să admirăm parcul central unde se află și vechiul turn Castelul de Apa (construit in 1912), care în perioada comunistă a gazduit primul restaurant și bar rotativ din România.

Toată vizita noastră prin centrul istoric ne-a produs o surpriză plăcută, fiindcă mie și soției ne place ff mult să ne plimbam pe străzi și să admirăm clădiri istorice (ne place însă și arhitectura modernă), monumente istorice, biserici și mănăstiri. Cele din zona centrală a Brăilei erau bine întreținute, unele - nu putine - chiar restaurate, dar încă mai trebuie insistat de către autorități pentru a pune în valoare acest patrimoniu de clădiri vechi.

A 2-a zi am ales sa traversăm Dunărea cu bacul pe varianta clasică, deoarece noul pod peste Dunăre nu era încă gata. După ce am ajuns pe celălalt mal, în dreptul localitaţii Smardan, am mers spre Macin unde drumul se bifurca. Noi am făcut dreapta și am ales ca obiectiv comuna tulceană Niculitel, unde am ajuns trecând prin Luncaviţa și re-intalnind Dunărea la Isaccea.

Am făcut o vizită surprinzător de interesantă la bazilica paleo-creștine din Niculitel. Ghida de acolo era foarte bine documentată și ne-a explicat pe larg istoria acestei mari descoperiri (unul dintre cele mai importante monumente paleocreștine din Europa - care a fost găsită

întâmplător în primăvara anului 1971 - în urma unor ploi torenţiale).

Am târguit și ceva suveniruri interesante (fabricate de o firmă din București - produse pe care peste ceva timp aveam să le întâlnim la vanzare şi la chioșcurile din zona Curții Domnești din Târgoviște). Apoi am pornit să explorăm comuna Valea Teilor (cu un superb drum prin padure), cu gândul de a vizita și mănăstirea Valea Teilor. Dar nu prea mai aveam timp (cred ca am stat la muzeul dinainte cam 2.5 ore) și drumul pană la mănăstire era doar pietruit, iar mașina noastră este una cam micuţă, mai mult de oraş, așa că am lăsat această vizită pe altădată.

Am ales totuși să re-vizităm mănăstirea Cocoș - în parcare ne așteptau parcă puțin prea mulți câini - dar totuși drumul și mănăstirea au meritat efortul. Vizitasem și mănăstirea Celic Dere cu o altă ocazie și, astfel, am ales să vedem încă (și faimoasă) mănăstire din zonă - mănăstirea Saon. Pentru această vizită ne-am abătut de la drumul naţional E87 spre Tulcea și am mers la dreapta pe un drum secundar cam 4 Km până la mănăstire.

Noua, așa cum deja am spus mai devreme, ne plac mult plimbările, nu mergem la biserici și mănăstiri din considerații religioase (cu toate ca ele nu se exclud, dar nu suntem atraşi doar de acest aspect). Ca și remarcă strict personală: ne atrage pe amândoi spiritualitatea - în niciun caz o formă de practica religioasă organizată și instituționalizată, pe care însă o înțelegem şi o respectăm.

Pe langa biserica principală și cea veche, aflată undeva în spate, lângă chiliile măicuțelor, am mai mers și către un ponton/debarcader care dădea la lacul Telincea. Am aflat că pe viitor se va amenaja aceasta zona cu fonduri europene, iar vizitatorii vor putea face și excursii de agrement pe lac cu diverse ambarcaţiuni. La magazinul mănăstirii se vindea și un vin foarte bun, produs pe plan local, mănăstirea aflându-se într-o renumită zona viticolă.

Am hotărât, cum era în drumul nostru spre Tulcea, să vizităm și mănăstirea de rit ortodox vechi Sfantul Ioan Botezatorul. Atât biserica cât și chiliile erau însă în construcție, totuși am admirat câteva specii de păsări și păuni aflați în curtea din spate.

Am alimentat la Lukoil Tulcea din strada Babadag și am pornit spre Jurilovca - destinaţia pe care am ales-o şi unde urma să ne cazăm.

Am străbătut destul de repede frumosul traseu Tulcea - Jurilovca (cam 60 km distanţa), trecând prin Agighiol, comuna cu cea mai mare comunitate de lipoveni - este vorba de Sarichioi, şi Enisala, cu faimoasa ei cetate, în localitatea care aparține tot de comuna Sarichioi. Aici drumul se bifurcă: spre dreapta orașul Babadag (la 8 km) iar spre stânga comuna Jurilovca, cam la 17 km distanţa de Enisala.

Am ajuns și la destinaţia noastră, şi după o zi plină de vizite şi activități ne-am cazat la casa Kondrat din Jurilovca - o super cazare cu proprietari pricepuți, buni gospodari, camere ca de hotel și multă amabilitate.

---

VIZUALIZĂRI: 202 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI