Transalpina - investiţie neterminată în stil tipic românesc!

TIPĂREȘTE

• In august 2009 am parcurs Transalpina de la Oaşa la Novaci şi m-au surprins lucrările ample care se desfăşurau atunci;

• Pe porţiunea Oaşa - Obârşia Lotrului se refăceau în mod temeinic toate subtrecerile pe sub şosea pentru pâraiele care veneau de pe versanţi şi se scurgeau pe sub drum;

• De la Obârşia Lotrului spre Rânca se turnau ultimele porţiuni de asfalt şi la timpul respectiv mă minunam de faptul că această investiţie într-un traseu auto pe care eu îl consider mai frumos decât Transfăgăraţanul este atât de temeinic şi bine realizată;

--

• După doi ani (august 2013) am revenit pe Transalpina, de data aceasta pe ruta Voineasa-Obârşia Lotrului Novaci;

• Drumul de la Voineasa la Obârşie este OK, fără gropi, dar destul de denivelat, ceea ce nu este totuşi o problemă foarte mare. M-a mirat investiţia care se face pe partea stângă a drumului, undeva spre coada lacului Vidra, şi care conturează o cabană mare şi o pârtie de ski dotată cu un telescaun mare, modern. M-a mirat în sensul în care nu prea îmi dau seama cine ar putea veni să schieze iarna aici, având în vedere lungimea şi dificultatea drumului de acces. Cel mai apropiat oraş este Rm. Vâlcea, dar în opinia mea oltenii de acolo nu prea sunt mari amatori de sporturi de iarnă, mai ales după criza prin care trece combinatul lor chimic. Se pare că din eşecul cu staţiunea Vidra nu s-a învăţat nimic. Ori cum, investiţia era cu bani europeni, aşa că o dată aprobat acest proiect, banii trebuiau „tocaţi”, chiar dacă după terminarea lucrărilor se va constata că se alege praful de ei.

• Intrat pe Transalpina, am constatat repede că lucrurile erau exact la fel cum le lăsasem în urmă cu 2 ani. Adică asfaltul exista şi cu puţine excepţii nu se deteriorase încă, dar nici mai mult decât asfaltarea propriu-zisă nu se mai făcuse. Nu s-a marcat până la Rânca nici un km din şosea, nu s-a pus nici un parapet, nu s-au netezit îmbinările între tronsoanele de asfalt, nu s-a făcut nici un refugiu pt a putea opri maşina în siguranţă şi a admira peisajul.

• Mai mult decât atât, din postarea lui DANK (iulie 2013) înţeleg că nici pe porţiunea Oaşa-Obârşie nu s-au făcut progrese.

• O să ataşez nişte poze comparative 2009/2013 cu Transalpina pt. a vedea clar cât de păcat este ca o ostfel de investiţie să fie lăsată neterminată. Lipsa marcajului şi a parapeţilor pe anumite porţiuni ale Transalpinei mi se pare chiar un atentat la siguranţa traficului rutier, pasajele respective fiind deosebit de periculoase pe timp de noapte sau pe vizibilitate foarte redusă. Dacă aţi observat, la un moment dat după ce se trece de zona de platou de maximă altitudine şi drumul începe să coboare spre Rânca, pe partea dreaptă sunt făcute moviliţe din pietre. Cred că au fost făcute special pt ca noaptea sau când este ceaţă să existe nişte repere care să-ţi indice unde se află marginea dinspre vale a drumului şi direcţia lui;

• Mai există totuşi un lucru în plus faţă de acum 2 ani. Apariţia tarabelor şi a chioşcurilor în zonele unde turiştii se opresc în mod masiv pt a face poze şi admira peisajul. Am observat chiar că oameni întreprinzători vin special în jurul prânzului în vârful muntelui cu rulote amenajate în chioşcuri alimentare şi le parchează în zona de păşune alpină plină de turişti.

• Pentru că suntem în zona Transalpinei vreau să-l completez pe DANK referitor la drumul Sugag-Jina, care acum este splendid, asfaltat coală de hârtie, lăţit şi marcat corespunzător. Cred că am citit undeva că este drumul din Europa cu concentraţia cea mai mare de curbe/km. Făcusem acest drum acum 15 ani coborând de la Jina spre Sugag, atunci când era un drumuşor de pământ unde abia incăpeau în porţiunile cele mai late un autoturism şi o căruţă. Tin minte că după 3-4 km de la Jina a trebuit să coborâm toţi din maşină (cu excepţia şoferului) şi am alergat aproape tot drumul până în vale în faţa maşinii, având în mână beţe de alun cu care sondam adâncimea bălţilor (plouase cu o noapte înainte) pt a vedea dacă bătrâna Dacia poate să treacă prin adâncitura respectivă.

• Acum Sugag-Jina este o poezie de drum, iar vederea care se deschide când ajungi sus la Jina este de asemenea deosebit de frumoasă.

---

VIZUALIZĂRI: 2081 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI