Szentgyörgy Pince, sau mai pe romaneste - Restaurantul Pivnita Sfantu Gheorghe

TIPĂREȘTE

Acum stiti foarte bine, printre cele mai apreciate “obiective” dintr-o vacanta sunt si restaurantele, caci avem nevoie sa mancam si in functie de alegerea noastra ne stricam ziua sau ne-o facem mai frumoasa. Pentru Sfantu Gheorghe am avut 3 restaurante in vedere (iar ordinea in care am sa le mentionez este aleatorie): Hunyadi Csárda, Szentgyörgy Pince, Kastély Vendéglő. In fine, numele le-am copiat ca sa pastram ortografia corecta, iar castigator in final a fost Szentgyörgy Pince, adica Restaurantul Pivnita Sfantu Gheorghe, situat in strada Gábor Áron nr. 14 pagina oficiala szentgyorgypince.ro

Restaurantul are o poveste in spatele ei, o puteti citi pe site, noi mergem mai departe cu alegerea noastra care s-a datorat recomandarilor, dar si a distantei fata de casa deoarece voiam sa fie aproape, insa o prima surpriza aveam sa o avem in momentul in care ne-am deplasat acolo. Marcasem restaurantul pe harta deja descarcata in maps. me, asa ca i-am indicat tabletei sa ne duca acolo. Am ajuns relativ usor, insa sa nu va asteptati sa fie la strada principala, ci se intra dupa ce mai intai ai trecut printr-un gang si de unde ma asteptam sa vad o terasa generoasa am descoperit o terasa destul de mica, cu vreo 3 separeuri ce pareau ceva mai distantate, in rest nu pot sa spun ca distantarea fizica era foarte vizibila, si inca cateva mese, insa mi se pare ca daca te-ai asezat la masa, te uiti doar in farfuria ta …. normal, si a vecinului, dar cam atat. Numai ca noi ne uitam totusi si la vecini, mai le comentam bucatele sau atitudinea J.

Mi-ar fi placut sa se poata lua masa in interior asta deoarece in poze restaurantul arata foarte bine, insa stim cam cum au decurs lucrurile in acest an.

As putea spune insa ca restaurantul desi nu este vizibil, este cautat deoarece am am vazut de exemplu un cuplu care din discutii am inteles ca venisera si cu o zi in urma, azi insa daca nu au facut rezervare nu au mai gasit masa. Despre partea organizatorica, ce pot comenta, fetele de masa clasice sunt inlocuite cu “fete de masa” din hartie, niste coli mari pe care la final le aruncau (erau utile pentru familiile cu copii, cat stateau la masa puteau sa-si exprime spiritul artistic pe aceste coli. Exista si aici dezinfectant, si pot spune ca la toate restaurantele unde ne-am oprit sa mancam se gasea dezinfectant.

Am primit destul de repede meniurile, am comandat bautura, si am trecut la studierea meniului, si aici ca sa vedeti ca sa iei masa la restaurant nu este o alegere usoara intodeauna, am sa va povestesc cate ceva din meniu: Aperitive (platou de cascaval, platou rece de gustare ce contine carnati uscati si salam crud uscat, jumari, cascaval, legume, specialitati secuiesti (salata de vinete, zacusca, pasta de carnati, pasta de pastrav afumat, paine prajita si legume), tartar de ciolan afumat

Supe si ciorbe: Ciorba ardeleneasca, de burta, de vacuta, supa crema de hribi, supa de gaina cu taitei, supa de gulas ungureasca, supa gulas de fasole, supa de pomana porcului (de sezon), supa proaspata de somn (la sfarsit de saptamana),

Specialitati din carne de vita (romaneasca, sau de import adica Argentina, Brazilia, etc)

Preparate din peste (cod negru, salau, somon, somn, pastrav)

Preparate din porc sau pui (sunt prea multe ca sa le mentionez si deja e dureros), dar mai rasucesc cutitul in rana (sa stii ca nici pentru mine nu este mai usor), feluri principale, stati sa vedeti ce urmeaza: ciolan de miel la cuptor, ficat de manzat la tigaie, gulas de caprioara sau de vitel, tocanita de mistret.

Exista si o categorie numita mancaruri vegetariene, adica: branza Camembert cu nuci si gem de afine, cascaval sau ciuperci pane, MBS, tocanita de ciuperci,

Garnituri (chiar un sortiment foarte diversificat), salate, si deserturi, cornitele mele de “ingeras” au aparut din nou ????, clatite cu gem de casa sau ciocolata, galuste a ‘la Somloi, inghetata artizanala, inghetata prajita, Krisztina Cheesecake, lapte de pasare, papanasi, Tiramisu Pivnita Sfantu Gheorghe

Am facut introducerea cu prezentarea meniului ca sa vedeti cat de greu ne-a fost si noua sa alegem, cu bautura a fost simplu, bere Szekely Sör (acum cand ma uit la poze vad ca are 6% alcool, atunci nu mai conta nimic, decat sa fie rece). pentru mine si sot si Stella Artois pentru mama. Nota buna pt local pentru bauturi, asta deoarece nu am gasit peste tot Stella fara alcool (preferata mamei). Odata alese bauturile am incercat sa ne orientam destul de repede si pentru mancare, asa ca in final am ales, ciorba ardeleneasca, muschi ciobanesc cu o portie de cartofi prajiti, muschiulet de porc a la Sfantu Gheorghe, Cordon bleo din piept de pui cu cartofi natur, iar la salate sotul, o salata asortata, mie mi-au fugit ochii la o salata de ciuperci murate, am stat insa cu grija deoarece ospatarul ne-a spus ca mai erau doar doua portii si sa vada daca avem noroc, si am avut, una dintre portii a ajuns la noi, si ce buna a fost, potrivit de acra, cateva tipuri de ciuperci, am studiat, ca va dati seama ca ne-au placut ca la nici o saptamana puneam si noi la murat dupa ce mama si-a interogat prietenul “google” . La ora la care va povestesc ei au si mancat din ele, eu am uitat sa iau un borcanel cu mine, dar nu uit data viitoare.

Si sa incheiem totul cum trebuie, nu puteam sa nu ne rasfatam cu cate un latte macchiato, dar ne-au fugit ochii si la desert, asa ca la mine a fost clar, imi doream o inghetata prajita, nu mai mancasem de ani buni, iar sotul un tiramisu a la Sf. Gheorghe, o adevarata re-inventare a unui preparat celebru, am sa povestesc mai incolo dar o sa vedeti si in poze.

Si au aparut si bucatele, ciorba sotului usor diferita fata de ce mancase la Targu Secuiesc, insa ideea era aceeasi, iar painea, ca de obicei super gustoasa, si a venit si felul principal, portia mamei (muchiulet de porc a la Sf. Gheorghe) ceva ce ocupa toata farfuria, incat simteai deja ca te-ai saturat, niste ciuperci preparate foarte interesant peste care erau niste felii de paine gen friganele dar pane, cascaval pane si carnea de porc tot pane (dar pane frantuzesc), si peste toate acestea ceva cascaval ras (mai multe poate va vor spune pozele). Portia sotului (cordon bleo) arata si aceasta foarte bine, iar portia mea (muschi ciobanesc) avea bucata de carne (la gratar daca n-am uitat), acoperita de o omleta, decorata si aceasta cu niste cascaval si sunca, si toata farfuria decorata cu plantute mici ce mie una imi plac foarte mult.

Si pentru ca ne era sete si berea buna, am mai facut share cu sotul la inca una, apoi am asteptat cumintei (deja ne simteam bine si acum cred ca si taria berii a contribuit la asta) cafelele dar si desertul. La mine a fost cum m-am asteptat, poate chiar mai bine, sotul a avut insa o surpriza de proportii. Este precum reflexul lui Pavlov, scrie Tiramisu, am deja in fata poza, nu, aici poza era dintr-un alt film, si nu era unul romantic, ci unul SF. Ma uit la poza ca sa va explic, si imi aduc aminte si ma bufneste rasul :)), sa va explic, pe o farfurie in centru se afla o mare bezea (daca tin minte), pudrata cu cacao, apoi in jurul ei mici gramajoare de crema de cafea si niste bezele mai mici, dar si ceva gelatinos translucid, care s-au dovedit a avea gust de alcool, si totul presarat cu biscuiti Oreo sfaramati (asa aveau gustul), asa ca daca ajungeti pe acolo, daca va comandati desert, intrebati mai intai cum este.

Toata distractia ne-a costat (pe bon) 210.5 lei si consider ca a fost rezonabil fata de cele consumate.

Daca recomand restaurantul? Da, este un loc unde se poate manca bine, cu o selectie destul de variata si altfel de feluri (un alt motiv pentru care am ales acest restaurant).

Acum, nu stiu daca am reusit sa va fac pofta, sper ca da, asa ca daca o sa sughit dupa ce apare articolul stiu de la ce mi se trage. Sa ne auzim de bine si pe mai departe.

---

VIZUALIZĂRI: 3620 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI