Din nou la Tulcea

TIPĂREȘTE

În urmă cu câțiva ani, când am petrecut un weekend la Complex turistic GIRUS – Murighiol, în mod special pentru a vizita Centrul Muzeal Ecoturistic "Delta Dunării" şi faimosul acvariu de acolo, am făcut și Un popas la Tulcea. Povestind despre centrul muzeal și despre reputatul istoric şi muzeolog Prof. Dr. Gavrilă Simion, cel căruia i se datorează punerea bazelor acestei colecţii unicat, prin ecourile primite atunci, mi se reproșa lipsa de documentare anterioară vizitei în Tulcea fapt căruia i se datora neajungerea mea în cel mai frumos și cel mai căutat loc al orașului: Monumentul Eroilor.

Anul acesta, ajungând din nou la Tulcea - tot în treacăt și tot pe fugă - nu m-am dus nici la Muzeul de Etnografie și Artă Populară și nici la Muzeul de Artă (clădire monument construită în perioada 1863-1865 ca Palat Administrativ al Sangeacului de Tulcea, numit pe atunci Conacul Paşei) pe care le văzusem doar exterior, ci am alergat direct la Monumentul Eroilor.

Am parcat mașina în fața unui magazin alimentar din Strada Gloriei, aproape de Pensiunea Melisa și de Biserica Sf. Parascheva - construită în 1857, în perioada stăpânirii otomane - apoi, pietonal, ne-am îndreptat spre parc.

Monumentul Eroilor din Războiul pentru Independenţă

În perioada sa de domnie, în calitate și de conducător al oştirii, regele Carol I s-a preocupat, a încurajat şi a sprijinit realizarea unor monumente dedicate eroilor primului război din istoria modernă a României. În urma unor documentări, au fost identificate pe teritoriul ţării 31 de monumente închinate eroilor, realizate în timpul domniei lui Carol I.

În lucrarea "Monumente ale Independenţei realizate în timpul domniei regelui Carol I", Ioan Giurcă și Jănică Bordeanu prezintă - cu detalii - lista celor 31 de monumente.

Datorită amplasării sale la înălțime, pe una dintre cele 7 coline ale orașului Tulcea, oferind o vedere panoramică asupra așezării de la gurile Dunării, Monumentul Eroilor reprezintă o importantă atracție turistică. Piatra de temelie a primului monument dedicat Războiului de Independență și reunirii Dobrogei cu statul român a fost pusă de Carol I cu prilejul vizitei sale la Tulcea, la 17-18 octombrie 1879.

Monumentul Eroilor din Războiul pentru Independenţă din Tulcea, a cărui inaugurare a avut loc la 2 mai 1904, cunoscut în istorie și sub denumirea de "Monumentul de pe Colnicul Horei" ("Dealul Monument" cum îi spun localnicii), a fost ridicat prin contribuţia financiară a cetăţenilor orașului și este opera sculptorului George Vasilescu.

Soclul din piatră este pătratic, în două trepte, peste care este postat un piedestal, apoi un obelisc înalt de 22 m. Valoarea artistică a monumentului este dată de cele două elemente de sculptură - un dorobanţ gata de luptă şi un vultur cu aripile întinse. Elementele sculpturale au fost turnate în bronz la Veneţia şi au fost montate la baza obeliscului prin grija sculptorului George Vasilescu.

Monumentul a fost distrus în întregime de armata bulgară în anul 1916, iar pe locul său a fost instalată o baterie de artilerie care își trimitea proiectilele pe malul de nord al Dunării, până la Ismail. În anul 1932, prin grija Societății "Cultul Eroilor", monumentul a fost refăcut parţial, readucerea la forma iniţială realizându-se abia în anul 1977, cu prilejul centenarului cuceririi independenţei de stat. Două plăci montate pe monument informează asupra acestor evenimente.

Monumentul Eroilor este impresionant prin componenta sa verticală, precum și prin amplasarea sa pe o înălţime care domină oraşul și zona înconjurătoare cu pământ și cu apă. Vizitatorii trebuie să știe că pentru a ajunge la monument și a se bucura de priveliștea deosebită asupra orașului au de urcat o scară cu multe trepte. Din loc în loc sunt bănci, deci poți face oricâte popasuri pentru a-ți mai trage sufletul.

Nu trebuie uitat că ajungând la Monumentul Eroilor ești deja în spaţiul fostei cetăţi antice Aegyssus, în apropierea Muzeului de Istorie și Arheologie. Merită deci să ne abatem și acolo. O placă montată prin grija Consiliului Județean Tulcea, Primăriei municipiului Tulcea și a ICEM Tulcea amintește că "au pus această placă astăzi, 5 iunie 2012, pentru a celebra 2000 de ani de la atestarea documentară a cetății Aegyssus de către poetul roman Ovidiu".

Cetatea antică Aegyssus

Când facem referiri la cetăți antice trebuie să scormonim adânc în istorie. Asta voi face și eu dat fiind că - cel puțin până la vizita acolo - orașul antic Aegyssus era pentru mine o mare necunoscută.

Așa cum spuneam, orașul antic Aegyssus este situat în Parcul Monumentului Independenței și în zonele adiacente acestuia, pe cel mai înalt promontoriu care străjuiește cursul Dunării - un punct strategic important, de unde se puteau supraveghea cu ușurință căile de comunicație terestre și navale. Cunoscută pentru prima dată ca uetus urbis - oraș vechi - termen folosit de poetul Ovidiu în scrierile sale în contextul descrierii conflictelor cu dacii nord-dunăreni de la începutul sec. I, cetatea Aegyssus a avut un important rol strategic pe limes-ul Moesiei Inferior și, mai târziu, al provinciei Scythia.

Depozitul de amfore elenistice (sec. I î.H. - sec. I d.H.) descoperit în acest punct sugerează faptul că Aegyssus a fost un important punct în traficul de mărfuri grecești în perioada elenistică.

La începutul sec. II cetatea era inclusă în limes-ul dunărean. În a doua jumătate a sec. III în cetate era cantonată cohors II Flavia Brittonum, iar în secolul următor vexilatio Aegyssensis din Legio Jovia. În sec. IV-V cetatea își păstrează statutul militar (sediu al cuneus equitum armigerorum, praefectus ripae legionis primae Joviae cohortium quinque pedaturae inferioris), iar în perioada împăratului Justinian este refăcută odată cu refortificarea limes-ului dunărean Scythia.

Orașul este menționat apoi în Notitia Episcopatum, în lista celor 15 reședințe episcopale din Dobrogea. Viața urbană ia sfârșit la Aegyssus în primele decenii ale sec. VII, așa cum se întâmplă în întreaga provincie Scythia, ca urmare a atacurilor avaro-slave și a căderii limes-ului danubian.

Reluarea locuirii pe ruinele anticului Aegyssus are loc în contextul revenirii Imperiului Bizantin la gurile Dunării în ultimele decenii ale sec. X. Sfârșitul așezării medio-bizantine se produce datorită atacurilor pecenegilor și uzilor de la mijlocul sec. XI, dar o serie de materiale arheologice sugerează reluarea, în forme modeste, a locuirii pe parcursul secolelor următoare.

Edificiul termal (thermae) este reprezentativ pentru sit. A fost construit la finalul sec. I și a funcționat până la mijlocul sec. V, fiind distrus la invazia hunilor care a afectat orașul. Au fost identificate mai multe faze de construcție, în cea de-a III-a fază adăugându-se în partea de nord o încăpere de mari dimensiuni, probabil o palestră.

Ca și la alte cetăți străvechi, istoria este mai bogată decât ceea ce vezi la fața locului. Câteva amfore de mari dimensiuni, vreo două panouri informative, rămășițe de ziduri care abia se mai văd din pământ… cam asta poți vedea în situl arheologic de la Aegyssus. Mai multe artefacte pot fi văzute și studiate în Muzeul de Istorie și Arheologie amplasat în imediata apropiere a ruinelor. Exponate mai mari sunt etalate și în fața intrării.

La Muzeul de Istorie și Arheologie taxa de vizitare este: 8 lei/persoană - adulți și 5 lei/persoană - elevi, studenți, pensionari. Pentru ghidaj (în limba română sau străină) se achită 40 lei/grup, iar pentru fotografiere și filmare, profesioniștii vor trebui să achite 100 lei/oră, respectiv 500 lei/oră.

Revenind la mașină, ghidați de localnici și de GPS, am ajuns la Biserica Ortodoxă de rit vechi din Str. Străbună, nr. 1, un edificiu religios ale cărui turle aurii mi-au atras privirile chiar de sus, de lângă monument. Toate porțile fiind încuiate, nu am văzut Biserica Ortodoxă de rit vechi și în interior, așa încât ne-am îndreptat spre locuri mai relaxante.

Parcul Ciuperca

Parcul Ciuperca amenajat la malul lacului cu același nume este un loc foarte căutat de localnici. Plajă cu nisip, șezlonguri și umbreluțe, un bazin de înot acoperit, un patinoar (în sezonul rece), un restaurant - Restaurantul Ciuperca, vreo două Pub-uri, alei dalate, amenajări de joacă pentru cei mici, bănci pentru odihnă, multă umbră și chiar și o frumoasă biserică de lemn - Biserica Sf. Mina, toate se găsesc în Parcul Ciuperca.

Fiind cazați la Pensiunea NICOL, la numai 700 m de Parcul Ciuperca, se înțelege că am beneficiat și noi de răcoarea lui într-o zi de august fierbinte.

---

VIZUALIZĂRI: 779 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI