ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 08.08.2022
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Valcea
ÎNSCRIS: 09.09.09
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
JUN-2022
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas prin Horezu și împrejurimi

[fb]
NOU TIMP CITIRE: 13 MIN

Oltenia de sub munte - magia energiilor renăscute pe tiroliene și trovanți

TIPĂREȘTE URM de aici

Când orașul se prăvălește sufocant peste noi 5 zile pe săptămână, iar energia juvenilă dă-n clocot, căutăm evadarea spre orizonturi nu prea îndepărtate, care să ne încarce bateriile și, tot odată, să ne consume negativismele acumulate la nivel de celulă și individ.

Avem șansa de a ne găsi în apropierea unor locuri care răspund cerințelor orășeanului agasat.

Bunăoară, alegem ca la finalul săptămânii, să fugim într-o escapadă de o zi, fie în Olănești (de cele mai multe ori), fie în Călimănești sau Govora. Alteori, le combinăm și facem 2 din 3 sau chiar pe toate 3 într-o zi. Ajunși aici, abandonăm bucuroși Măgăreața răbdătoare și luăm la picior fiecare stațiune. Nu ne plictisim deloc, chiar dacă potecile sunt arhicunoscute, cărările bătute din nou, iar oamenii întâlniți, plini de familiaritate, fie cei de la tarabele cu mărunțișuri, fie cei de la restaurante, terase, etc.

Când totuși, intervine o oarecare blazare, chiar și în escapadele noastre spre O. C. G. (Olănești-Călimănești-Govora), lansăm săgeata itinerariului mai departe. Săgeata cade, șuntând legile gravitației convenționale, fie la Voineasa zmeurarilor sezonieri, fie la Vidra cu Sky Resortul ofertant în special iarna, fie într-un Horezu olaro-monastic, sau la Vaideeniul aventuros, ori la Costeștiul patern ce ține în ograda-i vastă, Bistrița și Arnota, nestematele din salba chivoturilor vâlcene, presărate pe traseele-i onirice.

Când și „arcul” nădejdilor noastre itinerante e prea fără de vlagă, atunci folosim „halebarda” speranței, cu rază lungă de acțiune, trimițându-ne solii spre destinații de tipul Hunedoarei cu Țara Hațegului, spre Sohodolul Gorjului, pe defileul Jiului, la curtea Mănăstirii Lainici. Atunci escapada-light capătă alură de vacanță, obligându-ne, nolens-volens, să căutăm și cazare. Avantajul unei astfel de călătorii mai lungi, de 2-3 zile, constă și în faptul că pe lângă relaxare, oferă, la întoarcerea acasă o altfel de percepție a locurilor de hălăduit, aflate prin apropierea bătăturii.

Revenind de la Hunedoara, aveam doza potrivită de adrenalină pentru a încerca aventura Vaideeniului, mândrul plai al crescătorilor de mioare.

Vaideeniul a „explodat” în mintea noastră, chiar în automobil, plecasem spre Govora și Olănești, dar eram „amorsați” vizual, de ceva vreme, de parcurile de aventură de la Vaideeni.

Am schimbat traseul din mers, punând ținta waze-ului pe Parcul de Aventură Cerna din Vaideeni. Am demarat ușor din Râmnic, la 09,30, pe drumul de costișă, ce leagă municipiul de orașul olarilor, Horezu. Traseul a fost lin, viteza moderată, fluxul de mașini din ambele sensuri a fost cuminte, strunit, din loc în loc de oamenii în uniformă, aflați la vedere, pe ecranul navigației și în locurile dosnice arhi-știute.

Mi-am lăsat reflexele conduse de flux, fără să mă hazardez în depășiri, doar urma aventura la capătul de drum. Am trecut de Costești și Horezu, nu fără a înregistra mental, două dintre locurile ce urmau a fi vizitate, la întoarcere. La Costești, piața recent inaugurată, cea din apropierea Trovanților, iar la Horezu, magazinul de antichități de la intrarea în Horezu.

Am traversat Horezu, dar nu ne-am abătut spre Vaideeni, ci am ținut DN-ul spre Tg. Jiu. La Slătioara, comuna de baștină a autorului romanului „Niște țărani” , am virat la 90 de grade spre dreapta, prin dreptul primăriei.

Am continuat drumul, bine asfaltat de altfel, încă vreo 7-8 km, până la Pensiunea Cerna și parcul de aventuri aferent.

Pensiunea Cerna și parcul de aventuri – Adresa: DC136, Strada Apa Cernei nr. 67, sat, Cerna 247725, pe râul Cerna

Din drumul asfaltat se deschid, stânga-dreapta, domeniile pensiunii - pe dreapta pensiunea propriu-zisă, iar pe stânga parcul de aventuri. Am parcat la umbruță de codruț, puțin de 20-30 de m după parc. Venisem pentru tiroliene și tarzanisme, deci am intrat prima dată, în parcul de aventuri, delimitat de un gard de piatră și lemn, nou construit.

La intrare, pe unul din stâlpi, tronează tarifele celor trei trasee, cu valori diferențiate, funcție de gradul de dificultate. Astfel, traseul mov, pentru pici mici, e 15 lei, galben 20 lei pentru pici mai mari, iar traseul verde pentru experimentați, la preț așijderea cu galbenul. Tarzan al nostru era nerăbdător, imediat s-a echipat la cașcarabeta unde am și plătit, după care a urcat în copac la exprimări artistice pe traseul mediu, adică cel galben. O mulțime de părinți, pe dedesubtul păienjenișului de cabluri, tuburi, scăricele, sfori și alte alea, baletau pe voci multiple. Cei mai mititei, pe traseul mov, erau împinși, trași și stimulați de către părinți, pentru a-și convinge odraslele de binefacerile oaselor întinse. Erau pe trasee, pe cel galben și verde, chiar și adulți. Eu nu am mai încercat o astfel de plăcere, amintirea traseului de la Dinopark Râșnov fiind încă vie. Am urmărit de jos, cu înțepeniri cervicale, demonstrația micuțului Tarzan. Liniște nu era deloc, întrucât cam tăți părinții țâpuia spre coronamentul copacilor pe care erau pozate traseele aventuroase. Tirolienele sunt cam scurtuțe, prâslea le aborda vijelios, în sunetele desprinse parcă din jungla cu urlătoarele primate. După terminarea traseului, Tarzan a prins gustul zborului cu liana și a solicitat, contra-cost, efectuarea bălăngănelii și pe traseul verde. Acesta e situat mai sus, cu dificultăți sporite. S-a blocat la un moment dat, la pendulele cu butuci, dar a depășit obstacolul prin tractarea pe cablu, ajutându-se de degetele înmănușate. Tiroliana traversează râul ce mărginește parcul, apoi pe un alt cablu retraversează râul, spre bucuria micului alpinist. După ce am văzut că se descurcă, ne-am așezat pe una dintre băncuțe și am băut un suc de cătină cumpărat de la cașcarabeta cu echipament de închiriat. Am remarcat că se poate închiria contra unei sume de 20 de lei bicicleta pentru a umfla mușchii, pe traseele în pantă. Am zis pas și am traversat strada spre pensiune pentru ceva de concasat. Pensiunea, după cum se vede și în pozne, e foarte șic, îngrijită și desprinsă parcă din poveștile frățânilor Grimm. Pe aleea ce urcă la terasă, sunt așezate în muțenie, sculpturi de lemn, cu diverse reprezentări de daci, elemente de faună locală sau fantastică. La terasa cu umbreluțe am speriat câte o zeamă de curcan și o iahnie cu ciolan. Porțile au fost extrem de mici, probabil cei cazați aici beneficiază de porții normale, iar cei care pică doar pentru masă, sunt puși la regim. Pâinea adusă la masă e făcută la cuptorul propriu, gustoasă dar nu era destul de proaspătă. Pensiunea e deservită de personal foarte tânăr, am remarcat 3 fete care în permanență roiau de la bucătărie la bar, de la spațiile de cazare la magaziile aferente. Din când în când, supraveghetorii de la tiroliene, intrau la bucătărie, probabil pentru energizare. Am terminat masa cu pepsi și cafele. Plata bucatelor îngurgitate s-a efectuat pe vouchere aflate pe card. Am urcat ca să plătesc în recepția de la cazări, unde aveau POS și am remarcat plăcut, felul cum sunt amenajate cele aferente culcușirii. Nefiind interesat de cazare am plătit masa și am roit-o spre alte orizonturi vaideene.

E bine de știut că în acest loc s-a desfășurat Festivalului National de Sculptură cu "Drujba", în acest an dedicat Smarandei Brăescu. De altfel festivalul are loc anual, începând cu 2017, anul cu prima ediție Carverfest. De aici provin statuetele de pe alei. Sub un șopru, la umbră (era destul de cald afară) erau parcă într-un Consiliu de Coroană, la mare Sfat domnesc, busturi și statui întregi din lemn, reprezentând o parte din domnitorii pământului aiesta. Vlad Țepeș, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu erau parcă admonestați de un Burebista supărat, că ce a lăsat el s-a risipit în veacuri, iar poporenii ce azi le trec prin față sunt prea nepăsători cu glia, bogățiile pământului, pădurea, limba și neamul. Am făcut o reverență și am părăsit consiliul, spășit. Detalii suplimentare ale pensiunii și parcului de aventuri se găsesc pe saitul https://pensiunea-cerna.ro/

Pensiunea Restaurant Moara Viselor – Adresa Sat Vaideeni, Comuna Vaideeni, Valcea 247725, Romania, Coordonate GPS 45 10' 59.1558" N, 23 55' 14.3142" E, pe râul Luncavăț

Ghidați de waze, am ieșit din Cerna spre vatra satului Vaideeni. Am fixat destinația pe Moara Viselor și am urmat traseul sinuos și bine asfaltat al drumului DJ 665. Drumul ne poartă prin țara minunată a Vaideeniului liber, păstrător de tradițiile cultivate de crescătorii de mioare. Ici colo, câte o casă veche mai aduce aminte de moșii și strămoșii dacilor liberi. Majoritatea caselor sunt crescute din pământ, pe baze moderne, cu arhitecturi în trend. Am ajuns la Moara Viselor – loc de aburcat în copaci și pendulat la înălțime, dar și loc de stat la masă sau de cazat pentru zile îndelungate sau nu – catalogată ca pensiune turistică de 3 stele, cu 7 camere – detalii suplimentare pe saitul http://www.moaraviselor.ro/. Noi eram interesați doar de tarzanismele din parcul de aventuri, care se regăsește în incinta complexului. Parcul e lansat anul acesta. Prâslea a luat un traseu de 15 lei, sunt 4 astfel de trasee, la fel ca dincolo, pe grade de dificultate. Copiii sunt instruiți cu echipamentul, hamul, carabiniera și elementele din trasee (butoaie, piramide, scări, cabluri, liane, etc). Cel mai greu traseu, pe care nu l-am mai lăsat pe prâslea, cu toată opoziția lui, se găsește la cca. 10 m de sol. Pentru a fi parcurs, cere odihnă și atenție sporită. Se completează un formular de către părinte, după ce se ia la cunoștință despre rigorile regulamentului recunoașterii riscurilor. Nu am încercat din bunătățile gastronomiei locale. Au și păstrăvărie dar nu ne-a interesat, cel puțin nu de data asta. Pentru exemplificare postez niscaiva poze.

După traseu am luat azimutul Horezului, unde nu ne-am oprit, doar îl vizităm destul de des. Orășelul e în plină prefacere urbanistică, centrul fiind parte a unui proiect de modernizare pe fonduri UE.

Certobeldecor Antiques - Adresă: Strada Tudor Vladimirescu 6, Horezu 245800

La ieșire din Horezu, am oprit pe partea stângă la magazinul de antichități ca să vedem ce mai fac suratele noastre, exponatele. Îmi place aici, spre clătirea ochilor și scufundări temeinice în clepsidra timpului. Totul ce e la vedere, se vinde amatorilor și împătimiților de artă veche. Detalii de exponate și prețuri la adresa https://certobel. shop. Nu se compară cu vizita pe viu.

Poți admira o galerie întreagă de obiecte patinate de vremuri, cum ar fi mobilier (biblioteci, canapele, birouri/secretaire, cuiere, etajere, vitrine, mese, scaune, fotolii, etc), ceasuri, pendule, clepsidre, lămpi, oglinzi, tablouri, tapiserii, gravuri, obiecte de alamă/aramă/bronz, argint, bijuterii, porțelanuri și multe altele. Sunt chiar și vinuri de colecție.

Noi am fost mai practici și am cumpărat sirop de busuioc, la 25 de lei butelca. Când ieși din magazin, ai impresia că timpul începe să curgă din nou, eliberat din încremenirea antichităților.

Am suit în șaua Măgăreaței și i-am dat bice spre Râmnic.

Muzeul Trovanților – Costești. Este situat pe DN 67, o plăcuță indicatoare te îndeamnă să oprești într-o parcare mare, deschisă pe stânga, fiind totodată și piață agro-alimentară, cu produse locale. Lași mașina și traversezi atent DN-ul, strecurându-te pe lângă cele două porți de lemn, pe drumeagul de colb ce duce în cariera trovanților magici, bolovanii ce se nasc din munte și cresc precum pruncii de titan. Steiuri masive de piatră, zac într-un haos de atelier de artist, rotunjite de daltă unui Brâncuș și a unui Rodaine, puși pe șotii după un chef cu Rubens și acompaniați de cele 3 Grații. Muzeul a căpătat în 2005, prin ucaz guvernamental, statutul de rezervație naturală. Am intrat, găsind un grup mare de copii ce pozau pruncii și uriașii de piatră. Un localnic mizer, oferea la vânzare, contra unor sume modice, pietre rotunjite, spunea el că sunt pui de trovanți. Ne și explica ca după ce îi ducem acasă să-i lăsăm să crească, udați cu apă curată. Am zâmbit și l-am refuzat politicos, că doar nu aveam de stricat apă vie pe niște pietre. Ne-am fâțâit de la o stâncă la alta, imortalizând momentele. Pe jos, mai spre pădurice, creștea cimbrul sălbatic. Am cules câteva rămurele pentru condimentarea viitoarelor bucate de acasă. Legendele locului spun că bolovanii ăștia sunt aducători de prunci în familiile celor care încearcă de ani de zile să aibă copii. Fertilizarea magică ar porni chiar de aici, pe lună plină, femeia și bărbatul, se caută... până se găsesc. Obligatoriu pe piatra cea mare. Povești de adormit” bolovanii” , prin zonă circulă povestea unuia, găsit gol pușcă, duhnind a vin acru. Încercase fertilizarea la trovanți. Mândra de prăsilă dispăruse și odată cu ea, portofelul cu banii și țoalele de firmă. Prinde oarba, scoate-i ochii. A rămas de buh... Pentru a nu da idei (oricum porfeul era gol, iar vinul nu prea e bun pe căldură), am ridicat ancora și am tulit-o spre Govora – mon amour perdu.

La piațeta de la răspântie, în dealul Pietrarilor, am apucat pe DJ 649 spre Govora. Drumul e asfaltat și neted, cu ușoare lăsări ale terenului. Faci sinusoide și viraje și ajungi în Govora.

Govora – mon amour perdu.

E orașul cu aerul cel mai pur, dar păcat de felul cum arată. Pare întreținut, dar e doar fațadă. Am oprit în parcarea de la Hotel Palace. Altădată ne beam cafeaua pe terasa hotelului și porneam la explorat. Acum doar am explorat. Parcul e singurul loc ce păstrează parfumul stațiunii de altădată. E inima orașului, care pulsează pentru îndrăgostiții pătimași ai Govorei demult apuse. Răcoarea arborilor împresoară călătorul și-l înviorează după canicula drumului parcurs. Cobori treptele în pas alert, îți impui un ritm de sărbătoare pentru a putea priza pe lângă aerul puternic ozonificat și vestigiile din parc. Nu ne mai deranjează ruinele băilor, fac parte din peisaj. Jos la ieșire (sau intrare, depinde de unde începi plimbarea), e fântâna arteziană la Cascade. Stăm pe o bancă și savurăm înghețată la cornet, luată de la toneta din drum. Afară e zăpușeală mare, orele sunt înaintate. Ridicăm ancora și o zbughim spre casă.


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Din Rîmnicu Vâlcea spre Târgu Jiu, se găsesc toate minunile de mai sus.


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Energiile se încarcă magic pentru o putea începe săptămâna următoare.


[fb]
---
Trimis de zapacitu in 08.08.22 14:38:27
Validat / Publicat: 08.08.22 17:07:30
VIZUALIZĂRI: 546
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (zapacitu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 Trovanții expuși soarelui
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 34850 PMA (din 38 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

10 ecouri scrise, până acum

Alex_Macedo [09.08.22 08:01:23] »

Autorul, așează prin ușurința arhi-cunoscută cuvintele și oferă fluiditate cititorului. Locurile petrecute la pas din poveste le știm mulți dintre noi. De la mult-olărescul Horezu, la tristețea dar nu mai puțin aromatica Govoră în aceeași lenjerie tristă din 1970, trecând prin Curăturile, Gătejești si Prajila, din componența sa.

Chiar și așa, autorul ne îmbie la pași imagistici, facuți prin patria noastra care te fac să te reîndrăgostești de plaiul natal.

Chapeau!!!

tata123 🔱 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [09.08.22 09:33:55] »

@zapacitu: Oltenia de sub Munte este o regiune ofertantă din punct de vedere turistic sub tate aspectele: natural, istoric, religios, arhitectural și tradițional.

O asociație de voluntari inimoși se ocupă de zonă și a înscris această regiune pe lista Geoparcurilor aspirante UNESCO (kogayon.ro/ro/noutati/geo ... ia-de-sub-munte).

Aproape în fiecare an apare câte ceva nou în această zonă submontană, de genul atracțiilor făurite de Om: câte un parc de cățărare prin copaci, un festival la cule, o căsuță răsturnată, un hamac cocoțat pe stânci etc.

Norocul vostru că sunteți atât de aproape de atâtea frumuseți deconectante!

zapacituscris / TELEFON [09.08.22 09:56:53] »

@Alex_Macedo: expunerea atâtor locuri, acum în zona Vâlcii, precum și din alte zone, de către colegii noștri, are nevoie și de o partea de inedit, atâta cât se poate. Sunt trasee foarte cunoscute, dar prefer, pentru a ajunge la țintă, un drum de țară, comunal sau județean. La noi, drumurile județene și comunale arată foarte bine, unele sunt peste drumurile naționale. Așa că, Prajila Gătejești ori Curăturile sunt cu un farmec nealterat de fluxul tot mai apăsat de oameni plecați în căutarea de "elixire" ale deconectării. Bunul meu prieten, ai descifrat cu luciditatea și seninătatea-ți caracteristice, mesajul din spatele textului meu, banal de altfel, că încă avem de explorat plaiuri românești, bucurându-ne copilărește de autenticul găsit sau redescoperit.

zapacituscris / TELEFON [09.08.22 10:16:35] »

@tata123 🔱: recunosc, sunt un norocos din acest punct de vedere prezentat. Într-un clasament al județelor, după numărul de lăcașe de cult, Vâlcea se situa pe locul 2, după Suceava. Din talpa Drăgășanului, cu dealurile lui pline de seva puterii chihlimbarii, ori a Bălceștiului întins de zările culturilor de cereale, urcând pe firul Oltului pe salba de lacuri ce încă au apă și pește, dealurile Galicii, Orleștiului sunt prelungiri firești ale cetății Râmnicului. Horezu, Călimănești, Olănești, Voineasa sau Perișani sunt oazele noastre de suflet. Arterele și venele ce pleacă spre cele 4 puncte cardinale din inima județului, acoperite și asfaltate bine și în timp de oameni, asigură fluxul sangvin al turismului nostru local. Kogayon, Lycaios, centre de promovare diverse, sunt furnicile care nu se văd dar care fac travaliu veritabil în domeniu.

Zoazore [09.08.22 22:25:59] »

@zapacitu: Frumoasa iesire de weekend ati avut! Bine, va si sunt la indemana frumusetile astea. Am fost si eu acolo: vezi impresii si vezi impresii dar am ratat muzeul trovantilor. Pur si simplu nu am vazut intrarea!

Dar recunosc sincer, Cheile Sohodolului raman preferatele mele pe veci!

Un localnic mizer, oferea la vânzare, contra unor sume modice, pietre rotunjite, spunea el că sunt pui de trovanți. Ne și explica ca după ce îi ducem acasă să-i lăsăm să crească, udați cu apă curată

eu as fi cumparat. Nu sa-i cresc si sa-i inmultesc, asa, sa vad din ce-s facuti! Tip de roca, textura, clivaj, cristalizare... poezii de-astea!

Si sa nu te dai tu cu bicla si cu tiroliana? Ntz-ntz-ntz! Nu se face!

zapacituscris / TELEFON [09.08.22 22:55:22] »

@Zoazore: Zbanghia taichii, eu aș fi luat pietruțe d' alea, dar erau fake-uri. Omușoru' venise cu ele din bătătură, credea că mă duce cu preșu' . Normal că le-am luat la lupă, la mirosit, le-am încercat la canin. False madame! Un trovănțel veritabil are aromă de unt (untul pământului) și e crocant ca alunele de septembrie. I-am dat cu tifla, nu știa cu cine s-a întâlnit...

Ba cu bicla m-am dat, când a fost să halim iahnia de fasole... puține boabe, canci ciolan. De tiroliană nu mă mai apropi, am făcut blocaj mental la Dinoparcul de la Râșnov. De jenă am depășit blocajul și m-am aruncat... când m-am trezit eram jos, la capăt de traseu, mai alb la păr, cu neuroni lipsă.

Cine v-o fost ghidă la Sohodol? Să vă ducă prin locul unde s-o filmat seria cu Iancu și să nu vă puie să pozați "Nările" și "Fereastra Zmeilor"?!Grav, foarte grav, madame.

Zoazore [09.08.22 23:07:08] »

@zapacitu:

Cine v-o fost ghidă la Sohodol? Să vă ducă prin locul unde s-o filmat seria cu Iancu și să nu vă puie să pozați "Nările" și "Fereastra Zmeilor"?! Grav, foarte grav, madame.

N-avuram ghid /a. Furam doar noi doi si frumusetea de natura! Nu ne mai venea sa plecam de acolo. Cum amandoi aveam probleme medicale, am admirat din Matiz plaiul ala cu zane si spiridusi! Dar... cine stie? Poate voi reveni candva acolo!

zapacituscris / TELEFON [09.08.22 23:19:20] »

@Zoazore: neapărat treb' e văs' t Sohodolul într-un sezon de primăvară târzie, când brusturii îs cât roata carului, iar apa pe râu e atât de multă, de spală "Nările" cu șoaptele rostite de arnăutul pușcaș către M. Mereuță: "Merene, dă-te prins! ". Scena din Iancu Jianu Haiducu, s-a jucat aici. Peisajul e basm curat, iar stâncile neverosimile.

Îți mulțumesc pentru aprecieri și vorbele de spirit. Mă-nclin!

mishu [10.08.22 15:23:46] »

@zapacitu: Si povestea continua, si ai povestit atat de frumos ca am citit de doua ori chiar , am citit si ecourile si m-am amuzat , mai ales in ceea ce priveste "puii de crescut acasa prin udare cu apa curata" pe care sa ii vada mari eventual urmasii, urmasilor mei. Dar cum totul era "fake" poate ii vedeam micsorandu-se mai degraba .

Cat despre parcul de distractii si trasee, imi pare rau ca nu mai sunt tanara sa merg pe astfel de trasee, ultima data am mers prin 2015 sau 2016, fiind in team building la Brasov, atunci stiu ca am facut un traseu verde si unul albastru, totusi la traseu rosu/ negru nu m-am bagat.

Mi se pare extraordinar, o adrenalina benefica dupa care urmeaza rasplata (ceva vazut prin pozele tale pe aici .

Felicitari pentru poveste, votat cu mare drag.

zapacituscris / TELEFON [10.08.22 15:49:55] »

@mishu: mă bucur tare mult când reușesc să mai înseninăm atmosfera. Acum, la noi plouă de rupe.

Felicitări pentru cele două trasee, nu e ușor, cunosc senzația. Mulțumesc frumos pentru aprecieri! Săru' mâna!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alex_Macedo, mishu, tata123 🔱, zapacitu, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.0902400016785 sec
ecranul dvs: 1 x 1