ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 01.07.2021
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucureşti
ÎNSCRIS: 19.04.13
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
MAY-2021
DURATA: 2 zile
Prieteni
2 ADULȚI
PREȚ 40 lei
FĂRĂ transport
Raport PREȚ/CALITATE:
EXCELENT

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
80.00%
Mai degrabă mulțumit

NOTA MEDIE REZULTATĂ
80.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
[fb]
TIMP CITIRE: 14 MIN

Poarta Deltei Dunării cam nepregătită să primească oaspeți

TIPĂREȘTE

În ianuarie am plecat de la Tulcea cu sentimentul că mai aveam nevoie de timp ca să zicem din toată inima că am văzut și noi o bună parte din oraș. Speram că 2 zile ajung pentru a vedea obiectivele importante ale orașului, care nu sunt atât de multe și nici orașul atât de mare, dar asta doar dacă nu am fi fost în plină pandemie și restricții, când mare parte a obiectivelor erau închise.

Pentru că am întârziat mult cu scrierea articolului, am mai făcut o escală în Tulcea și cu ocazia sejurului de la Murighiol din mai, când am bifat și cel mai important obiectiv la care ținusem foarte mult în ianuarie, astfel că acum sunt în măsură să spun câteva cuvinte despre un oraș care ne-a plăcut, dar pe care l-am găsit la ambele vizite cam nepregătit să primească oaspeți.

Noi am mai trecut o singură dată prin Tulcea, acum mulți ani, când am stat în Băltenii de Sus și ne-am îmbarcat din Tulcea pentru o plimbare pe canalele Deltei. Atunci nu cred că am fost atentă la ceva referitor la oraș și nicidecum nu-mi aminteam că este un oraș împrăștiat pe coline.

La vizita din ianuarie, când ne-am făcut listuța cu ce aveam de văzut ni s-a părut că îi dăm de cap în timpul pe care îl aveam de petrecut acolo, dar pe măsură ce se apropia week-end-ul și se anunța ploaie într-una din zile, am fost conștienți că va trebui să mai tăiem din ele.

Până la urmă lucrurile s-au rezolvat pe cale naturală, din cauză de pandemie, pentru că toate muzeele importante pe care voiam să le vedem erau închise.

În mod normal, nu prea punem noi muzee pe listă, dar pentru că Tulcea este poarta de intrare în Delta Dunării, am vrut să ne inspirăm despre ce s-ar putea face/vedea în rezervație pentru un eventual sejur în Deltă, pe care îl tot doream de ceva vreme. Știam că muzeele ne vor ajuta în sensul ăsta și am zis ca pe ploaie oricum nu prea puteam să facem altceva. Dintre ele pusesem pe listă trei din cele mai importante.

Dar noi am ajuns la Tulcea pentru Satul Tradițional Pescăresc cu care mă incitase colega @k-lator și cu el am început vizita noastră.

Am ajuns destul de devreme în fața lui pentru că ne-am propus să ne cazăm ulterior, ca să scăpăm de grija mașinii, dar și pentru că a fost o zi superbă, având în vedere data din calendar și voiam să profităm de soarele din jurul prânzului.

Undeva în jur de 11 ne luam biletele de acces, 10 lei de persoană, iar vizita a durat aproape de 2 ore, cu multă lălăială și discuții.

Despre Satul Tradițional Pescăresc nu mai zic multe că prea a fost complet articolul colegei noastre. Este un obiectiv aflat în apropiere de Tulcea, pe drumul care duce la Mahmudia și se întinde pe aprox 3 ha. A fost realizat cu fonduri europene și domnul vorbăreț de la intrare, care ne-a luat în primire imediat după ce am parcat, ne-a spus că proiectul nu este finalizat și când va fi gata, pe toate canalele din fața obiectivului ne vom plimba cu bărcuța. Acum, acolo, era doar un stufăriș neorganizat. Banii europeni, mă gândesc că s-or fi păpat de mult.

Satul Tradițional Pescăresc reprezintă o Delta Dunării în miniatură. Regăsim cele 3 brațe ale Dunării, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe cu localitățile pescărești cele mai renumite și casele specifice acestora. La intrare este un centru de informații și o toaletă, apoi urmează o plimbare plăcută printre cele 10 case alb-albastru-verzi, acoperite cu stuf, fiecare cu povestea ei și cu mai multe informații despre zona căreia îi aparține.

Nouă ne-a plăcut așa și așa satul pescăresc. În primul rând din cauza mobilei făcută la comandă, care ni s-a părut un kitch. Aceeași în toate casele, de pe toate brațele, aceleași culori, aceleași modele. Și niște tablouri aruncate pe pereți cu oameni care schiau sau patinau. Hai cu patinatul mai înțelegeam, dar ce legătură aveau schiorii cu delta nu ne-am prins. Neatenția asta la detalii ne deranjează la obiective de genul celui pe care îl vizitam. La un buget de un million de EUR și la dimensiunea satului, lucrurile trebuiau să arate un pic altfel acolo.

Obiectele de autenticitate le-au reprezentat fotografiile vechi, pe care s-au îndurat să le doneze unii săteni și niște unelte. La banii alocați acest obiectiv nu este ce trebuia să fie, din punctul nostru de vedere, dar cu toate acestea recomand și eu vizitarea lui.

Cherhanaua din parcare era închisă din cauza pandemiei, însă domnul bodyguard ne-a spus că mâncarea este bună și localul cam scump. O părere neavizată, fiindcă nu a mâncat niciodată acolo, după cum ne-a spus, dar e bine să știm că există cherhanaua.

După ce am terminat cu satul, ne-am cazat rapid și am ieșit din nou în oraș. Am trecut pe lângă autogara din Tulcea, care se află aprox vis-à-vis de hotelul unde am fost cazați, la distanță mică se află gara și am luat-o pe faleza portului de agrement, unde staționau ambarcațiuni care abia așteptau sezonul să ducă turiștii în inima deltei.

De-a lungul lacului Ciuperca pe care se afla hotelul nostru, se află parcul, restaurantul și plaja cu același nume, toate la o distanță de 5-600 de m față de hotel.

Pe faleză am dat de dutty-free-ul din același lanț cu cel din Drobeta-Turnu Severin, Travel Free, care ne uimise anul trecut cu prețurile bune pe care le-am găsit și am intrat să facem o comparație. Marfă destulă dar am ieșit cu mâna goală, prețurile nu ni s-au mai părut la fel de ok. Imediat în apropiere am ochit restaurantul Ivan Pescar la care ne-am propus să ne oprim la întoarcere pentru a ne petrece seara acolo, destul de aproape de hotelul nostru.

Maps-ul ne spunea că destul de aproape de hotel, pe faleză, trebuie să dăm de un obiectiv, Morunul (Huso huso – Linnaeus 1758), așa că am fost cu ochii în patru să nu-l ratăm, pentru că nu ne-am prins ce trebuia să fie. Obiectivul este chiar un morun (specie cunoscută ca cel mai mare pește de apă dulce), supradimensionat, dar n-am înțeles ce a vrut să ne spună autorul. Este parte a unui proiect amplu cu fonduri europene, dar plăcuța informativă este săracă în detalii legate de morun și predomină detaliile legate de prețul proiectului. Morunul nostru a costat aproape 25,000 de EUR și vă rog să vă uitați la fotografie și să vedem dacă vi se pare un preț realist.

Oriunde te-ai afla în oraș vezi pe cea mai înaltă dintre coline un monument și acolo am vrut să ajungem și noi cu toată împotrivirea soțului care nu voia să vadă un monument care era comunist, vezi Doamne. Dar în afară de monument pe colină se află și cetatea antică Aegyssus și Muzeul de Istorie si Arheologie si până la urmă s-a înduplecat.

După ce am ieșit de pe faleză, am traversat sensul giratoriu și am trecut pe lângă o parte din clădirile importante ale orașului, instituții publice, parc și busturi de personalități, apoi pe lângă Muzeul de Etnografie si Artă Populară și Muzeul de Artă, ambele închise, cum am zis și am urcat pe strada Gloriei, una lungă, ușor în pantă, care ne-a dus până sus, la monument.

Pe Dealul Monumentului se află Cetatea Antică Aegyssus, Aegyssus fiind primul nume menționat pentru această zonă. Este asezată strategic, pe cel mai inalt loc al zonei. Tot acolo pe deal este Muzeul de Istorie si Arheologie si Monumentul Independenței ridicat in cinstea Războiului de Independență și a includerii Dobrogei în Regatul României.

Din Cetatea Aegyssus, ridicată pe o fostă așezare getă, pe dealul numit Hora în trecut, acum Dealul Monumentului, au rămas doar câteva ziduri și amfore. Am petrecut ceva timp în parc, am urcat pe scări până la monument, care este un loc pentru ședințe foto și ne-am bucurat de vederi spectaculoase spre oraș.

Ne-am întors spre oraș, coborând pe lângă Moscheea Azizzie, cea mai mare geamie din Dobrogea, pe care am văzut-o doar la exterior.

Necăjiți că în ianuarie ziua este atât de scurtă a trebuit să ne cam retragem la interior, în cazul nostru, la Ivan Pescar. Mai mult decât atât, a doua zi s-a anunțat ploaie și chiar dacă n-a fost chiar așa, noi nu ne-am mai făcut planuri pentru oraș. Am întârziat cu povești la micul dejun și undeva la prânz am luat-o spre casă dar am profitat să revedem Mănăstirea Celic Dere, care se afla oarecum în drumul nostru (a fost o abatere de vreo 7 km iar de la hotel Insula din Tulcea cam 20 de minute cu mașina).

Iată, că am avut noroc să revenim în Tulcea în mai și să bifăm Acvariul care ni se părea cel mai important obiectiv al orașului, dar care era închis în ianuarie. Cel mai important pentru că este cel mai mare și mai modern acvariu din țara noastră.

Acvariul din Tulcea, de fapt, Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării se află pe strada 14 Noiembrie, nr. 1, destul de aproape de faleză, a fost construit în 2009 și a fost foarte bine gândit și organizat. Noi am parcat vis-à-vis de Hotel Delta și am ajuns în câteva minute la el.

Programul era de marți până duminică, 9-18, ultima intrare fiind la ora 17, luni închis, biletul a fost 20 de lei de persoană, cu reduceri pentru pensionari dar și pentru elevi/studenți/grupuri, 10, respectiv, 5 lei. Mai sunt taxe pentru ghidaj sau pentru filmări profesionale.

Vizita începe la parter, cu o zonă de muzeu care prezintă evoluția Deltei Dunării și patrimoniul din Rezervația Biosferei Delta Dunării. Zona este foarte atractivă, în special pentru copii, pentru că sunt hărți și panouri interactive unde poți auzi ciripitul păsărilor.

La demisol este partea de acvariu public cu multe acvarii care adăpostesc specii de pești, iar în mijlocul muzeului este chiar un acvariu (din două tuburi concentrice) în care poți intra (de-a bușilea ce-i drept), dar ai senzația că și tu ești acolo, printre pești, efectul este excelent. Dar, cum spuneam, n-am văzut prea multă lume dornică să intre, pentru că o faci în cele patru membre. Eu am încercat și mi-a plăcut senzația.

La etaj sunt expoziții temporare iar în restul spațiului sunt redate habitate specifice Deltei Dunării, de la păsările declarate monumente ale naturii sau animale rare, protejate, până la o gospodărie autentică de pescari, activități specifice zonei dar și informații utile despre cum se sărează și se conservă peștele, cum se fac icrele, cum se face borșul de pește…

La data vizitei noastre era o expoziție temporară a unui artist tulcean, cu superbe exponate din oase de pește, dar și o expoziție de fotografii “mama și puiul” care ne-a topit, efectiv.

Complexul mai cuprinde spațiu de joacă pentru copii, un spațiu info cu computere conectate la internet, se pot viziona și filme informative 3D, în anumite zile, cu rezervare online sau telefonic…. mie mi s-a părut obiectivul cel mai important și foarte bine organizat al orașului.

Vis-à-vis de acvariu este Centrul Național de Informare și Promovare Turistică și ne-am dus acolo pentru a mai afla câte ceva despre oraș. Din păcate, cu toate că avea ditai afișul cu orele de program și ar fi trebuit să fie deschis, nu era, și nici vreun anunț că revine cineva la un moment dat. Pe cealaltă diagonală este Muzeul de Etnografie și Artă Populară, închis și la această vizită, acum plin de schele.

Apropo de muzee, o să amintesc muzeele pentru care ne făcusem noi temele, dar nu ne-au ieșit din cauză de restricții la prima vizită și renovare la a doua.

Muzeul de Istorie si Arheologie se află în Parcul Monumentului Independenței, alături de vechea cetate Aegyssus și Monumentul Independenței ridicat de tulceni in cinstea eroilor care au luptat în timpul Razboiului de Independență. Ne-ar fi plăcut să vedem mărturii ale istoriei si civilizației Dobrogei, dar n-a fost să fie, era închis. Pentru că am fost în Parcul Monumentului în ianuarie, pentru celelalte obiective, în mai n-am mai urcat până acolo pentru muzeu pentru că am avut alt obiectiv pe listă, care ne-a mâncat tot timpul.

Muzeul de Etnografie si Artă Populară se află într-o intersecție, într-o clădire cu o arhitectură deosebită (fostul sediu al BNR Tulcea) și acolo ne-ar fi plăcut să vedem mărturii despre conviețuirea etnică dintre români si celelalte populații (aromâni, bulgari, turci, tătari, ruși-lipoveni, ucraineni, greci etc), dar și despre locuințele tradiționale românesti din această parte a țării sau ocupații si meșteșuguri tradiționale. Și el era închis. Și la vizita din mai l-am găsit tot închis, plin de schele.

Muzeul de Artă se află foarte aproape de Muzeul de Etnografie si Artă Populară și ambele în drumul spre Dealul Monumentului, unde se află Muzeul de Istorie si Arheologie. Acolo am fi văzut colecții de pictură, sculptură, icoane, s. a., dar pe el l-am tăiat de pe listă înainte de a trece pe lângă el și a vedea că este închis. Le-am menționat pe toate însă pentru că ultimile două se află foarte aproape unul de altul, foarte aproape de hotelul Delta de pe faleză, care poate fi luat ca punct de reper și de acolo pe strada lungă a Gloriei se ajunge și la Muzeul de Istorie și Arheologie.

Și tot la categoria nefăcute mai menționez Casa Avramide, care a fost pe listă și nu știm dacă era și ea închisă, dar acolo nu am mai ajuns deloc din lipsă de timp. O amintesc și pe ea pentru că este un obiectiv important al orașului.

Casa Avramide este o clădire de patrimoniu care a aparținut unui armator grec, Alexandru Avramide, a fost construită la sfârșitul anilor 1800 și restaurată în 2012 și acolo am fi aflat despre istoria modernă a orașului dar și povestea familiei care a deținut-o. Alexandru Avramide a fost un prosper om de afaceri care a deținut mori, terenuri, ateliere, fabrică de cherestea, spații comerciale. O fi o dată viitoare.

Am zis pe la început că la ambele vizite Tulcea nu mi s-a părut pregătită să își primească musafirii. În ianuarie era o vreme nepotrivită pentru data din calendar și erau lucrări pe faleză, dar mai ușurel așa, ca de iarnă, se putea circula. Era închisă doar zona dinspre hotel Delta. În mai erau șantiere peste tot. Muzee cu schele, faleza, care este cel mai turistic loc al orașului era un șantier nesfârșit, iar Dunărea ca și în ianuare, plină de mizerii. Faleza era închisă pe o distanță mult mai lungă față de ianuarie și pe o vreme așa frumoasă, cum era în ziua aceea, avea un aspect deplorabil. Pentru că nici nu se prea vedea luminița de la capătul tunelului. În sfârșit… specific Românicii noastre.

Dacă n-aș fi așa întârziată cu scrisul aș fi pomenit separat de locurile unde am mâncat, în afară de hotel, dar o fi o informație utilă și aici.

În ianuarie am petrecut seara la Ivan Pescar, pe faleză și am avut mare noroc să găsim o masă liberă, având în vedere că restaurantul nu e chiar așa mare, iar mesele destul de rărite din cauza pandemiei. Am mâncat și băut mult și bun la Ivan Pescar. Țuici, storceag, platoul pescăresc, saramură, vin… nu mai știu cât ne-a costat, vreo 200 de lei cred, dar a fost rezonabil pentru ce am consumat. Și foarte, foarte bun.

În mai ne-am dus tot la Ivan Pescar ca să mâncăm de prânz, după ce am vizitat acvariul. Nu ne-a trecut nici o clipă prin cap că la șantierul ce se vedea și atât de puțină lume prin oraș și pe faleză, nu vom găsi masă. N-am găsit, așa că am luat la rând terasele de pe faleză, care nu sunt deloc puține, dar lipsa mesenilor nu ne-a dat ghes către niciuna. Până la urmă am ales-o pe Santa Catalina, un Pub&Fish House, aproape de hotel Delta, argumentul fiind, în lipsa altor criterii, “cât mai aproape de mașină” . Am mâncat un storceag și un platou pescăresc, incomparabile cu cele de la Ivan Pescar. Este adevărat că nici prețul n-a fost la fel, dar mai bine punem un bănuț în plus ca să ne simțim bine, decât să bifăm doar umplerea burticii. Mai ales când e vorba de vacanță.


LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI

Portul turistic, un șantier zgomotos, arăta deplorabil, vântul specific zonei amplifică senzația de disconfort, parte din muzee erau închise pentru renovare, Dunărea prea murdară în zona portului, mai să rupă bărcile bancurile de pet-uri, pungi și mizerii... sau poate doar am nimerit eu când nu trebuia.

Cam asta despre Tulcea mea. Va mai fi în drumurile noastre și vom bifa și celelalte care au rămas nebifate, însă sperăm s-o regăsim îmbrăcată în haine de sărbătoare.

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

[fb]
---
Trimis de Aurici in 01.07.21 16:21:02
Validat / Publicat: 01.07.21 18:23:38
VIZUALIZĂRI: 1077INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TULCEA.
  • Alte destinații turistice prin care a fost: Europa, Turcia
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Aurici); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P05 Interior casă din Mila 23. Mobilier, sobe, culori, absolut identice în toate casele, ceea ce nu ne-a plăcut deloc. Total neinspirați cei care au hotărât așa.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 46550 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

18 ecouri scrise, până acum

webmasterscris / TELEFON [01.07.21 20:36:50] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

k-lator [02.07.21 00:30:30] »

@Aurici: Mă bucur că ai ajuns până la urmă în Satul Tradițional Pescăresc și mai ales că ești în asentimentul meu cu privire la ce ar fi putut să se facă de milionul de euroi și ce-a ieșit din el. Mare păcat!

Despre” morunaș” ... ce să mai zic!? Alți bani aruncați pe gârlă. Sincer, ce cadru natural este ăla din jur să rezoneze cu peștiucul ăla de ipsos vopsit, de policarbonat gol prin interior sau din ce-o fi el... că din porțelan nu cred să fie! Poate au avut nostalgii după peștele de sticlă de pe televizor, dar în cazul de față lipsește mileul.

Mi-ar fi plăcut să vizitez Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării, dar când am trecut noi pe lângă el nu îl aveam în plan, doar l-am pus la cutiuță, iar acum citind ce ai scris cred că l-aș vedea cu proxima ocazie. Mulțumesc pentru prezentare.

Ați avut două zile pline în Tulcea și cu toate astea au mai rămas motive de revenire prin acele locuri.

Toate gândurile bune și călătorii bogate în conținut.

Aurici [02.07.21 06:03:01] »

@webmaster: Mulțumesc, zi faină!

Aurici [02.07.21 06:25:13] »

@k-lator: Articolul tău despre satul pescăresc a grăbit vizita noastră la Tulcea, care era pe listă, dar nu chiar la momentul acela. Am fost dezamăgiți un pic, ca și voi, că s-a cheltuit atâta bănet și nu prea ies la socoteală. Cel puțin mobila aia, aceeași în toate casele, pe noi ne-a enervat la culme. Să nu-l doară capu' deloc pe cel care câștigase licitația, dacă o fi fost vreuna. În fine... specific Românicii.

Cât despre morunaș, soțul zicea că de banii ăia făcea nu știu câți din inox, măcar străluceau în soare, dacă alt rost nu-i vedeam acolo. Cam neinspirați cei care au gestionat fondurile prin partea aia...

Am citit de bine despre Muzeul de Arheologie și de Etnografie, care erau închise și nu le-am putut vedea, dar Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării mi s-a părut cel mai fain obiectiv din câte am putut să vedem noi în Tulcea. Acesta a fost parte a Programului de vecinătate România-Ucraina de la începutul anilor 2000. Minți mai luminate în cadrul proiectului acela.

Au mai rămas lucruri de făcut în Tulcea. Cu piciorul am cam ajuns prin fața tuturor obiectivelor importante, dar din cauza restricțiilor am văzut o parte doar pe afară. Motiv să ne întoarcem. Mai ales că sunt curioasă ce va deveni faleza și portul turistic în urma șantierului de care am avut parte la cele două vizite.

Toate gîndurile bune și ție, vară frumoasă și bogată turistic!

zapacituscris / TELEFON [02.07.21 08:39:56] »

@Aurici: Tulcea e pe lista noastră de mai multă vreme. Încă nu îndrăznim să ajungem acolo, poate după ce se vor termina modernizările astea numeroase... peste vreo 15-20 de ani... într-o Românie normală... (utopii, realitate?).

Obiectivitatea descrierii întregului peisaj urbano-deltaic mi-a făcut reală plăcere, chiar dacă sentimentele sunt amestecate, transpare timid totuși, autenticul zonei într-o aqua-faună kitschoasă, construită și conservată de dragul strict al accesării fondurilor europene. Gradul corupției și fraudării noastre naționale se poate determina și prin densitatea/mp de proiecte și obiective finanțate cu banii bugetului UE.

Centrele de informare turistică (din toată țara, nu numai cel din Tulcea), sunt doar un vârf al aisbergului sifonării de fonduri, devenind sportul național nr. 1, nepatentat și cu practicanți aproape 100% din rândul "gulerelor albe".

k-lator [02.07.21 09:11:55] »

@Aurici:

Cât despre morunaș, soțul zicea că de banii ăia făcea nu știu câți din inox, măcar străluceau în soare, dacă alt rost nu-i vedeam acolo.

Mi-e teamă că în cazul de față ar fi arătat ca dintele de balaoacheș aurar într-o gură știrbă.

@zapacitu:

Tulcea e pe lista noastră de mai multă vreme. Încă nu îndrăznim să ajungem acolo...

Înțeleg reticența omului de sub-munte la ecosistemele acvatice de baltă, dar eu îți recomand cu căldură să mergi în zonă, adică în Deltă, măcar pentru un sejur de două-trei nopți. Găsește tu un locșor frumos și mergi primăvară când renaște natura și cuibăresc păsările sau prin toamnă cândva. N-ai să fii dezamăgit! Despre Tulcea... n-am multe a zice, nu este chiar un oraș pe care eu să-l iubesc, cu toate că sunt mult mai obișnuită cu peisajele urbane de genul ăsta decât tine.

Vacanțe plăcute vă doresc, amândurora!

Aurici [02.07.21 09:34:59] »

@zapacitu: Mare dreptate ai! Ne doare și pe noi gura de când lătrăm la stele, noi între noi și atât...

În altă ordine de idei n-ar fi rău să mai amâni puțin Tulcea, dar să alegi Delta, după cum spune și colega noastră. Portul turistic cu faleza arată ca după război, îmi pare rău că la ultima vizită n-am mai făcut poze. Și zgomot infernal. Bașca cele mai importante muzee cu schelele pe ele.

În sejurul care a continuat după Tulcea, la Murighiol, am vizitat Cetatea Halmyris și acolo un nea Mihai, foc de simpatic, cătrănit rău de tot pe autorități, ne-a povestit foarte frumos de cetate, cum au început săpăturile cu voluntari americani, cum au făcut ei toată treaba care se vede azi, ai noștri nefiind în stare să contribuie cu mare lucru și cum s-au oprit lucrările din cauză de pandemie, iar americanii au plecat acasă la ei. Acolo, la Halmyris sunt valori inestimabile care așteaptă să fie scoase la lumină, dar se stă. Nea Mihai ne-a invitat peste 200 de ani ca să vedem ce s-o alege de Halmyris. Îți doresc să nu treacă atât până o să vezi Tulcea cum ar trebui.

Casa în care stăm este făcută acum 22 de ani în regie proprie, soțul fiind diriginte de șantier, fără să fie constructor. Și când am tras linie la final nici nouă nu ne-a venit să credem cât de bine am ieșit, față de estimările tuturor, chiar și ale noastre. Dar îi atenționa pe muncitori și despre un cui căzut pe jos. Că este cumpărat din banii noștri și să fie atenți. Asta ne-a ajutat să facem diverse comparații în timp și ne doare capul și sufletul de ce panouri informative și ce prețuri am găsit în drumurile noastre, la tot felul de obiective. Cel mai tare a fost un centru infoturistic pe care l-am întâlnit anul trecut în Cheile Nerei, cred că am exemplificat cu el. O baracă de lemn care era în paragină, nu cred că a fost funcțională vreodată, bălării cât casa, dar costase cu fonduri 125,000 de EUR parcă. Strigător la cer. Dar, cum am tot spus, caracatița este prea întinsă ca să mai avem vreo scăpare. Nu în viața noastră. Doar dacă împușcam vreo 200 de mii la revoluție și continuam cu cine trebuia.

În fine... nu vreau să pară deprimant. Eu mă bucur de fiecare excursie, iar la Tulcea am fost cu niște prieteni și ne-am simțit excelent, nimic nu-mi strică ieșirile. Dar nu pot să fac chiar poezie dintr-un loc, doar pentru că starea mea este de bine în permanență.

Mulțumesc pentru comentariile tale, numai bine, vară frumoasă!

Aurici [02.07.21 09:45:44] »

@k-lator:

Mi-e teamă că în cazul de față ar fi arătat ca dintele de balaoacheș aurar într-o gură știrbă.

ANILUscris / TELEFON [02.07.21 20:21:23] »

Da, ai dreptate Tulcea nu este pregătită să primească turiști...

Anul acesta am fost după 3 ani și am fost dezamăgiți, ne așteptăm să fie mai aranjat... dar parcă era bombardat...

Ne întrebam când am văzut că nu avem unde parca, chiar și cu plată, unde parchează turiștii care pleacă de aici în Deltă... nu am reușit să ne lămurim... Doar am amintit despre oraș când am scris despre plimbarea noastră prin Dobrogea.

Satul tradițional pescăresc l-am ratat... dar nici nu-l localizez... și din poze mi se pare golaș...

Noi suntem amatori și de Ivanul de la Coșbuc...

Toate cele bune!

Aurici [02.07.21 22:31:41] »

@ANILU: Așa este cu parcarea. În mai noi am fost 5 mașini și ne-am învârtit ceva ca să găsim toți câte un loc răzleț.

Satul pescăresc este la ieșirea din Tulcea, spre Mahmudia. L-am bifat, dar nu pot să spun că m-a dat pe spate. Este golaș, da, și gândit anapoda. Cine o fi fost cu ideea de mobilier identic în toate casele ar trebui să scoată banii din buzunar și să îndrepte gogomănia. Dar ce zic eu aici...

Când am scris articolul mi-am dat seama că nici nu am poze de la toate obiectivele la care am ajuns. Pentru că am renunțat la un moment dat să pozez clădiri cu schele, sau închise, sau mizeria de pe Dunăre din dreptul pontoanelor, șantierul de pe faleză, tot felul de busturi rămase prin oraș de pe timpul lui Pazvante, care se vor obiective, sau terasele goale-goluțe, cu toate că era o zi frumoasă. Doar Ivan era plin.

Știm și de Ivanul de la Coșbuc, dar cu toate că este foarte aproape de noi încă nu i-a venit rândul. Soțul este mare amator de Berăria Germană în zona aceea și foarte des am mers la Suzana, tot pe-acolo, pentru petrecerile de week-end. Și de fiecare dată am zis că data viitoare o să fie și Ivan, dar nu ne-am învrednicit. Acu, dacă mi-am adus aminte iar, poate-poate.

Mulțumesc pentru vizită și ecou, toate cele bune și ție, vară frumoasă și fructuoasă, te pup!

Alex_Macedo [03.07.21 20:49:39] »

Mulțumesc, @Aurici pentru review. Agale petreceam textul, cu siguranța că ai dreptate, cunoscându-ți balansul pertinent de a deosebi alb de negru. Din nefericire, ajungi la o tristețe spre sfârșit de text. Ce este mai grav, ca trăsătură mioritică, a fost că nu m-am mirat deloc. Atitudine paguboasă, știu... dar... oricât am urla noi, e doar o furtună într-un pahar. Având în vedere Tulcea... mmm... nu... adica, nu... deci, NU.

Aveam 14 ani când am vazut Tulcea, al primo. Acum, văd aceleași meleaguri - prin fotografiile tale - neschimbate. Adică... să înțeleg că, în urbea asta nu a mișcat nimeni un deget timp de 50 și ceva de ani? . Sunt convins că majoritatea dintre voi, dragii mei colegi, ați auzit de idilicul Bregenz, în vestul îndepărtat al Austriei. Dacă nu ați trecut pe acolo, faceți un mic detour fără păreri de rău, garantat. Veți vedea un fel de Tulcea și cum ar trebuie să arate. Sigur... vori fi voci... vor spune... "Stai, nene! Compari mere cu ananas? "... Păi... cam un, umil DA, voi spune. Adică... nu știu... Hai, nu 50 de ani, dar în 30 de ani... mmm... nu reușești? Mie... mi se pare... ce să zic... rezonabil, 30 de ani sa faci din Tulcea o nestemată. Aduci prin asta și valută în județ ca să nu vorbim de locuri de muncă.

În sângele meu se perindă o amestecătură de nații. Pentru mine, a fi român este precum certitudinea că cerul este albastru. A simți patriotic, în schimb, este ca o candelă în vânt... Te lupți cu reaprinderea când unii au o preocupare intensă de ați stinge lumina. Și lupti... te zbați... contorsionezi, pentru a te descotorsi de zoaiele mentale ce împânzesc sistemul, îmbracate la șapte ace și pantofi țiplă sau gulere albe, vorba, prietenului @zapacitu.

Nenorocirea este că mediocritatea aduce la masa decidenților, diletanți cu facultate terminată la Bobohalma... care ne termină pe noi. Oameni pe care-i întrebi ce e aia ecosistem și îți răspund că, ecosistemul este la ofertă, fiind un nou detergent nemțesc. Pe aceeași temă a ecosistemului ajungem și la morunul în cauză. Sunt în asentimentul domnilor care reprezintă jumătățile colegelor @Aurici si @k-lator. Dacă observați, în fotografie, fundalul este un bloc începuto-neterminat. În încadrarea morunului este un fel de pârloagă în semirotondă unde cred, era aprozar la stradă pe vremuri. Cu petice de chel, prin petice de iarba. Cred că toată "construcția" a fost cam așa... sub semnul pamfletului...

- Băh!

- Da, șefu' !

- Te duci în Comlexu' Europa, iei 6 chinezi și-i pui să facă un morun.

- Cum, șefu' , un morun? Știu orezarii să facă pești?

- Băh, boule... cum să știe chinezii să nască moruni! Ce? Sunt pitulici?

- Da' șefu... Pitulicile nu nasc moruni.

- Mă contrazici, boule? . NU. Primim 25000 de euro pentru o prostie de exponat. Noi îl vom face cu 2500 de euro. Restul e pentru mandea și partid. Te duci să facă ăia cu ochi oblici o... o... machetă d' aia de 3... 4... 5. metri lungime... și, băh, să fie vopsit peste ipsosul ăla sau ce rahat o fi, cu albastru pierdut... așa!... și pe burtă la fel... un alb murdar pierdut. Și încă ceva... să nu te prind că arată ca un biban că jar mănânci!!!

- Bine, șefu' !... Dar ce facem cu el? Unde punem drăcovenia?

- Păi... unde puii mei? Pe faleză, boule!

- Bineee, șefu' ... dar, totuși...

- Băh, e pește?

- Da, șefu' .

- E morun?

- Da, șefu' .

- Reprezintă Tulcea?

- Da, șefu' .

- Atunci, dă-l în morții lui de pesticid și...

- Pește, șefu' ! . Pește, nu pesticid...

- Mă contrazici, boule? Montează-l în fața blocului ăla la care... la care, ăla nu ne-a mai plătit jigodia aia impozitul pe 5 ani, pe clădire. Știi că înainte aveau ăia tarabe pe jos cu cartofi.

- Da' șefu... nu a fi bine.

- Băh ești bou? Din aia îți primești și tu banii... că tot freci menta pe aici.

Mai e ceva de spus?

Da!

Candele în vânt...

k-latorscris / TELEFON [03.07.21 21:34:20] »

@Alex_Macedo: 😂😂😂😂

Alex_Macedo [03.07.21 21:51:52] »

@k-lator: Ma bucur ca ti-a placut!... chiar daca este si o umbra de tristete...

Important e ca ai citit!!!

k-lator [03.07.21 23:29:03] »

@Alex_Macedo: Da, m-a distrat scenariul, este genial! Dar trebuie să recunosc, cu tristețe, că Tulcea a fost o experiență amăruie și pentru mine.

Într-o jumătate de zi din sejurul noastru în Deltă, când” locuiam” la pensiunea Regina Deltei din Băltenii de Sus, am plecat până la Tulcea și ne-am învârtit un pic prin oraș cu scopul de a găsi un bancomat și de a face niște cumpărături mici de strictă necesitate pe care nu le puteam face la locul de cazare. Orașul?... l-am găsit neatractiv, cu ceva străzi cu piatră cubică veche, borduri ciobite, trotuare rupte... cam ”prăfuit” aș zice. Este drept că la acel moment nu am căutat ceva concret de vizitat dar nici nu mi-a atras nimic atenția, cu excepția Centrului Muzeal Ecoturistic Delta Dunării despre care citisem dar la care n-am ajuns. Am ajuns doar la Satul Tradițional Pescăresc despre care am și scris.

Tot cu ocazia acelei vizite mi-am amintit (nu știu de ce) și chiar am comentat cu prietenii noștri, că în urmă cu muuulți ani de zile, am citit cum două societăți din Tulcea se aflau împreună cu altele pe o listă de societăți de pe piața de capital românească: una se numea Furoul S. A., cealaltă Combinezonul S. A. La acel moment m-am amuzat teribil... cum ar fi să mă întrebe cineva: Tu în ce îți investești banii? și eu să răspund: În Furoul S. A... !

Din păcate, realitatea este puzzelul care rezultă din părerile preopinenților mei și eu nu pot să contest!

Aurici [05.07.21 10:18:40] »

@Alex_Macedo & @k-lator: Scuzați, dragi colegi, că n-am fost pe recepție. Când se purtau aceste discuții eu mă destresam puțin la Santorini. Mi-ar fi plăcut să fie insula grecească, dar a fost doar un restaurant din București, din fericire cu atmosferă grecească. Iar duminica mai circul…

Dragă @Alex_Macedo mai bine că am citit mai târziu ecoul tău că altfel m-ar fi întristat și nu era bine pentru prietenul sărbătorit. Că iar începeam cu interminabile dezbateri pornind de la ce/cu cine mai discutăm fiecare.

Ecoul tău mă face să bat nițel câmpii și nu-i bine… Dar hai să zicem că are o mică legătură și cu mulțumirile sau nemulțumirile noastre turistice.

Va rămâne regretul vieții mele că nu m-am priceput să fac ceva concret în viața asta și cei mai mulți i-am lăsat pe almanahe să facă, pentru că nu era de condiția noastră să ne mocirlim.

Din admirație profundă pentru Stolo, acum țșpe ani, spre 20 cred, m-am înscris în partidul lui și am fost cu zelul la maxim, câteva luni. Răspundeam cu entuziasm la toate solicitările și mă dădeam de ceasul morții că voi schimba lumea. Știam de întâlnirile de lucru de la Shorley, dar mai aveam până să îmi câștig acel drept. La prima intâlnire la care am fost invitată, m-am șocat la cap. Toți oamenii la care eu le-aș fi făcut statuie erau niște libidinoși care n-au avut nici o măsură cu mâncarea și băutura și nu s-a scos absolut nici un cuvânt despre ce credeam eu că se discută la acele întâlniri. Toată seara aia s-au pus pe masă cărți de vizită și fiecare și-a prezentat cabinetul, firma, scorurile bune, cine pe cine putea să pună în legătură cu cine... d-astea. Nimic, nimic, nimic altceva. Iar la sfârșitul serii a trebuit să-mi achit consumația, rotunjită la o valoare pe care a avansat-o cel care strângea banii, care nu avea nici o legătura cu consumația mea reală. A fost singura participare și ultima mea legătură cu cloaca politică. Vai de capul și de zilele noastre cât or fi evoluat lucrurile, în sensul acesta, de atunci și până azi. În condițiile astea, ce am așteptat noi să se întâmple la Tulcea, sau în alte locuri, în cei peste 30 de ani? Totuși, sunt multe excepții și oameni care se zbat, nu vreau să generalizez, pentru că i-am întâlnit și pe ei în drumurile mele.

Turistic, dar nu numai, eu am devenit ceva ce are legătură cu acea profundă dezamăgire. Nu pot să stau locului nicicum, sunt permanent în mișcare. Sunt ca Tom Hanks în Forrest Gump. Mă duci într-un loc și run, Forest, run... alerg de dimineață până seară, de i-am înnebunit pe toți cei din jurul meu cu ritmul acesta. Eu zic că îmi place foarte mult, dar cred că îmi trebuie mereu ceva nou ca să nu am timp să analizez lucrurile pentru că n-am nevoie de asta, nu-mi ajută la nimic.

Scrierile mele turistice sunt entuziaste, de obicei, pentru că eu chiar mă bucur de orice mi se întâmplă. Dar cu țărișoara noastră nu vreau să fiu atât de indulgentă cum sunt cu alții, chiar pentru condiții similare, pentru că îmi aduc aminte de oamenii aceia și de urmașii lor, care ar fi trebuit să facă mult mai mult în atâta amar de ani și tot timpul am imaginea aceea cu schimbatul cărților de vizită, activitate care, cel mai probabil, continuă și azi, ba chiar mai abitir.

Scuzați pentru divagații, va doresc o săptămână cât mai ușoară! Și mulțumesc pentru toate comentariile voastre.

diana2015scris / TELEFON [05.07.21 15:30:44] »

@Aurici: offfff, ce amintiri frumoase

M-a încântat nespus de mult review-ul tău, am vizitat Tulcea în urmă cu ceva ani (neamțul ăla mic nu mă lasă să-mi amintesc exact anul în care am fost dar sigur știu că era în luna noiembrie perioada 24 - 27) și exceptând satul pescăresc am bifat TOT inclusiv Casa Avramide care este o bijuterie arhitecturală și pe care te sfătuiesc să o vizitezi musai

Muzeul de Etnografie și Artă Populară este iar un obiectiv care nouă ne-a plăcut iar la Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării eram efectiv ca un copil, fascinată de tot. Văd că și tu ai fotografiat (poza 35) rețeta tradițională de ciorbă de pește. Eu numai după această rețetă fac

De sus de la monument ai o panoramă superbă asupra orașului.

Votat cu drag

Alex_Macedo [05.07.21 19:07:38] »

@Aurici: NU trebuie să te scuzi pentru raspuns întârziat!! Suntem colegi și mai ales colega @k-lator e fată deșteaptă cu mintea brici... și... noi înțelegem! Fiecare dintre noi trăim o viață și în afara AmFostAcolo. Nu putem răspunde chiar imediat. No problem.

Nu vreau să folosesc marota, De la extaz la agonie - de fapt e invers - dar rama politică descrisă de tine, este de un veridic indubitabil. Nu numai tu ai pornit cu entuziasm... și eu am fost la fel în inimă... pânaă când... a aparut blazarea, prin a cunoaște oameni politici care nu meritau nici călcâiul broaștei. Am fost naivi pentru că am privit totul cu sufletul deschis, crezând într-o cauză!!! Asta este. Dar noi, vom continua să fim noi iar ei, vor continua să fie ei. Chestia asta nu ne-o poate lua nimeni! . La cât ești tu de puternică, sunt convins că le-ai întors spatele și ai preferat ieșirea, în locul colcăielii funeste. Bine ai făcut!

Să fii Forrest Gump este firesc pentru tine și greu de asimilat pentru cei din jurul tău. Ceea ce pentru Forrest era natural, pentru ceilalți era... urcuș în pantă. În altă ordine de idei... mmm... păstreză-ți entuziasmul în scrieri pentru că, așa cum spune poetul, călatoria e mai importantă decât destinația.

Dacă mai ai "divagații", ca cele de mai sus... scrie-le! Eu, sigur, le voi citi.

S-auzim de bine!

Aurici [06.07.21 14:34:15] »

@diana2015: Cu toate observațiile mele și noi ne-am simțit bine la Tulcea. Am ieșit pentru prima dată cu niște prieteni, după luni întregi de umblat ca pustnicii și după ce ne-am încălzit la Ivan Pescar, am cântat în cameră (hotelul era gol), cântece revoluționare și de petrecere, fiecare în câte un colț, că de, păstram distanța, dar am sfârșit luîndu-ne de gât, cântând de dor și jale. Spre dimineață, distanța nu mai exista în vocabularul nostru. În condițiile acestea îți dai seama că a fost o ieșire frumoasă și păstrăm amintiri dragi, dar despre Tulcea nu puteam să zic numai de bine, că n-a fost chiar așa.

Cu prima ocazie bifez și eu Casa Avramide și Arta Populară, După ele mi-a părut cel mai rău.

Merci de vizită, te pup, mă bucur că ți-am trezit amintiri plăcute, vară frumoasă!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alex_Macedo, ANILU, Aurici, diana2015, k-lator, zapacitu
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2023 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.122569084167 sec
ecranul dvs: 1 x 1