Impresionanta cascadă a Nilului Albastru

TIPĂREȘTE

Cascada Nilului Albastru

Dacă în episodul trecut v-am povestit despre lacul Tana cu ale lui mânăstiri și biserici, astăzi o să va vorbesc un pic de orașul Bahir Dar si cealaltă atracție majoră a lui și anume cascada Nilului Albastru.

După cum v-am precizat anterior, din lacul Tana izvorește Nilul Albastru. Acesta face joncțiunea cu Nilul alb în Sudan în zona localității Khartoum, după care își continuă traseul pe teritoriul african până la Marea Mediterană! În acest lac se pot observa foarte lesne maiestoșii hipopotami.

Orasul Bahir Dar este un centru universitar si deține si un stadion olimpic. Acesta are două mari străzi principale care sunt perpendiculare. Ele se intersectează în zona Marine Autority, unde este de facto si centrul orasului. Aceste stăzi marginite de palmieri sunt înțesate de tot felul de magazine. Din nefericire nu am reusit deloc să le prind deschise.

După navigarea pe Lacul Tana si vizita la cascada Nilului Albastru am vrut să ies în oraș. Deja se întunecase, lumea era obosită după o zi lungă, așa că am plecat singur de capul meu. Era doar ora 20,30. După cum v-am precizat anterior la ei ziua este aproape egală cu noaptea și se întunecă destul de devreme. In afară de asta mai este un impediment major și anume absența aproape în totalitate, a iluminatului stradal. Norocul meu că aici fiind un oraș mai dezvoltat, existau și trotuare. Am plecat singur pe străzi întunecate, cutreierând în stânga și în dreapta orașul. Sincer am avut așa o mică strângere de inimă, dar nu am avut nici cel mai mic incident. Se cam uitau oamenii pe stradă cam ciudat după mine. Nu am găsit absolut niciun magazin deschis așa că după vreo oră și jumătate m-am întors la hotel.

Când i-am povestit lui Gigi, ghidul nostru local faptul că am fost singur noaptea prin oraș s-a minunat spunându-mi că nu e safe. Probabil am avut și noroc în inconștiența mea. Apropo pe când eram în oraș a fost singurul loc în sejurul meu prin Ethiopia când am auzit undeva în depărtare inconfundabilele sunete ale unor rafale de mitraliere semn că războiul civil este aproape. Ca si o paranteză, la numai o săptămână după plecarea noastră din Ethiopia am auzit că orasul Bahir Dar a fost atacat de rebeli cu rachete. Bine că n-am apucat să trăim așa ceva!

Pentru vizitarea cascadei Nilului Albastru am luat microbuzul agenție locale si am purces la drum spre localitatea Tis Abay. Drumul nu a fost foarte lung, cam 30-40 de kilometri. Interesant a fost faptul că am trecut din sat în sat. De obicei prin Ethiopia mergeam foarte mult prin pustietate între două localități, aici se pare că este o zonă mai densă de populație. Asta probabil si datorită lacului Tana. Ethiopia nu are ieșire la mare așa că pentru relaxare foarte multă lume vine până aici. Dar și pentru viață, dat fiind lipsa acută de apă de prin alte părți ale țării. Apa egal viață!!!

Trecând prin diverse sate si observând stilul lor de viață rudimentar am ajuns într-un final la Tis Abay. Această localitate este doar un pic mai răsărită. Sunt mai multe magazine si mult mai mulți comercianți. De aici se merge pe jos spre cascada Nilului Albastru. Există și o taxă modică de acces, dar noi o aveam preplătită de agenție.

Am înțeles că există două drumuri până la cascadă unul ocolit pe un pod și celălalt scurt cu barca! Ghidul nostru a ales varianta scurtă. După ce am ieșit din sat am ajuns la debarcader. Pe urmele noastre deja erau o mulțime de comercianți. Curios a fost faptul că una peste alta s-au suit toți cu noi în barcă, să traverseze râul. Se spune că în acest râu sunt si crocodili. Din fercire nu am avut parte de vreunul. Oricum ciudat sa stai în căldura aia, lângă apă si să nu poți face o baie de frică!

La râu erau deja o mulțime de oameni. Unii își spălau rufele, alții se îmbăiau (la mal) în costumul lui Adam sau al Evei după caz. Mint, se pare că erau doar băieți ori bărbați complet dezbrăcați.

Primul lucru care ne-a iesit în cale a fost o cultură de teff, cerealele lor din care fac pâinea injera. Seamănă cumva cu meiul nostru care îl dăm la papagali. Injera este o pâine plată acră folosită în bucătăria etiopiană și eritreană, care este mai groasă decât o lipie, dar mai subțire decât o clătită și are un gust delicios de acru. Preparatele din legume, linte sau carne sunt adesea servite deasupra injerei, iar mâncarea este mâncată cu mâinile, folosind injera pentru a scoate celelalte feluri de mâncare.

După vreo zece minute de mers pe jos am dat si de impresionanta cascadă. Evident nu se compară cu cea de la Iguazzu, pe care văzusem anterior, dar oricum este un must see. Se pare că din momentul în care s-a construit o hidrocentrală în amonte, debitul acesteia a scăzut. Oricum este o cascadă tare faină, unde am făcut mai multe poze. De mine se lipiseră un băiat-student pe post de ghid și două fetișcane pe post de comercianți. S-au ținut după mine până m-am suit din nou în barcă.

Studentul ghid era responsabil să-mi arate de unde se fac cele mai faine poze. Tot el mi-a explicat că în sezonul ploios locul unde stăteam, care era cam la zeci de metri înălțime de luciul apei era acoperit de apă. La ei când plouă chiar plouă, nu ca la noi care ne-am speriat de un pic de ploaie! ; -)

Chiar la zeci de metri depărtare de cascadă erai stropit de apă semn care arată ca este într-adevăr o cascadă împresionantă. Am făcut multe poze. Afară era extrem de cald, ce-aș mai fi făcut o baie.

Ghidul apoi m-a condus pe podul suspendat pe unde era drumul ocolit spre sat. Am mai făcut câteva poze apoi am dat să mă întorc la barcă. I-am dat 100 de birr pentru serviciile lui, pe care eu nu le-am solicitat. Mi-a spus că-i prea puțin. Ok, bine atunci nu-ți mai dau nimic. Evident s-a ținut după mine până la barcă unde i-am dat cei 100 de birr. Nu am săpat nici de cele două fetișcane până nu am cumpărat ceva de la ele.

Întoarcere spre mașină a fost prin mijlocul satului. Era prima oară când mergeam pe jos printr-un sat tradițional, exceptând triburile firește. Am admirat stilul lor de viață arhaic, ne-am minunat de condițiile în care pot trăi. Am fost invitat și într-o casă la o cafea. Dat fiindcă eram cu grupul și deja se însera nu am putut onora invitația.

Offf în ce condiții pot trăi unii oameni! Nici nu-mi pot închipui cum reușesc să-și procure hrana zilnică. Se pare că sunt mare meșteri in piele de capră. De aici îți poți cumpăra diverse gentuțe, dar si tobe tradiționale.

Cam asta a fost vizita noastră în Bahir Dar. Un oras foarte interesant de vizitat, dar momentan aflat sub spectrul războiului civil. Sper să se linistească apele și pe la ei. Ar fi interesant o vizită în Gondar și în zona Tigray. A doua zi urma zborul spre Addis Abeba! Eu cu alți doi coechipieri am ales să zburăm și să dormim o noapte în capitală, inainte de zborul spre România. Ceilalți au continuat programul agenției cu microbuzul.

Ce pot spune? Cum poți judeca sau analiza sarăcia? Mai poți să te uiți la mizerie? Mai poți să strâmbi nasul la vreu miros? Sincer eu nu pot simți decât compasiune. M-am simțit foarte bine pe lângă acești oameni. Chiar dacă mai cerșeau, chiar dacă mai trageau de noi nu o faceau din inetnții rele. Noi albii sau faranji cum ne zic ei suntem considerați bogați. Doar faptul că am ajuns până acolo la ei. Sunt mulți care nici nu au ieșit din satul natal. Singurul lucru la care mă gqndesc este cum îi pot ajuta! Cam cu asta te întorci din Africa!

100% am fost mulțumit de acestă excursie, cu toate neajunsurile ei inerente!

---

VIZUALIZĂRI: 572 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI