Dacă-i caniculă mergem la munte - TRANSALPINA

TIPĂREȘTE

Un sfârşit de săptămână liber şi nimic planificat din timp. Vremea deosebit de frumoasă şi foarte călduroasă. Încotro să pornim. Se vorbea mult despre TRANSALPINA. Până în Valea Frumoasei am mai fost. Ce ar fi să mergem şi mai departe?

... şi uite aşa am pornit la drum de la Alba Iulia, pe Valea Sebeşului – Oaşa – Obârşia Lotrului – TRANSALPINA – Rânca – Novaci şi am poposit la Baia de Fier. A doua zi, după ce am vizitat peştera Muierilor, apoi peştera Polovragi, ne-am îndreptat către Horezu – Rîmnicu Vîlcea – Valea Oltului şi... spre casă.

Drumul, refăcut în cea mai mare parte (mai sunt de montat parapeţii şi câteva amenajări) este foarte bun, se circulă destul de bine.

În prima parte a traseului, pe Valea Sebeşului, drumul este în urcare până la barajul lacului de acumulare Oaşa, apoi după trversarea barajului, coboară uşor spre “coada lacului”, unde întâlnim intersecţia cu VALEA FRUMOASEI, atât de frumos descrisă de marele scriitor Mihail Sadoveanu.

Urcăm spre Obârşia Lotrului. În apropiere de acest loc se “întâlnesc” judeţele Alba, Sibiu, Vâlcea, Gorj, Hunedoara şi tot aici este intersecţia de drumuri ce duc, pe lângă Lacul Vidra, spre EST la Voineasa, spre VEST, la Petroşani (aproximativ 30 km) şi spre SUD, la Novaci, pe Transalpina. Aici se întâlneau odinioară ciobanii din partea nordică, Mărginimea Sibiului (Jina, Poiana Sibiului, Tilişca), de pe valea Sebeşului (Şugag, Săsciori, Loman), cu cei din sud (Novaci), din est (Vaideeni) Vâlcea, şi din est, de pe valea Jiului. Acum, în acest loc am întâlnit zeci de corturi, mai mult sau mai puţin improvizate, ale “ciupercarilor” – culegătorilor de ciuperci de pădure. De aici începe “drumul oierilor” cum i se spunea în trecut, apoi Drumul Regelui, acum – TRANSALPINA.

După un parcurs relative uşor, încep serpentinele, din ce în ce mai dese, mai abrupte şi mai strânse, până sus pe creastă, unde, lăsând pădurile în urmă, ajungem în golul alpin, presărat în rare locuri cu jnepeniş. În dreapta, pe sensul nostru de mers (SV), Masivul Parâng, cu vârful Parângul Mare (2519m), se vede în toată splendoarea lui. În stânga, către est, Valea Latoriţei cu Rezervaţia Iezerul Latoriţei. Facem un popas în Şaua Ştefanului, unde este plin de maşini, ca de fapt pe tot traseul, apoi urcăm pe jos spre Vârful Cărbunele (2172m), aproape de nori. Un fenomen foarte ciudat în şaua de lângă Vârful Iezer – norii ce veneau dinspre Muntenia, ajunşi în această şa se ridicau pe vertical parcă opriţi de un paravan.

Coborâm apoi spre Muntinu Mare (2062m) de unde se vede toată, în toată spendoarea, Valea Latoriţei şi puţin din Lacul Galbenu. Ne întoarcem din nou la şosea. Pasul Urdele (2145m) este în ceaţă. Ajungem şi noi acolo, tot în ceaţă. Speram să se împrăştie cât de cât, norii. Lăsăm maşina şi urcăm spre Vârful Urdele (2228m). Spre bucuria noastră, norii s-au mai împrăştiat şi am reuşit să fac nişte poze.

Frigul ne-a făcut să grăbim pasul şi am început coborârea spre staţiunea Rânca, o staţiune nouă cu vile şi pensiuni foarte frumoase. Mă gândesc, oare cum o fi iarna în această staţiune montană? Aş merge la schii la Rânca, dar acum avem şi noi, mai aproape, Domeniul schiabil Şureanu cu 8 pârtii de schii, în apropiere de Oaşa. De aici spre Novaci şi până la Baia de Fier, la pensiunea Andreea, unde am înnoptat. A doua zi am pornit la drum spre alte obiective turistice de vizitat.

Las pozele să spună ce mai era de spus...

---

VIZUALIZĂRI: 3239 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI