O experienta unica, mai ales pe ploaie torentiala

TIPĂREȘTE

Precum un copil se bucura cand intra intr-un magazin de jucarii, tot asa eram si eu inainte de mini-turul Romaniei pe care l-am facut la inceputul lunii august. Cand toata lumea se indreapa asiduu spre mare, am ales sa vad o parte spectaculoasa a tarii, Transilvania.

In a 5-a zi, cred, am pornit spre soseaua aflata la cea mai mare altitudine in Romania si, totodata, destul de lunga.

Am pornit nu chiar devreme, pe la 11, din Sibiu, cu intentia de a iesi direct in Sugag, fara a mai trece prin Sebes. Dupa ce am ratat drumul cu vreo 10 kilometri, am revenit si am inceput ascensiunea, prin Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului, Jina, Dobra, Sugag. Am luat o decizie buna? NU! Drumul este mai mult decat ingrozitor, cel putin in prima parte, in primele 3-4 localitati.

In coborarea spre Sugag a fost foarte funny, pentru ca abia se tasa pamantul pentru a fi asfaltat si nu am intalnit mai multe de 2 masini pe drum. Desi era de pamant, drumul era foarte bun, lin, si spectaculos.

Ajunsi in Sugag, am intrat in sfarsit pe Transalpina si, totodata, pe o sosea nou-nouta. Din pacate, minunea nu a fost completa, iar din loc in loc inca se mai lucra la diverse scurgeri si amenajari, asa ca de la, sa zicem, 100km/h, franai brusc intr-o curba, pentru ca urma pamant, santier. Nu erau multe portiuni lungi, dar erau deranjante.

Peisajul era incantator, desi mergeam prin paduri, mai mult, iar cele doua lacuri/baraje mi-au placut foarte mult, fiind pasionat de astfel de amenajari hidrotehnice.

Din pacate, dupa ce am trecut de lacul Oasa, a inceput ploaia. Ploaie de munte! Torentiala! Si asa ne-a tinut pana am ajuns aproape de maximul de altitudine. A urmat umezeala si un frig teribil, cu doar cateva grade in termometru. Mai grav a fost ca din Obarsia Lotrului nu mai era asfaltat, iar in balti se ascundeau capcane ingrozitoare pentru masina. Am trecut si de portiunea asta, cu un pic de emotii, pentru integritatea masinii, si am ajuns in cele din urma pe "varf". Privelistea este uluitoare si merita zabovit pe acolo, dar sa aveti timp si vremea sa fie cat de cat prietenoasa. Cum se facuse deja ora 5-6, parca, am ales sa ne oprim in Ranca peste noapte. Pensiunea Craiul Muntilor s-a dovedit a fi o alegere buna si deloc costisitoare.

A doua zi am inceput coborarea spre Novaci, cu regretul ca lasam in urma o minune a naturii si o vreme superba.

---

VIZUALIZĂRI: 6500 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI