Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai — Raiul Tisita, Lepsa

TIPĂREȘTE

Si acest articol este insotit de acest filmulet pe care il rog pe web sa il ataseze https://www.youtube.com/watch?v=mAH6upa_P64

Asa cum spuneam in articolul anterior, rezervatia am lasat-o separat. Si iar revenim putin in trecut, m-am plimbat prin rezervatie cred ca aproape in fiecare an de cand merg acolo sau daca nu, macar pana la poarta si tot am mers. Imi pare rau ca nu am poze vechi de cand pe acolo drumul era atat de bun incat puteai merge cu masina, acum sa nu credeti ca din comoditate am spus asta, deoarece am mers mult pe jos, insa acolo in mijloc de rezervatie, era o cabana in care privilegiatii trageau niste petreceri de pomina (doar am auzit, nu am si participat) si nu erau sa se deplaseze prea mult pe jos. Este un loc pe care l-am vazut transformandu-se mult si ma gandesc ca daca nu vor interveni sa mai aranjeze locurile va exista un moment in care acele trasee vor deveni istorie.

Dar cum ajungeti aici, foarte simplu, daca veniti dinspre Focsani, dupa cascada la cateva sute de metri se face un pod pe stanga ce traverseaza raul Putna, daca veniti dinspre Targu Secuiesc dupa ce ati iesit din Lepsa podul este (logic) pe dreapta.

La capatul podului exista un marcaj care va trimite spre rezervatie (in dreapta) si la capatul catorva sute de metri ati ajuns la intrare.

Aici platim o taxa de 3 lei de persoana si pe sub niste porti de lemn patrundem in rezervatie. Inca de la intrare aflam ce putem vedea pe aici, astfel avem (asa ne spun panourile):

- animale: lupi, ursi, capra neagra, ras, diverse specii de pesti si totodata atentionarea asupra speciilor ocrotite

- diferite tipuri de pomi si plante

Acum ce sa spun am dat o data peste urmele de urs (pe vremea cand mergeam mult mai mult pe acest traseu, si zona inca nu era asa de cunoscuta, intr-unul dintre tunelurile mai mici prin care am trecut), am vazut in rau pastravi o minunatie, si am vazut pe creste capre negre, cu ocazia diferitelor vizite pe acolo. Nu ma supar absolut de loc ca nu am vazut ursi si lupi.

Si tot ca o paranteza, intre casa matusei si a socrilor nu sunt cred mai mult de 100 m (cred ca sunt si mai putini) insa seara imi cam era frica pana parcurgeam aceasta distanta si intr-o seara chiar, ursul a fost foarte aproape deoarece cainii latrau urat de tot si atunci cand se mai opreau ei auzeam mormaituri.

Ziua si mai ales in weekend cand este lume multa zona pare una sigura, dar seara si pe vreme de toamna cred ca pot avea retinerile mele.

Revenind insa la rezervatie, panourile de la intrare pe langa informatia oferita privind flora si fauna pe care urmeaza sa o descoperiti au si rol de prevenire asupra eventualelor aparitii, insa daca mergeti intr-o frumoasa zi de weekend cand lumea pare ca a iesit la plimbare pe bulevard nu cred ca aveti sansa de a vedea vreunul dintre animalele mentionate. Poate doar rasul sa-si faca aparitia… daca spune careva vreo poanta buna 

La intrarea in rezervatie avem pe dreapta Tisita unita (formata din paraurile Tisita Mica si Tisita Mare) si aproape chiar de la inceput pe stanga un perete de stanca. Aici este foarte interesant efectul creat de piatra si apa astfel incat auzi apa in stanga ta desi ea curge in dreapta. Si aici de fiecare data ne oprim sa ascultam putin stancile. Privindu-le trecand pe langa ele ai senzatia ca te afli intr-un canion si te gandesti ce se afla in spatele acestor stanci.

A descrie frumusetile care iti ies in cale pe masura ce inaintezi in rezervatie este foarte greu pentru cineva care are in comun cu partea literara doar cititul. Mai multe veti vedea insa din poze. Si aici am o observatie, voi posta si niste poze mai vechi (din 2007 si 2011).

Drumul vreme de cateva sute de metri este foarte usor de parcurs dupa care exista portiuni care sunt mai solicitante. Noi anul acesta nu am mers foarte mult, desi cel mare mai dorea sa mearga i-am spus ca tot atata facem si inapoi si ca daca dorea mai mult nu trebuiau sa doarma pana la ora 11.00 (v-am spus ca este un aer care te trage la somn).

Traseul merge cand destul de aproape de apa, cand pe langa stanca, cand pur si simplu prin padure. Am intalnit pe traseu si persoane cu copii in carucior, este un loc in care timpul parca sta in loc, oricat de mult sau de putin ai intra in rezervatie esti in castig.

Asa cum am spus anul acesta nu am mers foarte mult si cel mai mult pe acest traseu (cu cel putin 20-25 de ani in urma) am mers pana am ajuns la cel de-al treilea tunel unde pentru ca nu eram echipati corespunzator nu am intrat, asa ca l-am depasit pe acesta si am mai mers cateva sute de metri. Cei care cunosc zona stiu cam cat am mers.

Din povestile celor care au trecut insa prin tunel (aici in zona se tin concursuri de alpinism) spun ca in partea cealalta privelistea este incantatoare si imi dau seama cum poate fi daca aici este de vis.

Aici din cele auzite de la altii a existat o cale ferata cu ajutorul careia a fost transportat lemnul si vandut in afara si cam la fel se practica si acum, strainii isi protejeaza natura in tara lor si vin si o iau pe a noastra pe nimic.

In perioada cand au fost inundatiile in zona (2005-2008) zona a avut mult de suferit insa asta nu este invatatura de minte pentru nimeni sa ocrotim ce avem.

In 2006 a fost chiar un moment destul de neplacut (drumul inca nu era largit) cand pe drumul principal care facea legatura Focsani-Targu Secuiesc un bolovan desprins din munte a blocat tunelul de pe sosea astfel incat aproape 2 saptamani acel drum a fost blocat, am pus poza aceasta in articolul anterior.

Pe drum ne-am ostoit setea cu apa de izvor, rece si buna, fara nitrati sau clor, eventual alte adaosuri naturale, apa filtrata doar de pietricelele peste care trecea, insa apreciata de toti de la mic la mare.

Am cules si mure si nu ne-am luat la intrecere cu ursul, fiecare cu partea lui.

Este greu sa descrii in cuvinte aceasta zona deoarece si daca as fi cea mai maiastra la scris si tot nu as putea reda frumusetea acestor locuri astfel incat voi lasa cel mai mult pozele sa vorbeasca.

Daca vreti insa sa patrundeti cat mai mult in interiorul rezervatiei ganditi-va ca acelasi drum il faceti si la intoarcere, insa cu cat avansati mai mult peisajul este si mai frumos. Si daca aveti noroc (de preferat in timpul saptamanii) o sa intalniti si capre negre. Noi am intalnit de cateva ori (mai ales cand am fost in rezervatie in timpul saptamanii) si am apucat chiar sa facem si poze si o sa le vedeti.

Este insa un loc care isi arata frumusestea indiferent de anotimp.

Cam asta a fost Rezervatia Tisita, eposodul viitor vine cu noi povesti insa si tot din zona.

---

VIZUALIZĂRI: 2016 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI