Sfârșit de săptămână la Tulcea

TIPĂREȘTE

Dacă în precedentele articole am prezentat câteva obiective din municipiul Tulcea, pe care le-am vizitat în minisejurul nostru de la sfârșitul lunii aprilie, în acest ultim review referitor la plimbarea nostră la Tulcea voi vorbi despre alte locuri și obiective din oraș pe care le-am descoperit la pas. Da, la pas, pentru că atât vremea bună, dar și dorința noastră de a vedea cât mai multe locuri interesante dintr-o destinație în care nu mai fusesem anterior ne-au făcut să explorăm Tulcea din seara în care ne-am cazat aici (vineri) și până duminică în apropierea prânzului, când am plecat spre casă.

Date despre muncipiul de reședință a județului Tulcea sunt pe internet la îndemâna oricui dorește să caute informații referitoare la istoria localității, la așezarea geografică, particularitățile demografice sau industria zonei, motiv pentru care nu voi insista asupra lor. Voi preciza doar că ”orașul Tulcea este situat pe o vatră populată continuu începând din perioada culturii Gumelnița (2900 – 2200 î. C.); orașul a fost atestat documentar în anul 1506 și are o populație de 73707 locuitori, conform recensământului efectuat în anul 2011” (conform wikipedia).

Așa cum am mai precizat, noi am ajuns la Tulcea vineri seara și ne-am cazat repede la hotelul Select, unitate de cazare la care făcusem împrealabil o rezervare telefonică. Odată instalați comod în cameră nu am rămas prea mult acolo și, după ce ne-am odihnit vreo câteva minute, ne-am hotărât să facem o plimbare de seară prin împrejurimi, o ieșire ”de recunoaștere” dacă îi pot spune așa.

Știam că hotelul nostru se află foarte aproape de faleză, motiv pentru care am plecat acolo pentru o scurtă plimbare. Am trecut pe lângă hotelul Egreta și am ajuns repede în vecinătatea hotelului Delta și a Muzeului de Artă din oraș. Am observat în apropiere busturile a trei personalități; este vorba despre poetul rus Serghei Esenin, poetul ucrainean Taras Șevcenko și Mustafa Kemal Ataturk (întemeietorul Turciei moderne). Alături de inscripțiile în limba română, soclurile sunt inscripționate și în limbile minorităților respective.

Am traversat strada Grigore Antipa prin dreptul Muzeului de Artă și am ieșit imediat pe faleza orașului. Aerul răcoros și luminițele unor ambarcațiuni care se răsfrângeau în apele întunecate ale Dunării creează o atmosferă frumoasă, astfel că ne-am plimbat preț de aproape jumătate de oră pe aleea lată de promenadă. Am observat astfel undeva în depărtare, pe un plan mai ridicat, inscripția cu denumirea localității, dar și un monument, ambele fiind bine luminate. Știam despre ce este vorba (văzusem înainte pe internet mai multe fotografii cu Monumentul Independenței) astfel că ne-am hotărât să mergem și noi acolo pe jos, estimând că nu poate fi vorba de o plimbare mai lungă de o jumătate de oră. Am trecut din nou pe lângă hotelul Egreta și am intrat pe strada Gloriei, care avea să ne conducă în linie dreaptă către țintă noastră, respectiv Parcul Monumentului Independenței. Fără să ne grăbim, călcând agale pe pavajul din piatră cubică al străzii, am ajuns până la porțile parcului, însă nu l-am putut vizita în acea seară, întrucât programul zilnic de vizitare se încheiase (între orele 06.00 – 21.00). Ne-am mulțumit cu niște fotografii făcute de la poartă, admirând aleea principală ale cărei trepte luminate evidențiau monumentul din vârf. Vulturul și dorobanțul păreau că ne invită acolo sus, așa că ne-am propus ca a doua zi să revenim aici.

După o noapte în care am ne-am odihnit bine, am servit sâmbătă dimineață micul dejun la restaurantul hotelului și am ieșit apoi la plimbare. Ne propusesem să vedem multe locuri frumoase în acea zi, profitând și de faptul că soarele anunța o zi plăcută de primăvară.

Primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Muzeul de Artă din Tulcea. Îi cunoșteam deja poziționarea din seara precedentă, așa că am ajuns repede acolo, având posibilitatea să admirăm la muzeu atât o expoziție temporară cu lucrări ale artistului Zuzu Caratănase, cât și o foarte interesantă expoziție permanentă la etaj. De la acest muzeu am plecat către Casa Avramide, întrucât am optat pentru vizitarea ambelor obiective plătind un bilet unic. Nu insist asupra altor detalii, am prezentat deja ambele obiective într-un articol separat.

Ieșind de la Casa Avramide, ne-am plimbat puțin prin apropiere. Am văzut în vecinătate Teatrul Jean Bart din Tulcea. Clădirea este o construcție modernă aflată parcă în contrast cu stilul arhitectonic al Casei Avramide. În apropiere se află și Catedrala Episcopală ”Sfântul Ierarh Nicolae”, lăcaș de cult ce a fost construit în perioada 1862-1865, timpuri când aceste meleaguri se aflau încă sub stăpânirea otomană. Cadedrala este o construcție impozantă prevăzută cu trei turle, fiind declarată totodată ”monument istoric”. Într-un părculeț din vecinătatea acestor obiective am observat bustul lui Mihail Kogălniceanu, marele om politic și patriot român.

După cele câteva minute în care ne-am plimbat pe aici, am pornit înapoi către hotelul nostru pe strada Babadag și am ajuns în piața Mircea cel Bătrân. Pe partea dreaptă a pieții am văzut mai multe tarabe cu produse tradiționale, iar puțin mai departe am remarcat statuia ecvestră a domnitorului Mircea cel Bătrân. Ne-a plăcut faptul că în această piață vin mulți porumbei care coboară și se plimbă printre oameni. Am traversat piața agale și am trecut prin dreptul clădirii Primăriei Tulcea, ieșind în strada Păcii, respectiv în locul unde este amplasată borna – Tulcea, kilometrul 0. Nu departe de acest loc se află hotelul Europolis, o locație de cazare ce se bucură de recenzii favorabile atât pe site-urile de rezervări online, cât și pe AFA. Din punctul meu de vedere, o cazare bună în Tulcea ca poziționare trebuie căutată prin această zonă; s-ar putea încadra aici hotelurile Select, Europolis, Egreta, cele două hoteluri Delta de pe faleză ori alte unități de cazare din apropiere.

Am mai făcut câțiva pași până în dreptul hotelului Europolis și am observat pe partea cealaltă a străzii o biserică străjuită la stradă de un turn cu ceas în vârf. Biserica ”Sfântul Gheorghe” sau ”Biserica cu ceas”, după cum mai este cunoscută, este declarată și ea ”monument istoric”.

Am admirat pentru câteva clipe lăcașul de cult din exterior, apoi ne-am întors pentru puțin timp la hotel ca să lăsăm niște haine în cameră (era cald, deja era ora prânzului) și am coborât din nou la plimbare; am mers să vizităm Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării. Recomand tuturor vizitarea acestui obiectiv, cu siguranță nu vă veți plictisi acolo și veți avea posibilitatea de a admira spectaculoșii pești din acvariul aflat la demisol.

De aici am plecat către faleza orașului, pe care aveam să o parcurgem la pas de lângă hotelul Delta și până la capătul celălalt, în dreptul gării feroviare. Chiar înainte de a ieși pe faleză, am trecut pe lângă bustul regelui Carol I, aflat în vecinătatea hotelului Delta.

Ne-am plimbat agale pe faleză timp de aproximativ o oră, trecând, în ordine, pe lângă Căpitănia Portului Tulcea, prin dreptul Punctului de Informare Tulcea pentru Rezervația Biosferei Delta Dunării sau pe lângă Administrația Portului Tulcea. De la un capăt la celălalt al falezei am văzut zeci de vaporașe ancorate la mal, în dreptul multora existând afișate diverse oferte de excursii în Delta Dunării. Orientativ, am cerut și noi câteva detalii despre o astfel de excursie într-un singur loc și ni s-a făcut următoarea ofertă: o excursie de 2,5 – 3 ore cu o șalupă rapidă pentru a vedea coloniile de păsări, la prețul de 400 de lei pentru noi trei (2 adulți și un copil de 6 ani). Nu știu dacă prețul e rezonabil sau nu, noi doar am vrut să ne facem o idee cu privire la costuri deoarece, cu altă ocazie, ne-ar plăcea să încercăm acest lucru.

Cam pe la jumătatea plimbării pe faleză am ajuns lângă un chioșc ce comercializează suveniruri; unele aveau legătură cu locul unde ne aflam, altele erau chinezăriile obișnuite pe care le vedem peste tot prin țară. Am cumpărat un magnet pentru frigider și am continuat plimbarea, ajungând în dreptul unei alte unități de cazare mari amplasată lângă faleză – hotelul Esplanada. În spatele acestui hotel se află un parc interesant, Parcul Personalităților, așa că am părăsit pentru câteva minute faleza ca să-l vizităm. Parcul se numește așa deoarece acolo sunt amplasate busturile mai multor personalități din România; printre cei care sunt reprezentați aici, aș putea aminti pe Panait Cerna (poet, originar din județul Tulcea), pe Constantin Moisil (considerat a fi deschizător de drumuri în heraldica și sigilografia românească), pe Jean Bart (important ofițer de marină și scriitor, autor – printre altele- al romanului ”Europolis”), pe Gheorghe Munteanu-Murgoci (geolog și geograf născut în 1872 în apropiere de Măcin), pe Grigore Antipa sau pe Ion Jalea (cunoscutul sculptor român). Lângă cele câteva alei din parc mai sunt amplasate și alte busturi, deasemenea există și bănci unde te poți relaxa, dar și un spațiu de joacă amenajat într-o parte a parcului, pe care cel mic nu l-a observat ;).

Din parc am revenit pe faleză și am ajuns la Gara feroviară Tulcea. Aici este amplasată o locomotivă veche cu abur, fabricată (conform plăcuței informative) la uzinele Malaxa din București în anul 1930. Am traversat șinele și am ajuns lângă lacul Ciuperca, mergând apoi să servim masa la restaurantul Insula.

După o masă OK, tentația ar fi fost să ne întoarcem la hotel și să ne odihnim un pic; ne-am gândit însă că a doua zi urma să plecăm acasă și o să tot fie timp de odihnă, așa că ne-am întors la hotel ca să luăm mașina și să vizităm apoi Parcul Monumentului Independenței. Zis și făcut! Am ajuns cu mașina la porțile parcului și am urcat agale treptele până am ajuns acolo sus, lângă monument. Vă recomand să mergeți neapărat acolo dacă vizitați Tulcea, de sus se deschide o frumoasă panoramă asupra orașului, a Dunării, dar și asupra împrejurimilor. În plus, în acest parc se află Muzeul de Istorie și Arheologie din oraș, dar și ruinele Cetății Aegyssus. Nu am vizitat muzeul, dar am văzut ruinele și am lecturat mai multe informații pe panourile amplasate în apropiere. Am aflat astfel că cetatea a fost construită aproximativ la sfârșitul secolului IV î. H. și a fost pentru o perioadă un important punct în traficul de mărfuri grecești. Ca dovadă, au fost descoperite mai multe amfore, unele dintre ele fiind expuse prin diverse zone ale parcului. La marginea unei alei spre dreapta a fost amplasată în anul 2012 o placă ”pentru a celebra 2000 de ani de la atestarea documentară a cetății Aegyssus de către poetul roman Ovidiu”.

Am coborât treptele parcului și ne-am hotărât să ieșim preț de vreo două ore din oraș, pentru a vizita Mănăstirea Celic-Dere.

Ne-am întors de la mănăstire la căderea serii și ultimul lucru pe care l-am mai făcut a fost să cumpărăm câte ceva de ronțăit din centrul comercial Winmarkt, aflat lângă hotelul unde eram cazați. Ajunși în cameră după o zi așa de încărcată, oboseala și-a spus repede cuvântul...

Duminică de dimineață, după micul dejun, am vizitat Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea. Am avut plăcerea să descoperim un obiectiv interesant, ne-a oferit oportunitatea de a admira numeroase exponate ce pun în valoare multietnicitatea specifică meleagurilor dobrogene. Trebuie să fac o remarcă valabilă pentru toate colecțiile muzeale din Tulcea și anume că în orice zi de luni muzeele sunt închise, așadar este indicat să vă planificați alte activități în această zi dacă vă aflați în oraș.

După ce am plecat de la muzeu am vrut să vedem și noi Geamia Azzizie, aflată pe strada 14 Noiembrie, la câteva minute depărtare. Prezența obiectivului este semnalată de turnul său înalt, vizibil din depărtare. Lăcaș de cult reprezentativ pentru comunitatea musulmană din Tulcea, această geamie este monument de arhitectură și totodată o altă dovadă pentru multietnicitatea specifică zonei. Ajunși acolo, ne-am mulțumit să facem câteva fotografii din exterior, apoi ne-am întors pentru că se apropia cu pași repezi momentul plecării spre casă. Trebuie să mai menționez că pe strada 14 Noiembrie am mai reperat un alt monument istoric, respectiv Colegiul Dobrogean ”Spiru Haret”, instituție de învățământ înființată în anul 1883 și distinsă în 2008 cu titlul de ”Școală europeană”.

Am revenit la hotel pentru a ne strânge lucrurile și am plecat apoi către casă, vizitând pe drum Mănăstirea Saon. Drumul către casă a însemnat o nouă premieră pentru noi – am traversat Dunărea cu bacul către Galați.

Ajuns la finalul acestui review, vă recomand să vizitați municipiul Tulcea, un oraș interesant ce oferă numeroase posibilități de petrecere a timpului liber! Noi am fost acolo și ne-am simțit bine!

---

VIZUALIZĂRI: 2748 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI