I Giardini di Zoe... un nume cu rezonanță italiană, frumusețe românească!

TIPĂREȘTE

Pentru că se apropia ziua copilului și nu-i așa, noi toți suntem niște copii câteodată :) ne-am gândit „să ne sărbătorim” cu o mică vacanță.

Ideea a venit destul de brusc, așa că ne-am luat o zi de concediu pentru luni, după cum ne-a îndemnat d-na ministru! Am rezervat rapid, după o incursiune pe Booking, o cameră la o pensiune din Deva, despre care urmează să vă povestesc într-un articol.

Am pus la punct o mică listă cu obiective de văzut care desigur a suferit însă modificări pe parcurs, iar acum revenind acasă mă declar încântată de ceea ce am văzut, mai ales că au fost locuri descoperite de noi pentru prima dată. Nu mai fusesem în aceste părți, așa că m-am bucurat pentru tot, pentru fiecare zi și fiecare loc, mai ales că am prins și o vreme superbă, departe de ceea ce se întâmplă acum.

Atunci când am făcut lista cu „must see” am descoperit pe hartă un locșor ce se află chiar în apropierea zonei unde doream eu să fac rezervarea, mai precis la Castelul Maria din Banpotoc. Atunci am aflat că aici erau rezervate deja toate weekend-urile până în august, deci nici o șansă! :(Am reluat căutările, cu succes, dar am zis că totuși, trebuie să facem o oprire în drumul nostru, aproape de Banpotoc, pentru a ne bucura ochii de o grădină minunată, I Giardini di Zoe.

Câteva date utile:

Cu telefonul se pot face poze, iar pentru aparatul foto este o taxă suplimentară 15 lei.

Colțișorul de rai despre care vreau să vă povestesc astăzi este situat în apropiere de Deva, la cca 16 km, 26 km de Hunedoara și 8 km de Simeria, nu departe de autostrada A1.

Am aflat și noi povestea locului, despre omul care a însuflețit acest locșor, cu iubirea lui pentru grădinărit și pentru frumos. Este vorba despre un italian, Giovanni Salvatelli, originar din Ancona, un om de afaceri, care a stat destul de mult aici, în România, de care s-a îndrăgostit și a dorit să contribuie cu ceva din prea plinul inimii sale. Rezultatul se vede azi, spectaculos, pe o bucată de teren de 3,5 ha, 7 în total cu cel aferent pentru pepinieră.

Omul îndrăgostit de natură, și-a început povestea în 2003, amenajând singur, puțin câte puțin, bucată după bucată, absolut fără nici un studiu de specialitate de peisagistică, fără ajutorul vreunui expert, fără un plan anume, după imaginația și creativitatea sa. Este așa cum spune chiar el, un imens puzzle înflorat - un joc, iar el s-a jucat în fiecare zi, punând fir după fir, piatră după piatră. Toate sunt ideile lui, a plantat fiecare plantă acolo unde a simțit, unde l-a îndrumat Dumnezeu. Au urmat ani de muncă, de căutare a soiurilor ce se pot adapta climei din țara noastră.

Mai are încă de lucru la parcare, este cam mică pentru numărul uriaș de vizitatori, am fost realmente uimită de câți oameni am văzut acolo. Nici o clipă nu este liberă pentru italianul nostru, noi l-am găsit la datorie, dând indicații într-o parte și alta angajaților care tăiau crengile copacilor, iar la plecare, după cca o oră, era în parcare ajutând la „descongestionarea traficului” . Cred că a fost luat și el prin surprindere de numărul mare de vizitatori.

Terenul pe care se întind grădinile este terasat, iar în mijloc este un teren drept, creat în stil renascentist, aristocrat, de un verde crud, cu alei și fântâni arteziene, cu garduri vii dispuse labirintic, cu băncuțe și arcade, cu obiecte de decor minunate, din piatră, aduse tocmai din Italia, luate la licitație și restaurate aici de un meșter local.

Aleile sunt frumoase, pietruite, drepte sau în pantă, în trepte, circulare sau în zig-zag.

La intrare pe partea stângă este o sală unde se pot ține mici expoziții temporare, acum fiind una de fotografie.

Culorile grădinii sunt de la un verde crud, la roșu, alb sau galben, corai sau mov, după nuanța florilor, trandafirii erau aproape înfloriți, tufe colorate, pomi, arbuști decorativi, chiparoși sau brazi, pini și tei, mii de specii de plante, toate într-o armonie deplină. Privind de sus, gândul te duce departe, la Toscana, dar totodată te bucuri nespus amintindu-ți că ești la tine în țară.

Giovanni Salvatelli, a dedicat această grădină nepoatei sale, Zoe și generațiilor viitoare, de aceea și numele grădinii, iar în spate a construit o vilă, Villa Vinci, care a devenit casa lui, albă, simplă și elegantă, la fel ca și scaunul din piatră cu numele său tronând pe gazon în fața aleii de intrare la vilă.

Acolo locuiește acum, iar dimineața când se trezește, se poate bucura din plin de frumusețea locului, rodul muncii sale, un loc cu un farmec aparte, adesea învăluit într-o ceață misterioasă.

În spatele grădinii sunt și toalete, un mic cort de unde se pot lua ceva băuturi răcoritoare sau o cafea și puteți sta pe câte o bancă pentru liniște, pentru a admira acest mic paradis, pentru atmosfera boemă, ori pentru a citi o carte. Nimeni nu vă împiedică să faceți asta. Apoi sigur puteți face poze, aveți o posibilitate uriașă de a face fotografii superbe. Doar o să vă întrebați la un moment dat, oare pe aleea aceea am fost? Este minunat absolut totul, mi-a plăcut gazonul proaspăt tuns, mirosul ierbii, mi-au plăcut tare mult irișii alb, sau violet, tufele de weigela cu flori roz atât de frumoase, de parfumate, cupolele din gard viu, micul foișor unde este trecut numele nepoatei Zoe... iar restul o să-l vedeți și voi în poze.

Pot spune că timp de o oră am fost în paradis, cu regret am plecat, cu bucurie că am descoperit acest loc pe care vi-l recomand și vouă.

A, era să uit

La Mulți Ani! tuturor copiilor, mici și mari!

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/LbeyhlfB0EA mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI