Paradisul din Vrancea

TIPĂREȘTE

Clar nu pot eu povesti la fel de frumos ca mishu (vezi impresii), dar voi expune si eu impresiile mele din Cheile Tisitei. Aceste chei blande, fara a pune prea multe probleme in a le strabate, cel putin pana la tunelul mare. Dupa acel tunel am inteles ca urmeaza un alt traseu, mai spectaculos si pentru cunoscatori.

Se stie deja cum se ajunge: din soaseaua principala venind dinspre Focsani drumul face stanga pe un pod. Acolo sunt si indicatoare. Dupa trecerea podului, drumul de data asta neasfaltat se bifurca din nou. In stanga spre pensiuni si camping, iar in dreapta spre chei (si alte pensiuni). Din acel punct si pana la intrarea in pensiune este 1 km. Traseul in chei de la intrare si pana la tunelul mare are aproximativ 6 km. Noi am fost la Chei de la Pensiunea Madona pe jos, dus -intors si au fost aproape 15 km. Inca de la intrare esti avertizat printr-un panou ca pot exista animale salbatice (ex: urs, lup, ras). Bine ar fi ca sa nu ai parte de o asemenea intalnire.

Noi am mai incercat sa facem acest traseu acum 5 ani, dar era inceputul lunii mai si eram singurii turisti pe acolo si drept urmare dupa 1 km ne-am intors cu promisiunea ca vom reveni vara cand e locul mai populat.

Ca aceste animale au existat sau chiar mai exista se vede oarecum si pe parcursul traseului. Pe o distanta de aprox 2 km exista foisoare unde se lasa hrana pentru animale. Tot din loc in loc sunt si panouri informative despre viata animalelor.

Cheile Tisitei sunt niste chei foarte frumoase, spectaculoase chiar pe alocuri, cu un traseu care oscileaza in a trece pe langa o stanca de piatra care iti ofera un peisaj de poveste si a strabate alei late impadurite si umbrite. Foarte multa vegetatie in aceste chei.

La inceputul traseului cam pe aprox 2 km sunt locuri de odihna amenajate cu bancute si masute. Apoi acestea dispar. Mai e un loc de odihna cam pe la jumatatea traseului unde este o cabanuta inchisa-cabana padurarului am numit-o noi- dar aici mai bine eviti sa te opresti. Si o sa va spun mai tarziu de ce.

Ne-a placut foarte mult ca aceste chei nu sunt foarte aglomerate tinand cont ca noi am fost in weekendul de Sf. Marie. Ne-a incantat peisajul foarte mult, cu stancile care te insoteau pe alocuri, cu apa pe langa care mergi aproape tot traseul, cu mirosul de peste, cu fosnetul frunzelor, florile, plantele, murele care acum incepeau sa se coaca, cu multitudinea de fluturi care se asezau efectiv pe tine.

Deci, traseul poate fi o plimbare foarte placuta prin padure, care se termina (pentru noi cel putin) la cele 3 tunele- 2 scurte si unul lung de 267 m. Din cate am inteles la inceputul secolului trecut explorarea lemnului fusese concesionata unor firme din Austria si Italia, care din dorinta de profit rapid au construit o cale ferata prin chei. In tunelul mare inca se mai pastreaza urme ale caii ferate. Pentru a strabate tunelul mare iti trebuie lanterna si incaltaminte adecvata, pt ca in tunel e umed. Si e foarte frig. E foarte interesant cum se vede '' luminita de la capatul tunelului''.

Intentionat am lasat la urma si o parte negativa a acestor chei. Nu, nu sunt ele de vina pentru acest lucru. Ele, frumoasele, merita nota 10. Si nota 1 pentru anumiti turisti care isi lasa urmele trecerii prin aceste chei peste tot.

Intrarea in chei costa 3 lei. Ar fi bine daca s-ar incasa mai mult, dar s-ar ocupa putin de adunarea mizeriilor de pe traseu.

Cum spuneam mai sus, la cabana padurarului mai bine stai in iarba decat pe bancutele de langa cabana. Te socheaza mizeria de acolo si lipsa de respect a unora fata de natura care iti ofera atat de multe.

Dar, daca treci peste asta, cheile sunt superbe si trebuie musai sa le vizitezi.

---

VIZUALIZĂRI: 1686 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI