Omul sfințește locul

TIPĂREȘTE

După scurta escală petrecută în cel mai cochet oraș de la noi din țară, după umila mea părere, ne-am continuat în mod firesc drumul spre destinația noastră finală și anume orașul de pe Bega, vestita Timisoara.

Deja se simțea aer de Ardeal. Drumurile erau mult mai bune și mult mai libere, decât super aglomerata Valea Oltului. Frumoasă, dar mult prea aglomerată și mult prea plină de nesfârșitele lucrări de reamanajare.

Chiar în săptămâna plecării mi-au apărut în fața ochilor două articole, despre un loc despre care nu știam nimic și era cât de cât în drumul nostru și anume I Giardini di Zoe. Unul dintre articole scris de colega Marika mi-a atras în mod deosebit atenția spre acest loc minunat și instant am decis că-i musai să-l văd și io.

După câteva zeci de kilometri parcurși pe autostradă se iese pe o arteră secundară spre satul Banpotoc, unde-i amplasată această grădină deosebită. Deosebită pentru că nu te-ai aștepta ca într-un sat banal să apară o asemenea minunătie. Așa ceva am mai văzut doar în curtea unor palate, gen Schonbrun din Viena ori Versailles din imediata apropiere a Parisului.

Dar uite că se poate. Omul gospodar poate face din nimic rai. Italianul Giovani Salvatelli, cu ceva afaceri prin Romqnia s-a îndrăgostit iremediabil de țara noastră și s-a decis să-și aducă o bucățică de Italie aici, să se simtă ca acasă! Zis si făcut.

A cumparat o parcelă de pământ pe dealurile satului Banpotoc din județul Hunedoara și cu multă pasiune, s-a ocupat de treabă. Fără să aibă studii de peisagistică și-a construit această grădină cu mincă și multă sudoare exact după sufletul lui. Iar rezultatul este impresionant.

Totul a fost făcut pas cu pas, fără a avea un plan anume. După cum a avut timp si bani, dar si după cum a simțit și a fost inspirat. Cea mai mare provocare a fost adaptarea plantelor din Italia la solul și vremea din România. Dar cu multă muncă a reușit să aducă un micuț colț de rai pe plaiuri hunedorene.

Toate obiectele decorative au fost cumparate din Italia si au fost restaurate pe plaiuri mioritice de un artist local. Aceste obiecte decorative de pe vremea Imperiului Roman dau un aer aparte acestei grădini romantice.

Dar să revenim la vizita noastră. După ce am ieșit de pe autostradă waze ne-a călăuzit pașii pe șoseaua întortocheată spre locația acestei grădini. Până la grădină se merge preț de câțiva metri pe un drum de pământ până la parcarea generoasă din fața grădinii.

Cu toate că era vineri dimineața deja erau parcate câteva masini, semn că nu eram primii vizitatori. Am parcat și am luat-o cătinel spre grădini. Chiar lângă parcare sunt amplasate câteva tarabe cu produse tradiționale. Din vorbă în vorbă cu nenea care vindea acolo, am aflat că în cursul weekendului parcarea se umple de mașini și autocare și multe mașini aleg să parcheze, de voie de nevoie, chiar pe șoseaua națională. Vă dați seama cât de avid de frumusețe naturală, de frumusețe pură este românul obisnuit!

Am luat-o catinel la pas spre grădini pe un drum pietruit preț de câțiva zeci de metri. Chiar la intrare era un nene care contra unui pol ne-a facilitat accesul în interiorul grădinilor. Prima reacție a venit în mod natural si a fost un wow pe două voci.

Am dat de o grădină absolut deosebită, ceva ce nu as fi crezut în veci să văd pe plaiuri mioritice. Italianul nostru chiar și0a construit cu pasiune și răbdare un colț de Italie la noi in țară. Că acum scoate și bani pentru așa cvea este un lucru de admirat. Numai să întreții o asemenea grădină îți trebuie o armată de lucratori. Chiar am fost foarte impresionati de ceea ce am văzut. Am petrecut mai bine de o oră plimbându-ne pe aleiele acestei grădini. Am admirat, am pozat și ne-am încărcat cu multă energie pozitivă.

Undeva în spatele grădinii se află un scaun de piatră inscripționat pentru posteritate cu numele creatorului acestei minunătii naturale. Tot acolo se află și casa lui Salvatore denumită cum altfel decât Villa Vinci. Italianul tot italian.

Ne-am simțit extrem de pozitivi în plimbarea pe aleile acestui parc. Am admirat atât natura cât și obiectele decorative gen fântâni arteziene, statuete sau amfore romane. Un loc de poveste, un colț de rai în adevăratul lui sens.

Să mai spun ca această grădină superbă a primit numele nepoțelei lui Salvatore pe numele ei Zoe. Salvatore nu vrea să deschidă un local în zonă, cu toate că probabil ar avea mulți musterii și evident multe nunți. Isi dorește să păstreze liniștea și farmecul deosebit al zonei.

Bravo Salvatore. Ești un adevărat artist și meriți sincere felicitări pentru ceea ce ai realizat. Dacă ajungeți prin zona Devei nu ratați acest minunat loc. Nu o să regretați.

O grădină absolut superbă unde te încarci la propriu cu energie.

Un loc relaxant unde aș petrece zilnic multe ore.

---

VIZUALIZĂRI: 1591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI