Mănăstirea și Peștera Sfântului Apostol Andrei

TIPĂREȘTE

Din Medgidia, de la Pensiunea Bella, vezi impresii, am plecat spre Pitești având în program câteva opriri pentru vizitarea unor vestigii antice și obiective turistice aflate pe drumul spre București.

De la Medgidia la Mănăstirea și Peștera Sf. Andrei

Am părăsit Medgidia pe Drumul Județean 222 pe care am mers circa 31 kilometri până la Pietreni, am continuat 10 kilometri pe Drumul Național DN3, până la Adamclisi unde voiam să vedem Complexul Muzeal Tropaeum Traiani alcătuit din vestigiile romane Cetatea și Monumentul Tropaeum Traiani și din Muzeul Arheologic.

Am mai mers vreo 3 kilometri pe Drumul Comunal DC53 și am ajuns la Monumentul Tropaeum Traiani, „Adam Kilisse” i-au zis turcii când l-au văzut, în românește Casa lui Adam, în sensul de Biserica Omului, turcii considerând monumentul ca fiind o impunătoare biserică. Era închis așa că doar l-am pozat și am plecat spre următoarea destinație. Am trecut și pe lângă Pensiunea Tropaeum Traiani și am ajuns la Cetatea Tropaeum Traiani, citadelă cu rang de municipium, cea mai mare așezare civilă romană din Dobrogea impresionantă și astăzi prin grandoarea și măreția ei.

Întemeiată de împăratul Traian după războaiele dacice de la începutul secolului 2 d. Hr., a devenit Municipiul Tropaeum Traiani, important centru social și religios, chiar sediu episcopal cu un mare Ansamblu Basilical în care Basilica de Marmură se remarcă prin frumusețea elementelor de marmură folosite la decorare, iar Basilica Publică, unde se făceau tranzacţii comerciale, nu slujbe religioase și se judecau procese, prin dimensiunile ei.

Nu am văzut Muzeul Arheologic, deși mi-ar fi plăcut, era închis, luni fiind.

După o pauză de aproape o oră am plecat revenind la Drumul Național DN3 pe care am mers cam 17 kilometri, l-am părăsit în Comuna Ion Corvin la indicatorul rutier pentru Drumul Comunal DC35 părăsit și el după mai puțin de 1 kilometru la indicatorul turistic pentru Drumul Comunal DC35A pe care după încă 3 kilometri am ajuns la destinație.

Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei se află la capătul drumului DC35A în Comuna Ion Corvin din Județul Constanța, are site-ul manastireasfantulandrei.ro unde se găsesc email-ul și telefoanele de contact. Este o mănăstire mare cu trei biserici, două foarte noi și una foarte veche ce are o istorie zbuciumată, ca și istoria Dobrogei.

Am oprit în Parcarea Mănăstirii, mare și goală în zi de luni din luna octombrie, am trecut un mic pod și am intrat în incinta Mănăstirii așezate în loc deschis, la marginea unei păduri. De aici se vedea întreaga mănăstire dar nu se putea poza în totalitate ci doar pe porțiuni. Am făcut și eu câteva poze, îmi pare rău că nu am avut o înălțime de unde să văd și să pozez întreaga mănăstire, dar am văzut la marginea aleii Mormântul Avocatului, Doctor în Teologie Ion (Jean) Dinu, redescoperitorul grotei în anul 1918 și Mormântul Monahului Nicodim Dincă, starețul care a înfiinţat mănăstirea în anul 1990.

Am ajuns la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” , înaltă, suplă, impunătoare cu 5 turle câte una în fiecare colţ şi una centrală mai mare și mai înaltă, tânăra biserică de vreo 20 de ani domină întreaga mănăstire, iar chipul blând al Sf. Andrei întâmpină și binecuvîntează musafirii de deasupra intrării invitându-i parcă să intre în biserică...

Am trecut printr-un mic Pridvor, deschis cu șase coloane masive de piatră, ce protejează intrarea în biserică și am pășit în Interiorul simplu, format dintr-o singură navă, cu pardoseala din marmură, cu pereții acoperiți de fresce ce redau scene biblice, scene din viața Sf. Andrei și a altor sfinți și, de o parte și de alta a ușii, cu picturile ctitorilor, printre care și Patriarhul Teoctist. Am admirat și pozat Catapeteasma din lemn masiv sculptat și lăcuit împodobit cu icoane, unele ferecate în argint și Candelabrul aurit cu multe brațe și becuri eclipsat de lampile electrice economice de lângă el...

Am părăsit Biserica pentru a ne continua plimbarea.

Capela „Peștera Sf. Apostol Andrei” , prima biserică creștină de la noi, este peştera care i-ar fi servit ca adăpost şi loc de rugăciune Sfântului Apostol Andrei atunci când în a doua jumătate a secolului 1 d. Hr. a sosit în Dobrogea. Aici a săvârşit slujbe și împreună cu ucenicii săi a propovăduit oamenilor credinţa în Hristos, a uns şi primii episcopi, arhierei, preoţi și diaconi ai ţinutului dintre Dunăre și Mare devenind protectorul Dobrogei și al întregii Românii. După plecarea lui, credincioşii au format în jurul peşterii o obşte monahală care a decăzut în perioada ocupației otomane, mai apoi peștera a fost părăsită până în anul 1818 când a fost redescoperită de avocatul și teologul Jean Dinu, se spune că în urma unui vis repetat. Peștera a fost curăţată, au fost ridicate câteva chilii şi s-au stabilit câțiva călugări, mai târziu deasupra peşterii a fost ridicată o turlă, slujbele fiind ţinute în această grotă. În perioada comunistă a fost părăsită fiind redeschisă în anul 1990, crescând în timp la ceea ce vedem azi.

Am ajuns la Intrarea în peșteră zidită asemenea unei biserici și am pășit pe dalele de piatră din incintă compartimentată ca bisericile noastre.

În Pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că acolo se odihnea Apostolul Andrei, iar o impresionantă Icoana Sf. Apostol Andrei, Întâiul Chemat, ce-și poartă crucea în formă de X, cruce pe care a fost martirizat în orașul Patras, atrage privirile turiștilor și ale credincioșilor. Urmează Naosul pe care este ridicată turla bisericii și, în capătul grotei, un mic Altar fără catapeteasmă, doar o mică masă în spatele căreia se află o icoană a Sfântului iar de o parte şi de alta două icoane mai mari, una a Sfântului Andrei, cealaltă a Maicii Domnului și, lângă ele, câte o cruce a Sf. Andrei.

De aici am mers la Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” , biserică mai mare cu câțiva ani decît sora ei mai înaltă, dar era închisă, neputând fi vizitată. Este o biserică simplă, fără picturi la exterior, cu o singură cupola și Pridvorul pictat, deschis, susținut de șase coloane solide legate prin arcade.

Nu știu dacă am avut ghinion sau este permanent închisă, știam că este frumos pictată în interior, aș fi vrut să o văd dar, …, trecuse mai mult de o oră de când ne plimbam prin mănăstire și cu regret, am părăsit-o.

Spun cu regret pentru că părăseam o mănăstire unică, deosebită, care mi-a plăcut și m-a impresionat mult prin combinația vechi-nou, pentru că părăseam o mănăstire, în mănăstiri mă simt foarte bine, dar mai aveam și altele de văzut….

Mai spun doar că Mănăstirea merită inclusă atât în turismul ecleziastic cât și în cel laic, este o oază de spiritualitate, de liniște și pace…...

Cadru natural deosebit, o încântare să mergi cu mașina acolo...

Oază de spiritualitate...

---

VIZUALIZĂRI: 1984 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI