ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 11.07.2021
DE Mika
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.08.09
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
JUL-2021
DURATA: 3 zile
Prieteni
8 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
BUN

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Marea traversare prin munții colorați in roz- din Munții Iezer-Păpușa in Munții Făgăraș

TIPĂREȘTE

De ceva timp mi-a incolțit in cap idea de a face o traversare din Munții Iezer in Munții Făgăraș, două masive muntoase dragi mie. Ideea a prins viață odată cu invitația primită de la Ilinca de a face o tură de patru zile, la inceputul lunii iulie, de la Cabana Voina la Lacul Urlea cu coborâre in Breaza, Brașov.

Deși tura impunea parcurgerea a peste 50 de km cu ruccsac ceva mai greu decât de obicei, nu am stat prea mult pe gânduri și am răspuns pozitiv invitației.

Ne-am intalnit așadar in dimineața zilei de 2 iulie, in comuna Lerești. Aici am lăsat mașinile cu care am venit și ne-am urcat intr-un microbuz, inchiriat cu scopul de a ne duce la Cabana Voina și de a ne recupera după patru zile, din Breaza.

Vremea nu arăta prea bine, o ploaie puternică ne-a insoțit până in Lerești. Pentru prima zi de mers nu a fost emis chiar și un cod portocaliu de ploi.

Mă pregătisem așadar să trag o udătură zdravănă.

Inainte să vă povestesc insă despre traseu, voi spune câteva cuvinte despre echipamentul avut.

Ruccsac de 40 l; Pânza de la cort (am impărțit un cort de două persoane cu o prietenă); Sac de dormit de trei sezoane, cu temperatura de confort la – 8 grade C. Primus cu o butelie mică; Mancare liofilizată pentru patru zile (dimineața și seara); batoane de ciocolată, fructe uscate; geacă din puf, geacă pentru vânt și ploaie, un softshell, pantaloni scurți, pantaloni de trekking și suprapantaloni rezistenți la ploaie; două tricouri, o bluză cu mânecă lungă din merinos (cu care am dormit), o pereche de șosete impermeabile și incă una normală, pentru drumeții de vară; Șervețele umede, un prosop mic ușor, trusă mică cu medicamente utile, plasture, și obievcte stricte de igienă. Nu au lipsit bețele de trekking, mănușile, o căciulă, două buff-uri, frontală cu baterii de schimb și două baterii externe pentru ceas și telefon. Si cel mai important, ghete trei sezoane, cu talpa ceva mai rigidă.

Cam asta a fost ce am avut in rucsac și pe mine, nu am cântărit rucsacul, dar, cu tot cu apă (cel puțin doi litri am nevoie la o tură de o zi), cred ca ajungea pe la 12 Kg.

Prima zi: Cabana Voina-Refugiul Iezer

La câteva minute după ora 10.00 am ajuns la Cabana Voina de unde a inceput prima zi a aventurii noastre pe munte. Planul inițial era să urcăm până pe Vârful Roșu, unde să punem corturile. Dar, in funcție de starea v remii, urma să decidem la Refugiul Iezer dacă mai urcăm sau ne oprim și innoptăm acolo.

De la Voina la Refugiul Iezer se poate ajunge pe un traseu marcat cu bulină albastră, de aproape cinci ore, sau pe un altul, marcat cu cruce albastră, ceva mai lung, de aproximativ șase ore.

Iarna, singurul traseu pe care se poate ajunge la Refugiul Iezer este cel marcat cu cruce albastră, primul fiind mult mai expus avalanșelor.

Despre acest traseu am mai povestit intr-un review anterior, este tot așa de solicitant, urcând de la 940 m, altitudinea Cabanei Voina până la 2135 m unde este amplasat refugiul.

Spre plăcuta noastră surpriză, ploaia s-a oprit, și câteva crâmpeie de cer albastru se vedeau printre copaci. Poteca urcă prin pădure, la inceput destul de abrupt, apoi ceva mai lin, pe o curbă de nivel, ca să continue in forță, intr-un urcuș susținut, după ce iese in golul alpin.

Am urcat eu destul de bine jumătate din drum, dar in ultima parte, greutatea din spate a inceput să apese tot mai mult pe umerii șl picioarele mele. Nu obosisem foarte tare dar nu puteam să țin ritmul cu mult mai tinerii mei parteneri de tură. Deși i-am spus că nu am probleme, că nu mă rătăcesc și că ajung și eu, mai incet, Ilinca nu m-a lăsat și a stat pe lângă mine, incurajându-mă.

In golul alpin apăruseră și rhododendronii, un motiv in plus pentru a mai face câte o oprire pentru fotografii.

Puțin după ora 15.00 am ajuns la Refugiul Iezer. Eram toți cam obosiți, Vârful Roșu era ascuns in nori, așa că am decis să nu mai continuăm și să petrecem prima noapte la refugiu.

Un alt motiv care a inclinat balanța in favoarea opririi la refugiu a fost și existența apei. Dacă am fi continuat urcușul ar fi trebuit să luăm rezerve suplimentare de apă, atât pentru prepararea mâncării cât și pentru consumul de a doua zi, până când ajungeam la un izvor.

Am profitat de timpul petrecut la refugiu și am făcut o scurtă plimbare la lacul din apropiere, Iezer, cum mai este cunoscut. In luciul albastru al lacului se oglindeau pe de o parte rhododendronii iar pe de alta fâșiile de zăpadă existente incă pe culmi.

De cealaltă parte, spre Leaota și Bucegi, norii dădeau spectacol, plimbându-se deasupra culmilor muntoase.

Nu am mai pus cortul, nu eram decât noi la refugiu, iar acesta oferă condiții destul de bune de innoptat. Refugiul are trei incăperi, două pentru dormit, prevăzute cu priciuri, și una pentru luat masa, cu o masă mare și câteva scaune. Refugiul are panouri solare care alimentează o priză unde se pot incărca aparatele foto sau telefoanele. Sunt două sobe, dar lemnele trebuiesc aduse de mai jos, de pe traseu. In zona Lacului Iezer și a refugiului există semnal telefonic destul de bun.

M-am culcat destul de devreme, cred că inainte de ora opt seara. Eram obosită iar a doua zi urma să plecăm la șapte dimineața și aveam un drum lung de parcurs.

Am dormit foarte bine in linștea munților. Pe la unu noaptea m-am trezit și am ieșit puțin, era senin, stelele străluceau pe cer, anunțând vreme bună.

Ziua a doua: Refugiul Iezer-Vârful Roșu-Curmătura Oticu-Varful Mezea- Curmătura Mezei – Curmătura Brătilei

Așa cum am stabilit, a doua zi, la șapte dimineața am pornit la drum. Nu am mancat nimic, urma să incepem traseul cu un urcuș susținut, așa că am lăsat micul dejun pe mai târziu, când urma să ajungem pe Varful Roșu.

De la Lacul Iezer se poate urca spre Crucea Ateneului pe marcaj punct albastru, urmând apoi traseul de creastă, pe lângă Varful Iezerul Mic, până pe Vârful Roșu. Noi insă nu am mai urcat spre Crucea Ateneului, ci am urcat direct spre creastă, pe un drum nemarcat, ieșind mult după Varful Iezerul Mic. Am economist astfel timp și am scurtat puțin traseul.

Până in creastă am urcat printr-o zonă stâncoasă, printer lespezi mari. Nu a fost ceva dificil, doar că urcam susținut. Intrasem déjà in impărăția rhododendronului, culmile munților purtând mândre haine roz. Peisajul devenea din ce in ce mai frumos, mă opream des ca să privesc in spate unde lacul devenea din ce in ce mai mic, parcă inghițit de o mare roz amestecată cu câteva pete de zăpadă.

Aproximativ jumătate de oră a durat urcușul până in creastă, după care am pornit pe drum marcat cu bandă roșie, până la Varful Roșu, cel mai inalt vârf al Munților Iezer, cu o inălțime de 2470 m.

Aici am făcut o primă pauză pentru fotografii și ca să mâncăm ceva.

Vremea ținea cu noi, erau ceva nori care se plimbau pe cer, dar cel puțin deocamdată, nu păreau periculoși.

De pe Vârful Roșu incepe traseul care duce in Munții Făgăraș, traseu marcat cu triunghi roșu. A urmat o coborâre accentuată, de aproximativ 600 m diferență de nivel, pe niște lespezi din piatră, in prima parte, apoi ceva mai ușoară, printr-o pădure de jnepeni, până in Curmătura Oticului. După ce am trecut de coborârea pe lespezi, am intrat din nou in impărăția roz. De o parte și de cealaltă, culmile erau colorate in roz cu petice verzi. Pe partea stângă se ridicau, semeți și foarte frumoși, Colții Cremenii iar in dreapta erau Lacurile Boarcășului din căldarea cu același nume.

Dacă ar fi fost complet senin s-ar fi putut vedea mai mult din crestele Făgărașilor, fiind vizibil, pe lângă Vârfurile Urlea și Dara, trapezul Viștea-Moldoveanu.

Dar, nu le poți avea pe toate, așa că ne-am mulțumit cu nebunia de roz care ne inconjura. Nu vezi oricând munții colorați in roz!

După ce am trecut printr-o pădure deasă de jnepeni, pe unde abia reușeam să găsim poteca, am ajuns in Curmătura Oticului. Aici, chiar in dreptul potecii, se află un izvor, foarte important pentru refacerea proviziilor de apă.

Am făcut o nouă pauză ceva mai lungă, să ne mai refacem puterile. Ne-a grăbit ploaia, care a inceput in timp ce mâncam. Din fericire a ținut doar câteva minute, dar ne-a făcut să pierdem ceva timp cu imbrăcatul și dezbrăcatul hainelor de ploaie.

După ce treci de Curmătura Oticului poți spune că intri in impărăția Munților Făgăraș, drept pentru care a urmat o serie de urcușuri și coborâșuri, așa cum se obișnuiește in acești munți.

Din Curmătura Oticului am urcat ușor, pe o curbă de nivel, ocolind Varful Oticului (2044 m). Urcușul a continuat până in apropiere de Varful Mezea, la 2113 m, de unde am coborât pînă in Curmătura Mezei, la 1865 m. Ce urmează? Bineințeles, o nouă urcare, până sub vârful Cățunu, la 2206 m altitudine. Oboseala incepea să iși spună cuvîntul, umerii mă dureau, picioarele le simțeam grele, mergeam la aproximativ 50 m in spatele grupului. Corpul imi spunea să mă opresc dar mă făceam că nu il aud, și mă incurajam să merg mai departe. Partenerii de drumeție m-au ințeles, eram doar lidera de vârstă a grupului! Oricum, am observat că și cei mai tineri obosiseră, la un moment dat chiar ei au solicitat o pauză.

Dar, cu toată oboseala, tot mai găseam resurse să admir priveliștile și să fac câteva fotografii. La un moment dat, de sub nori a au apărut stâncile Pietrei Craiului, care păreau foarte aproape.

Norii insă incepeau să se adune, acoperind complet crestele Făgărașilor. Deși inițial, prognoza pentru următoarea zi prevedea vreme bună, după cum arătau norii, nu prea aveam mari speranțe.

Dar am continuat să urcăm ușor până la vest de Vârful Brătilei (2274 m) de unde a inceput coborârea finală spre Curmătura și Refugiul Brătilei, la 2125 m altitudine. La aproximativ 10 minute de Refugiul Brătilei am găsit un izvor, care cred că este sezonier. Ne-am refăcut proviziile de apă, știind că la refugiu apa era puțin mai jos de șa.

După 10 ore de mers, in care am parcurs 18 Km cu 1050 m diferență pozitivă de nivel, am ajuns la Refugiul Brătilei. Aici, vremea ne-a făcut o surpriză neplăcută. S-a schimbat brusc, s-a lăsat o ceață deasă și a pornit un vânt extrem de puternic. De fapt, a fost primirea făcută de Munții Făgăraș, care ne-au amintit că aici vântul și ceața sunt la ele acasă.

Ne-am adăpostit toți in micul refugiu, sperând să se mai potoleasă vântul ca să putem pune corturile. Refugiul din Curmătura Brătilei este mult mai mic decât cel din Iezer, locuri de dormit pe niște priciuri sunt pentru maxim cinci persoane. Vântul nu s-a potolit, bătea atât de tare, incât aveam impresia că va lua refugiul pe sus.

Pentru că nu aveam loc toți opt să dormim in refugiu, trei dintre noi au reușit să găsească un loc mai adăpostit unde au montat două corturi. Eu am dormit in refugiu, ascultând toată noaptea vântul care părea că vrea să rupă ușa. A inceput și o ploaie puternică, care a completat aspectul nefavorabil al vremii. A fost o noapte friguroasă, cu temperaturi in jur de zero grade C.

Ziua a treia: Curmătura Brătilei – sat Dejani

In cea de a treia zi urma să continuam traseul până la Lacul Urlea, trecând prin Curmătura Zârnei și urcând Vârfurile Dara și Hârtopul Darei (chiar dacă erau puțin in afara traseului). Dimineața insă, vremea nu arăta deloc bine. Vântul incă bătea destul de tare, era ceață, iar prognoza meteo spunea că va fi urât și că va ploua. Am făcut o mică ședință de grup și am decis că era mai bine să coborâm. Era păcat să mergem prin ceață și ploaie pe creastă, să nu vedem nimic, și să ajungem uzi la Urlea.

Am mâncat, ne-am echipat și am inceput coborârea prin căldarea Dejanilor, pe marcaj triunghi roșu. Inainte insă de a incepe coborârea, am profitat de existența semnalului la telefon și am sunat șoferul microbuzului ca să vină să ne ia din Dejani. Coborârea era destul de abruptă, printre stâncării alunecoase și grohotiș. Am trecut de izvorul Radului (loc de alimentare cu apă) și am continuat atenți să coborâm. Am dat și de două porțiuni abrupte, acoperite cu zăpadă. Am coborât pe lângă ele până am găsit un loc fără zăpadă, pe unde am putut să trecem. Nu aveam colțari, nu era potecă bătută in zăpadă iar riscul de alunecare era destul de mare. Poteca coboară pe lângă pârâul Dejanilor, care in multe locuri inundase poteca. La un moment dat a trebuit să trecem un podeț din lemn, foarte alunecos. Bineințeles că am alunecat și am căzut, din fericire nu in apă. Am dat insă cu fundul zdravăn de podeț, și am tras și o sperietură grozavă. Am continuat trecerea in patru labe, luindu-mi exemplul și o prietenă care se afla in spatele meu.

După ce am trecut de cabana de vânătoare Valea Radului, am ieșit in drum forestier, pe care am meeers, peste 6 km. Ploaia și-a făcut și ea simțită prezența, demonstrându-ne că am luat decizia potrivită să coborâm.

Oricum, când am ajuns in Dejani, intreaga creastă a Făgărașilor era acoperită de nori, deci erau slabe șanse să prindem vreo fereastră de vreme bună.

Așa cum vorbisem, in Dejani, acolo unde incepe drumul asfaltat ne-a așteptat microbuzul care ne-a dus la mașinile noastre in Lerești.

Au fost trei zile foarte frumoase, petrecute pe munți, departe de aglomerație și de căldura orașului. In ultima zi am plecat de la un grad C0 (cat era in Curmătura Brătilei) și am ajuns in București la 26 de grade C0. In cele trei zile am intâlnit doar doi turiști, la sfârșitul turei, pe drumul forestier din Dejani.

Din păcate nu am văzut capre negre, urși sau alte animăluțe, dar am văzut in schimb mulți bujorei de munte sau rhododendroni.

Traseul poate fi făcut de orice iubitor al muntelui cu o condiție fizică bună spre foarte bună. Nu este dificil din punct de vedere tehnic, este doar epuizant fizic. Iarna insă acest traseu devine dificil.

Sper ca fotografiile să vă convingă de frumusețea acestor locuri!


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Munți, râuri, cascade, flori și mulți, mulți bujori de munte


despre DISTRACȚIE & RELAXARE

Sus-jos pe culmile muntoase, cea mai bună rețetă pentru relaxare. Ajungi epuizat și adormi imediat.


[fb]
---
Trimis de Mika in 11.07.21 20:20:14
Validat / Publicat: 11.07.21 21:30:25
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în M-ȚII IEZER-PĂPUȘA.

VIZUALIZĂRI: 857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P12 Lăsăm Iezerul in urmă
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 31250 PMA (din 33 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

21 ecouri scrise, până acum

webmasterX [11.07.21 20:37:47] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "La pas prin M-ții #Iezer-Păpuşa, M-ȚII IEZER-PĂPUȘA" (deja existentă pe sait)

[Rubrica inițială: BUFFER CĂLĂTORIE]

Mika [11.07.21 20:42:07] »

@webmasterX: Nu că ar conta, dar de ce nu in Munții Făgăraș? Sunt ambii munți prezenți in review.

webmasterX [11.07.21 20:51:41] »

@Mika: Dacă dorești, îl mutăm la Făgăraș

ÎNSĂ mai logic îmi pare să fie la PUNCTUL DE PLECARE -- și nu la cel de sosire

Dorești să-l mutăm la FĂGĂRAȘ?

Mikascris / TELEFON [11.07.21 21:14:58] »

@webmasterX: Nu. E ok asa.

Dan&Emascris / TELEFON [11.07.21 22:34:16] »

Mika, un mare BRAVO! ????????????

Trecerea din Iezer in Fagaras este un traseu mai putin circulat, lung, solicitant, de anduranta. E si pe lista mea, dar nu pe cea scurta.

In Iezer, la lac, pe Vf. Iezerul Mic, Mare, Papusa, Rosu ajung destui drumeti.

in Fagaras, care ramane cea mai solicitanta si lunga si inalta creasta, ajung iarasi multi turusti.

Foarte putini fac jonctiunea dintre cei 2 masivi muntosi.

Traseul vostru a fost ingreunat si de conditiile meteo, aspre.

Spectacolul roz este total.

Inca o data, aprecieri si felicitari! ????????????

liviu49 [12.07.21 08:53:45] »

Nu te lasi si bine faci! Asa mai aflam si noi cei care iubim muntele, dar care din diverse motive nu mai pot drumeti, ce mai e pe munte.

Am fost la sfarsitul lunii iunie intr-un miniconcediu in Transilvania (Praid 2 nopti), Maramures (3 nopti Viseu de Jos). Si pentru ca aveam mancarimi la talpi am incercat sa-mi urc cele peste 90 de kilograme cu care m-a pricopsit pandemia (fata de 74 -75 pe care le aveam in februarie 2020) pe niste poteci "spre inima mea " de data asta. Urcarea de la Lacul de Smarald spre stancile de la Racos pe o temperatura de 43 grade, cat arata telefonul din dotare m- a cam deranjat. A doua urcare in zona Lacului Ursu, la Lacul Verde, Lacu Rosu, Lacu Paraschiva a fost mai omeneasca, mai ales ca mi-am gasit un ritm in care urcam fara mari eforturi. Am constatat ca la peste 70 de ani, cu mai bine de 15 kg in plus, dupa mai bine de 3 ani de la ultima urcare adevarata, nu mai e la fel de simplu. Pana la plecare am gasit un ritm (mai lent decat cel cu care urcam acum 3 ani) cu care m-am deplasat fara probleme si pe Prislop pe partia de schi si la Cascada Cailor si pe muntii Rodnei si pe Transalpina dupa rododendroni. Cu toate acestea mai am de munca in special de aruncat din ghiozdan.

Iti doresc din toata sa poti urca pe munte si cand vei ajunge si la varsta mea, dar nu si la greutate.

Numai bine si calatorii placute!

robert [12.07.21 09:22:15] »

nu te dezminți deloc! Super tura asta! Zona Lerești-cabana Voina - Lacul Iezer o cunosc foarte bine! Am făcut traseul acesta de multe ori chiar pe jos din Lerești! Adevărat înainte să fie construit acest baraj! Oricum întotdeauna mi s-a parut o tură grea. Dar ceea ce ați făcut voi e la un alt nivel, bravo!

Am urcat eu destul de bine jumătate din drum, dar in ultima parte, greutatea din spate a inceput să apese tot mai mult pe umerii șl picioarele mele. Nu obosisem foarte tare dar nu puteam să țin ritmul cu mult mai tinerii mei parteneri de tură. Deși i-am spus că nu am probleme, că nu mă rătăcesc și că ajung și eu, mai incet, Ilinca nu m-a lăsat și a stat pe lângă mine, incurajându-mă.

- două lucruri ar fi de precizat, nu rămâne nimeni în urmă și al doilea dacă tu erai ultima, dacă eram si io și acum eram pe traseu!

Felicitări!

k-lator [12.07.21 10:06:26] »

@Mika: Super, super! Tare frumos pe munții ăia: natura verde și proaspătă, ape curgătoare, cascade integrate în peisaj, flori care dau nuanță... și evident, niște poze minunate, cum altfel la un asemenea decor... !

Bravo Mika, ai” făcut o figură frumoasă” ???? și de data asta! Ține-o tot așa cât mai mult posibil... ! Felicitări din toată inima!

mihaelavoicu [12.07.21 10:11:18] »

Doamne, ce amintiri mi-ai trezit! Am făcut o parte din acest traseu în vara lui 1972. Tot din Lerești am plecat, rețin cabana Voinea, rețin refugiul Iezer, dar numai am mâncat la refugiu și apoi am înnoptat la o stână părăsită (de curând. Eram la sfârșit de august). Abia apoi am realizat pericolul ursului care ar fi putut veni la mirosul încă proaspăt de stână. Am dormit apoi la Cabana Urlea după care, nu mai știu, dar am coborât la Sâmbăta.

Eram tineri, patru persoane și echipament sumar.

Ești un adevărat om al muntelui și te admir!

Mika [12.07.21 10:23:39] »

@Dan&Ema: Mulțumesc! Ai dreptate, a fost un traseu in care condiția fizică are principalul rol. Pentru mine a fost o provocare, și până la urmă am reușit. Chiar dacă eu am mers mai incet decât ceilalți, ne-am incadrat in timpul trecut pe marcaj. Se vedea că nu prea era circulat. Deși marcajul a fost foarte bun, oarecum recent, erau locuri in care poteca abia ce mai era vizibila - acoperită de jnepeni sau de iarbă. Pe timp de ceață este destul de dificil să te orientezi in aceste condiții. Trebuie să menții linia crestei in permanență.

Mika [12.07.21 10:28:34] »

@liviu49: Nu mă las, când nu sunt pe munte parcă nu imi găsesc locul ????. Avem și noi in plan un concediu in Maramures, sper să se materializeze la un moment dat. Da, kilogramele trebuiesc incet date jos, chiar cu plimbări ușoare. Eu sper să mai merg si la 70 de ani pe munte, am intalnit persoane care avea chiar mai mult decat atat și mergeau cot la cot cu mine. Mulțumesc de vizită! Călătorii frumoase!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mika [12.07.21 10:32:50] »

@robert: Până la urmă ajungeai și tu! Să știi că am mers doar mai incet decât ceilalți dar, chiar și așa, am mers in timpul indicat pe marcaj. Tura a fost foarte frumoasă, cred că este cea mai potrivită perioadă a anului pentru această tură. Totul era frumos colorat, ziua lungă. Doar instabilitatea atmosferica mai poate crea probleme. Mulțumesc de aprecieri!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mika [12.07.21 10:34:53] »

@k-lator: Mulțumesc! da, era frumos tare, fotografiile nu pot reda exact frumusetea acelor locuri. Cât mă mai țin balamalele, voi mai merge pe munte .

Mika [12.07.21 10:38:48] »

@mihaelavoicu: Noi am intalnit oile care incepeau sa urce la stanele de pe munte. Niciodată nu am văzut atât de multe oi. Erau ca un adevărat râu care acoperea șoseaua care merge spre Voina. Din cauza zăpezii tarzii au urcat mai tarziu. Aveți amintiri frumoase de pe munți! Mulțumesc de vizită și aprecieri!

Dana2008scris / TELEFON [14.07.21 07:59:32] »

@Mika: Bravoooo!!! Ești super tare! Pupici!

elenaadinascris / TELEFON [26.07.21 17:57:09] »

BRAVO, FELICITARI!!!

Am și eu aceasta fascinație fata de munte și drumeții și admirație eterna fata de cei temerari care și fac drumețiile, nu doar le privesc (cum sunt eu... ????).

Peisajele sunt de vis, chiar ma bucur pentru voi ca ati făcut o asemenea expediție... ????

O sa aveți multe amintiri frumoase peste 50 de ani, pina atunci va urez multa, multa sănătate și bafta sa adunați cât mai multe amintiri de neuitat și sa împărtășiți cu noi ceea ce v-a bucurat sufletul!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mika [27.07.21 13:59:57] »

@Dana2008: Mulțumesc!

Mika [27.07.21 14:02:48] »

@elenaadina: Mulțumesc, dar peste 50 de ani voi avea frumoasa varsta de 105, si nu prea cred ca voi mai fi pe aici! Dar, cine știe!

webmaster [27.07.21 14:06:12] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Mika [27.07.21 14:08:50] »

@webmaster: Mulțumesc!

elenaadinascris / TELEFON [28.07.21 09:47:35] »

@Mika: Asa zic și eu! Sunt optimista și îmi place sa- mi imaginez ca totul va fi bine, omenirea va alege varianta bună a destinului, va salva planeta și împreună cu ea vom evolua spre ceva mai bun și mai luminos... ????

Și de ce nu, poate, asa cum citesc în cărți SF, omul va putea trai, 150,200 de ani, în condiții minunate, în pace, iubire și armonie! ????

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, elenaadina, k-lator, liviu49, mihaelavoicu, Mika, robert
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin M-ții #Iezer-Păpuşa:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.10824489593506 sec
    ecranul dvs: 1 x 1