ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 30.08.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 30.03.10
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
JUL-2017
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
70.00%
Satisfăcător
DISTRACŢ. / RELAXARE:
80.00%
Mai degrabă mulțumit

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
75.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Zidul, Lacătul şi Şcoala

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Se zice că vioara e cel mai nobil instrument muzical. Aşa o fi, eu ştiu doar că sunt impresionată că Oraşul Viorilor este un oraş din ţara mea, ştiu doar că plâng dacă ascult vioara vorbind. Nu am fost să vizitez vreun magazin cu viori, regret enorm că timpul nu mi-a permis. Eram în vizită la prietenii noştri, ştiam că pot vedea multe lucruri interesante, însă m-am concentrat asupra „castelelor”, nu de alta dar parcă presimţeam că mă voi enerva puţin.

Zidul

Cazaţi la Hunter Vip - vezi impresii, în prima seară am savurat bucatele de La Han - vezi impresii iar dimineaţa am pornit spre Castelul Huszar, aflat la câţiva km de centrul oraşului. Am trecut printr-o zonă dezolantă:(, oamenii sărmani îmi păreau asistaţi social. Case triste, prunci desculţi, adulţi fericiţi, acesta era peisajul din Apalina.

Cică la Alapina asta ar fi trăit un diplomat regal-princial (mor după denumirile astea :) nobiliare) Gyulai Pal de Apalina. Sângele era tot roşu, staţi calmi. Ăsta a decedat, dar are moştenitori care au foame de bani.

Acum nu mai trăieşte nici castelul, nici măcar gardul, a fost schilodit în vreo şase luni de adulţii de v-am pomenit mai devreme, ăia fericiţi;).

Am aflat că avea un parc superb care se întindea pe 15 ha, cu arbori deosebiţi, rari, cu un lac superb, acum e doar o glumă cu ruine şi buruieni. O bucată din faţada cândva măreaţă se ţinea de aer ca să nu cadă.

Până acum doi ani clădirea era toată dar încet, încet, oamenii cu îndeletnici nocturne au devastat-o.

Nu trebuie să ajungeţi neapărat la bucata de zid rămasă, puteţi privi doar cartierul în care se află şi veţi înţelege totul.

Castelul Huszar a funcţionat o perioadă ca unitate de învăţământ pentru persoanele cu nevoi speciale, până acum câţiva ani a fost chiar locuit. De-a lungul timpului a avut mai mulţi deţinători, a fost folosit ca şi clădire pentru birouri.

A fost scos la vânzare cu mulţi euro atunci când avea coloană vertebrală, acum eu nu l-aş lua nici gratis, din cauza împrejurimilor colorate :D.

Proprietarii s-au mutat în Ungaria, nici că le pasă de ceea ce a fost odată mândria oraşului. Directorul școlii de vi-a-vis a hotărât mutarea gardului castelului din nuș ce motiv, odată cu această mișcare inteligentă, a început marea devastare, fiecare și-a însușit cărămizi, pietre și alte minuni de pe acolo.

Cine mi-a povestit? Păi... omul care mi-a descuiat...

Lacătul

De la zid am plecat spre Târgu Mureş, în localitatea Gorneşti. Pe partea dreaptă, după un parc pentru pitici, am parcat în faţa unei proprietăţi protejată cu un lacăt.

Castelul Teleki, ne-a întâmpinat mut. Dar, citisem eu pe net că dacă suni la un număr de pe acolo, ai mari şanse să cunoşti un om deosebit, un domn care-ţi va deschide lacătul şi te va introduce în lumea lui.

C dorea să plece, eu m-am învârtit până am găsit afişul cu număr, am format şi m-am declarat încântată de tot ceea ce a urmat :)).

Înconjurat de o vegetaţie bogată, bine întreţinut, alb, construit în stil baroc-spunea domnul, cu un petic de apă şi o grădină englezească, Teleki mi-a părut mai mult un conac. Domnul ne-a spus că în Transilvania castelele nu sunt fastuoase, oamenii de acolo nu dispuneau de foarte mulţi bani.

Cert e că acest castel avea picioare, avea viaţă :). Acest descendent al familiei Teleki ne-a încântat urechile şi ochii, ne-a povestit şi noi am ascultat cu plăcere, vă redau şi eu la rându-mi câteva idei.

Castelul are 365 de ferestre, 52 de încăperi, parcul din dotare este „original englezesc”, clădirea are o formă de U cu o cupolă foarte mare în zona centrală.

Bunicul ghidului nostru a fost arheolog, a participat la câteva săpături şi descoperiri împortante pentru castel.

Cum eu la pietroaie sunt paralelă, vă pot spune despre copaci, arbuşti şi gazonul bine întreţinut, vă pot spune că nuanţele de verde cu umbrele aferente se răsfăţau pe iarbă şi pe băncuţele puse din loc în loc.

Doi copaci interesanţi mi-au fost prezentaţi de ghid. Un „stejar turn" care creşte ca un plop, nu cu ramurile la orizontală, copac din secolul XVIII care creşte încet, 160-180 de ani spunea domnul. Al doilea copac interesant este un ginko biloba, un copac arhaic adică masculin „din fericire”, pentru că cel feminin are fructe cu un miros neplăcut, insuportabil. Frunzele acestui mascul sunt o trecere între răşinoase şi foioase, toamna ele se colorează în culoarea aurului şi cad absolut toate într-o noapte friguroasă, formând un covor viu, auriu. De-aici şi denumirea de Golden Tree.

După spectacolul verde, păşim în interior şi vizităm doar o parte a castelului, diferite săli cu amprentă din perioada barocă unde tavanul era o încântare de amestec de plante şi animale imaginare ce face trecerea de la secesiune la sc XX. Secesiunea asta e o separare de vechile tipare, o mişcare de desprindere de la arta învechită la o identitate nouă, a cuprins artişti din diferite domenii, am tradus pe limba mea :D, pentru cei neştiutori, aşa ca mine.

Revin la castelul meu... Candelabrele de Murano încă mai aveau o parte din piesele originale, înălţimea camerelor este de 4,80-6,30 metri. Am trecut printr-un hol unde sunt expuse poze din diferite perioade ale castelului. Pe pereţii camerelor sunt foto de la familiile care au locuit acolo. Nu de la alea descendente, ci de la oameni obişnuiți, ca noi. De ce, cum, în ce fel?

Păi la Teleki se organizează tabere pentru copii, studenţi, cercetaşi, artişti. Tablouri ale unor oameni talentaţi sunt expuse pe pereţii unor încăperi. Acolo „se țin” baluri, nunţi, conferinţe, manifestări diverse, concerte.

Teleki Laslo a început construcţia, Iosef fiul a continuat-o, nepotul la fel, în 30 de ani a fost finalizat totul. Au fost 13 descendenţi, de la ambii fii. Am putut vedea arborele geneanologic pe câteva panouri. Acum, urmaşii trăiesc pe 4 continente şi 13 ţări.

După naţionalizare, castelul a fost folosit ca sanatoriu pentru copiii care proveneau din familii bolnave de TBC.

Ultimii proprietari au fost duşi cu forţa la Târgul Mureş, au locuit în pivniţa unei clădiri.

Am păşit pe un hol cu o frumoasă expoziţie cu covoraşe pentru rugăciune, covoraşe de diferite forme, mărimi şi culori.

În camera cu picturi în ulei, pe pereţi, am văzut o poză din anul 1991, de când clădirea era sanatoriu.

În ultimele două camere vizitate am putut admira obiecte originale, decorul era din trecut, foarte cald, emana o tristeţe apăsată. Aceste încăperi din urmă erau încuiate, la vizita noastră castelul era plin cu prunci de diferite vârste. Copiii erau însoţiţi de profesori, pictau, desenau, creau diferite aranjamente florale, făceau ca totul să prindă viaţă, râsetele lor îmi răsună şi acum în timpane :)).

Era o mare veselie şi gălăgie acolo, lumea părea mai bună, mai blândă, viaţa părea că e lipsită de pete şi e roz, e delicată. Unde-s copii e lumină şi speranţă, fără ei poate că n-ar mai fi zâmbet pe pământ.

Câte suspine ascund zidurile şi grădinile Castelului Teleki? Cât de greu „apasă nepăsarea” unui stat vis-a-vis de comorile sale? Greu de spus:(.

Teleki nu e încălzit pe timp friguros, instalaţia nu funcţionează deşi există calorifere. În permanenţă locuieşte o familie care are grijă de castel.

Teleki nu percepe taxă de vizitare, vrea promovare, se promovează singur, deţine un caiet în care mi-am lăsat şi eu semnătura pentru a-mi exprima recunoştinţa faţă de cei care vor să supravieţuiască cu orice chip. Prin acele semnături se ţine o evidenţă a numărului de turişti care îi trece pragul. Se poate cumpăra un pliant micuţ, cu câteva rânduri scrise în română şi maghiară.

Salut un descendent Teleki, respect tot ceea ce face, jos pălăria pentru limba română imperfectă dar perfectă din gura domnului.

Vă invit cu drag să-i faceţi o vizită, nu veţi regreta, va fi super încântat, aşa cum am fost şi noi.

Tot de la Domnul am aflat de...

Şcoală

După un prânz delicios acasă la prietenii mei, mergem spre Gurghiu, Bornemisza Castel, o glumă de conac, normal.

Ridicat în mai multe etape, fostă şcoală silvică, muzeu de vânătoare (şi cu trofeele lui Teleki Samuel), bibliotecă, depozit, acest castel se află în proprietatea Consiliului Judeţean Mureş şi este o mândrie de împărăţie a şobolănimii mureşene <:-P

Principele Rakoczi a construit prima clădire, Bornemisza Janos a comandat terminarea şi reamenajarea castelului, la care s-a adăugat o capelă şi un turn cu ceas.

Distrusă de ţărani în 1848, reabilitată de familia Bornemisza, fost castel de vânătoare, fostă şcoală cu 50 de elevi care se pregăteau să devină specialişti cu profil cinegetic, acest loc este încă o palmă dată nouă, oamenilor de rând, din partea celor care deţin hăţurile în ţara asta»:(.

Totul e în paragină, există un paznic la intrare, nici ăla nu s-a deranjat să iasă, l-am scos eu din cuşcă :D. Nu se percepe taxă de vizitare, ar fi culmea să fi fost. Locul nu e semnalizat, am bâjbâit după o tentativă de tablă pusă aiurea, doar să deruteze turiştii.

În schimb, există un parc dendrologic impresionant, pentru el am fost acolo. Cât o mai sta în picioare nu ştiu, poate-l taie pentru lemne de foc. Parcul zic.

Ne-am plimbat printre sutele de specii de plante, unele exotice, printre copaci uriaşi. A fost o încântare.

După mutarea şcolii silvice în alt loc, degradarea şi-a întins aripile şi a cotropit clădirile.

Eu cred că e bântuit castelul, de unul Rudolf, un descendent care s-a sinucis din lipsă de preocupare, de idei, de dragoste:(.

Ne-am mai plimbărit prin curtea neîngrijită, şerpi nu am zărit, am dat şi peste câteva morminte, căteva statui cioplite de ploi şi vânt, am înjurat niţel şi ne-am văzut de drum, doream ceva viu după atâta doliu de prin castele, am mers la Sovata, aveam inima cât un purice...

Castelele astea sunt mai mult conace, din punctul meu de vedere. Cum, necum, sunt o valoare a zonei, mai erau câteva de vizitat dar am renunţat, îmi era teamă. Ele sunt parte din istoria noastră ca ţară, fac parte din trecutul nostru, sunt locuri care pot fi reabilitate, resetate cu fonduri nerambursabile, sunt locuri valoroase care ne reprezintă.

Sunt milioane de pietre prin alte ţări, jumătăţi de statui şi jumătăţi de pereţi -cică muzee, pentru care am plătit mulţi euro să vizităm aiurea. Ălora le pasă de ţara lor, de venitul adus la buget, nu visează la bani necuveniţi, nemunciţi, fac reclame tuturor stâncilor. La noi, gustul amar provocat de cei responsabili cu degradarea ţării este prezent în fiecare colţ de oraş sau sat.

Aceasta e umila mea părere, descriere în premieră pentru mine acest gen, am dorit să vă invit să vizitaţi Reghin, eu sigur o voi mai face, vreau să văd ce mai găsesc degradat prin judeţ dar şi să admir oraşul care dă viaţă lemnului, să-i salut pe cei născuţi cu darul de a modela, de a „construi” sunetele care mângâie simţurile.

Câteva acorduri minunate vă rog https://youtu. be/P0YCWZnpoO0

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de krisstinna in 30.08.17 17:38:33
Validat / Publicat: 30.08.17 19:20:21

VIZUALIZĂRI: 3599 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P16 Teleki
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 60400 PMA (din 46 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

21 ecouri scrise, până acum

webmasterX [30.08.17 19:13:29] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

elviramvio [30.08.17 22:00:01] »

@krisstinna:

Votat doar cu un deget dar cu tot sufletul meu, cu un nod in gat, cu multe, foarte multe aprecieri pentru tine ca ai spus un adevar mare la sfarsit de articol! Tocmai m-am intors dintr-o mica alergatura, nu pomenesc Salonicul, doar doua popasuri la bulgari si pot sa-ti dau dreptate! Mare diferenta, cinste lor si rusine noua.

Vacante frumoase si vesele sa ai!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
maryka [30.08.17 22:18:08] »

Sigur că și eu am citit cu tristețe articolul, nu pentru că nu ar fi interesant, e foarte, sunt locuri poate neștiute de mulți, dar ce păcat de așa degradare, ce locuri ar putea deveni... Castelul Teleki, e frumos, e și ”mobilat” cu obiecte de valoare, de epocă, ar fi mult mai interesant, dacă ar fi puțin mai renovat, cu o altă față... Oare de ce nu reușim noi să ne adunăm odată să profităm de ceea ce avem? Mă bucur însă că aici, măcar aici, măcar noi, aflăm de ele și vorbim despre ele. Așa am spus și eu depsre Racoș și castelul Bethlén-Sükősd.

Felicitări pentru articol, poți să mai scrii despre bolovani și castele, iese foarte bine!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
maria55 † [31.08.17 09:25:41] »

@krisstinna: "sunt molioane de pietre prin alte tări"... da, sunt! Promovate! Stiu sa faca o destinatie din orice, stiu sa promoveze, sa vandă, sa imbrace intr-o poveste totul, ori de povesti si istorie noi chiar nu ducem lipsa!

Lipsă doar interes! Pacat!

Frumoase aduceri aminte pt mine, citind articolul! Stii ca sunt la origini mureseancă si elevă fiind am participat la o excursie la Teleki!

Amintiri frumoase scrise de o bucuresteanca!

krisstinna [31.08.17 20:44:46] »

@webmasterX: Mulțumesc

@all: pentru vizita voastră

krisstinna [31.08.17 21:03:36] »

@elviramvio: Mulțumesc draga mea, avem aceeași durere

Nu există an în care sa nu mergem să vizităm și locuri din România. Unele sunt grozave, bine întreținute, altele sunt dezolante.

Dacă ar durea indiferența, mulți din cei care au distrus și distrug România ar urla.

Important e fim optimiști, poate într-o zi va zâmbi și soarele nostru

krisstinna [31.08.17 21:18:17] »

@maryka: Teleki a fost o încântare. Omul se zbate, nu cerșește, ceea ce e lăudabil.

Chiar in acest sfârșit de săptămână au loc concerte în grădinile castelului. Muzică electronică parca.

Noi am "prins" o școală de vară, copiii ne priveau curioși, vorbeau maghiara în timp ce se ocupau cu diverse activități. Ne zâmbeau, am fost plăcut impresionată.

Vreau să îți spun că pentru mine a fost foarte greu să scriu despre aceste lucruri, cred că nervii m-au îndemnat să contopesc idei pentru a așterne așa ceva aici.

E cumplit de greu să descrii muzee și biserici, pietre și monumente. Necesită multă documentare și multă plăcere, pasiune. Așa cred eu, poate cred greșit pentru că nu mă pricep.

Eu m-am bazat pe poze și pe vorbele domnului ghid.

Îi felicit pe toți cei care reușesc sa scrie articole despre obiective "grele", eu prefer cazări, cascade, stânci și plaje. E mai ușor și mai romantic. Dar, dacă va mai fi nevoie de "strigăt", voi apărea cu un review ca acesta.

Mulțumesc

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinna [31.08.17 21:51:05] »

@maria55: Mă bucur că ți-a plăcut, eu m-am străduit să strig cât mai tare

E drept că mi-am stors creierul, chestiile astea mă depășesc.

Te pup dulce și îți mulțumesc

maryka [31.08.17 22:00:20] »

@krisstinna:

Da, așa e, ai mare dreptate. Dar știi cum gândesc eu? poate te ajută... când sunt acolo încerc să-mi imaginez tot felul de povești, despre care știu, de unele știu dinainte de a ajunge în locul respectiv, despre altele aflu abia după... Și atunci încerc să compun eu în minte tot felul de idei, cum a fost pe vremuri, cum au trăit oamenii, etc... E drept că unde sunt numai bolovani e mult mai greu, dar e mai incitant. Iar acolo mai sunt și legendele , care ”colorează” totul. Puțin romantism... merge chiar și la bolovani!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinna [31.08.17 22:18:29] »

@maryka: Da, ai dreptate, imaginația funcționează bine și la mine

Eu mă voi strădui de fiecare dată.

Am mai spus: unele pietre vorbesc, multe sunt extrem de importante, de valoroase.

Și cum eu ador legendele, încerc să nu ocolesc prea mult bolovanii, uneori ascund adevărate povești.

webmaster [01.09.17 14:25:32] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” (interes crescut din pdv al politicii saitului!)

— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

--

Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

krisstinna [01.09.17 21:03:45] »

@webmaster: Mulțumesc, o seară bună!

Zoazore [03.09.17 10:55:53] »

@krisstinna: Deh, așa-i când Stăpânul Ban e la putere!

Păcat de frumuseți și istorii care se pierd!

arcrom [08.09.17 00:29:40] »

@krisstinna: "E cumplit de greu să descrii muzee și biserici, pietre și monumente. Necesită multă documentare și multă plăcere, pasiune. Așa cred eu, poate cred greșit pentru că nu mă pricep. "

Eu cred ca va rasfatati cand spuneti ca nu va pricepeti la "pietre". Am citit articolul dintr-o suflare, ceea ce inseamna ca tare va mai pricepeti! Mi-a placut sufletul care se simtea ascuns in spatele fiecarui cuvant, m-a intristat atmosfera pe care ati reusit sa o descrieti foarte bine si m-a emotian fondul muzical. Prima vioara a fiului meu a fost o 1/2 facuta la Reghin. Apoi, cand a mai crescut a ajuns la o copie foarte reusita Amati, facuta in Cehia la inceputul secolului trecut. Din pacate, fiul meu, elev al scolii Yehudi Menuhin in Anglia (youtube) a trebuit sa renunte brusc la vioara in ziua cand a implinit 17 ani, fiind electrocutat la metrou. Din acea zi nu mai pot asculta nici o vioara fara strangere de inima si un gol imens! V-am simtit aproape si parca ne-am plimbat impreuna atat prin castelul Teleki, cat si printre ruinele care v-au intristat si dezamagit.

Frumos review, multumesc!

tata123 🔱 [08.09.17 08:54:53] »

@krisstinna: Un adevăr trist, dar adevărat. Dacă ne referim doar la Transilvania, în această regiune istorică există zeci de castele, conace și case de vânătoare aparținând nobilimii de demult - multe în paragină sau chiar parțial dărâmate. Câteva exemplare au fost restaurate și transformate în unități de cazare cu ștaif, altele încă adăpostesc unități spitalicești de tot soiul, unele au fost retrocedate și moștenitorii se chinuie să le restaureze nemaiavând banii străbunilor. Citeam într-un articol că numai în zona Covasna-Harghita-Târgu Mureș există circa 165 de conace vechi.

Valorificare turistică? Promovare? Destul de anemică având în vedere regimul de proprietate, interesul Statului,

starea de conservare a clădirilor etc. Dezamăgirea e mare atunci când citești articole interesante despre un anumit loc și atunci când ajungi acolo fie este închis/încuiat, fie chiar a dispărut. La un moment dat o să ne dăm seama ce pierdem...

P. S. În P14 nu apare blazonul familiei, ci doar un colț. Însemnul heraldică se afla mai jos

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mishu [13.09.17 20:12:21] »

@krisstinna: Eram convinsa ca am citit articolul deoarece inceputul imi era cunoscut, dar pozele nu, si am constatat ca de fapt doar l-am vizualizat. Asadar acum am reusit in sfarsit sa-l citesc si sa vad si pozele. Sunt atatea locuri lasate in paragina sau altele spre norocul lor si al nostru nu si care au o istorie a lor, trista sau nu si merita sa fie bagate in seama.

Nu pot sa comentez mai mult, si spun doar felictari, votat cu mare drag.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
krisstinna [17.09.17 20:49:00] »

@Zoazore: Mulțumesc de vizită, draga mea Zozo!

Trist, dar adevărat ce spui

krisstinna [17.09.17 20:55:49] »

@arcrom: Tare aș vrea să te cunosc

Suntem de-o seamă, călători prin viață, sunt o oamă modestă, suntem colegi. Un "tu" simplu îmi sună a prietenie

Tristă povestea ta, uneori suntem încercați greu de soartă, trebuie să răzbim și să ne continuăm drumul, uneori anevoios.

Îți mulțumesc pentru cuvintele calde, pentru vizită și aprecieri

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
krisstinna [17.09.17 21:02:57] »

@tata123: Of, ce-ți place să te lași așteptat

Eu chiar te-am așteptat cu emoție, mă întrebam când apari să mă corectezi, să-mi spui ceva. Știi că nu mă pricep la chestii tehnice, dau uitării tot ceea ce nu e romantic și siropos.

Mi-a fost extrem de greu să scriu chestiile alea de sus, am tremurat când le-am postat pe afa, nu îmi place domeniul ăsta. Scriam pe hârtie și apoi tăiam, iar studiam pozele și iar scriam. Am redus mult din articol de teama dezinformării.

Îți mulțumesc frumos pentru vizită, ecou, corecție, pentru tot!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
krisstinna [17.09.17 21:04:37] »

@mishu: Mulțumesc Mișulică, ești dulce

tata123 🔱 [18.09.17 13:29:57] »

@krisstinna: Nu corectez decât acolo unde e nevoie. Articolul de mai sus e bun, ai descris totul în stilul tău - ai tremurat degeaba . Sunt locuri despre care trebuie să amintim, sunt obiective care așteaptă o mână de ajutor, un dram de promovare - ele trebuie să supraviețuiască. Să mă „urmărești” mâine-poimâine - îți promit o surpriză plăcută.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
elviramvio, maria55, maryka, mishu, tata123 🔱, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin Reghin și împrejurimi:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.094252109527588 sec
    ecranul dvs: 1 x 1