Muzeul etnografic Reghin – un patrimoniu valoros

TIPĂREȘTE

În timpul călătoriei între orașele Bistrița și Odorheiu Secuiesc aveam să ne oprim pentru circa o oră într-un oraș relativ mic, Reghin. În această urbe se află încă o „cărămidă” care contribuie la completarea proiectului meu turistic, și anume vizitarea tuturor muzeelor dedicate satului aflate în aer liber. Aveam să vizităm Muzeul Etnografic „Anton Badea” , instituție culturală care ne prezintă zona etnografică Valea Mureșului Superior, precum și multiculturalitatea acestui areal geografic

Localizare. Muzeul se află amplasat în nordul orașului, în apropierea liceului teoretic „Lucian Blaga” . De aici pornește drumul județean DJ 154 ce te poartă printre coline domoale spre orașul Bistrița – l-am parcurs, un drum puțin aglomerat, o zonă superbă. Găsim locuri de parcare amenajate în zona muzeului, cu plată (panouri informative, plată prin sms).

Informații acces. Intrarea de la șosea este semnalizată printr-un panou de lemn frumos sculptat și o poartă monumentală din lemn. Programul de vizitare se desfășoară de marți până duminică, orarul variind în funcție de anotimp (de exemplu vara este deschis de la 08.00-18.00, în weekend: 08.00-15.00). Pentru informații actualizate verificați site-ul web.

Prețul unui bilet este de 9 lei + 6 lei/adult/expoziție permanentă + secție în aer liber, tarif ce include și ghidajul, există o taxă foto de 30 lei/persoană. Am primit bilete personalizate și am achiziționat un catalog bilingv al expoziției etnografice.

Timp de vizitare. Plimbarea prin expoziția etnografică permanentă din interiorul clădirii-monument, apoi vizitarea muzeului în aer liber ne-a luat circa 1 oră. Muzeograful care ne-a oferit ghidajul a mers cu noi peste tot oferindu-ne explicații și răspunzându-ne la întrebări. Bravo! Monumentele etnografice din exterior beneficiază de panouri informative.

Scurt istoric. Muzeul etnografic din Reghin își are rădăcinile în activitatea desfășurată de Anton Badea, reprezentant de seamă al muzeografiei românești, cu precădere cea etnografică (limbaromana.org/revista/d ... sti-anton-badea). Acesta înființează în 1960 muzeul din Reghin cu câteva zeci de obiecte de artă populară pe care le depozitează în Casa de Cultură. Peste doi ani instituția culturală se mută în casa monument istoric, peste alți câțiva ani reconstituindu-se primele monumente de arhitectură populară în aer liber, baza secției externe. Muzeul poartă azi numele întemeietorului său.

Vizita propriu-zisă

1. Expoziția permanentă este găzduită de clădirea din secolul al XIX-lea, circuitul de vizitare se desfășoară circular și cuprinde o serie de săli/colecții tematice. Exponatele au legătură cu următoarele subiecte: Firul vieții (obiceiuri familiale), Drumul pâinii, Femeia în familie și societate, Ocupații străvechi.

Mi-au plăcut reconstituirile ample din sălile de expoziții, reprezentări care reunesc exponate din toate categoriile: costume populare, unelte, obiecte din lemn sau fier, ceramică, instalații casnice ori piese cu rol spiritual.

Ce mi-a plăcut în expoziția etnografică din interior? Costumele populare, carul cu zestre al mirilor, bicicleta din lemn (piesă unicat de la începutul anilor 1900), textilele de interior, diversele plase și ustensile de pescuit ș. a.

Am trecut încet prin fiecare sală admirând culori, forme și dimensiuni ale unor obiecte aparținând diferitelor colecții etnografice realizate din fir textil, lemn, lut, metal, piele. Domnul muzeograf ne-a oferit amănunte interesante despre anumite obiecte, am schimbat impresii pe tema unor obiceiuri etc.

2. Expoziția în aer liber se prezintă sub forma unui sat micuț compus din mai multe case, o biserică și mai multe instalații tehnice țărănești. Vizita pornește de la biserica „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” , un lăcaș de cult de mici dimensiuni, populația satelor/cătunelor fiind mică în prima jumătate a anilor 1700 de când datează construcția religioasă.

Muzeograful ne deschide pe rând cele trei case: cea din Hodac (Valea Gurghiului; secolul al XVIII-lea), una din Gurghiu (secol al XIX-lea) și alta din Călimănel (Valea Mureșului Superior; 1870). Interioarele țărănești sunt simple, cu mobilier practic și obiecte utile, strict necesare traiului zilnic. Pereții de lut, neuniformi, văruiți în alb, vetrele de foc și sobele, textile colorate, lăzi de zestre pictate sunt numai o parte din elementele interesante din interiorul caselor.

În „sat” sunt prezente și câteva instalații tehnice țărănești: teascul din Batoș, moara de apă din Vătava, oloinița din Hodac, mai multe zdrobitoare și prese. Toate demonstrează forța creatoare a țăranului, ingeniozitatea lui și utilitatea pură a instalațiilor făurite.

Concluzii. Am vizitat cu entuziasm acest muzeu etnografic, mai cu seamă că el deține și o secție în aer liber. Expoziția permanentă din interior este drăguț amenajată, iar vizita cu ghid (inclus în taxa de acces) constituie un avantaj. Recomand celor care trec prin Reghin și iubesc etnografia să se oprească la Muzeul etnografic.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 480 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI